Necropola de 2.500 de ani descoperită în incinta unei fabrici de paste din Italia. Ce ascundeau cele 85 de morminte

Descoperirea făcută în incinta Pastificio Garofalo

Necropola a fost identificată în incinta fabricii Pasta Garofalo din Gragnano, în regiunea Campania. Orașul, situat la aproximativ 30 de kilometri de Napoli, este cunoscut în întreaga lume pentru tradiția sa în producerea pastelor.

Descoperirea a avut loc în timpul activităților de arheologie preventivă desfășurate înaintea extinderii unității de producție. Prin urmare, nu a fost vorba despre muncitori care au întâlnit întâmplător mormintele în timpul unor săpături necontrolate, ci despre un șantier supravegheat de specialiști.

Investigațiile au fost realizate în perioada 2025–2026, sub coordonarea științifică a Soprintendenței pentru Arheologie, Arte Frumoase și Peisaj din zona metropolitană Napoli, iar lucrările de teren au fost efectuate de compania specializată Geomed.

Testamentul descoperit după 35 de ani care poate schimba o moștenire de un milion de euro în Italia

Cozi și pompe închise. Localnicii din Calabria caută motorină de la o benzinărie la alta

O necropolă cu 85 de morminte

Potrivit informațiilor publicate de agenția italiană ANSA, situl ocupă o suprafață de aproximativ 2.000 de metri pătrați și cuprinde 85 de morminte, datate în principal în prima jumătate a secolului al VI-lea î.Hr. Necropola a fost denumită Via dei Pastai, după strada pe care se află fabrica.

La momentul prezentării rezultatelor preliminare fuseseră identificate rămășițele a 16 adulți, patru copii și 15 sugari. Numărul nu reprezintă totalul persoanelor înhumate în necropolă, deoarece analiza antropologică a tuturor mormintelor și a resturilor umane nu fusese încă încheiată.

La momentul prezentării rezultatelor preliminare fuseseră identificate rămășițele a 16 adulți, patru copii și 15 sugari. Numărul nu reprezintă totalul persoanelor înhumate în necropolă, deoarece analiza antropologică a tuturor mormintelor și a resturilor umane nu fusese încă încheiată.

Descoperirea oferă cercetătorilor posibilitatea de a studia nu doar practicile funerare, ci și alimentația, starea de sănătate, mobilitatea și ocupațiile comunității care locuia în această parte a Campaniei cu aproximativ 2.600 de ani în urmă.

Țesături, lemn și coșuri care au supraviețuit timp de milenii

Printre cele mai importante elemente ale descoperirii se numără materialele organice păstrate în interiorul unor casete funerare din tuf vulcanic.

În mod obișnuit, țesăturile, lemnul și fibrele vegetale se descompun și dispar din siturile arheologice. În unele dintre mormintele de la Gragnano, condițiile din interiorul structurilor funerare au permis conservarea unor fragmente de țesături, obiecte din lemn și coșuri realizate din fibre împletite.

Specialiștii consideră această asociere de materiale organice un caz excepțional pentru perioada respectivă. Obiectele pot oferi informații despre hainele, tehnicile de lucru și ritualurile funerare ale unei comunități despre care izvoarele scrise spun foarte puțin.

Scarabei egipteni și obiecte etrusce în mormintele din Campania

Inventarele funerare indică existența unei elite locale bogate, capabile să obțină obiecte produse la distanțe foarte mari.

Arheologii au găsit scarabei egipteni proveniți de la Naukratis, un important centru comercial grecesc din Delta Nilului, alături de obiecte din chihlimbar în formă de animale, piese din argint și bronzuri de origine etruscă.

Au mai fost recuperate vase ceramice, bijuterii și alte obiecte depuse alături de persoanele decedate. Unele vase poartă graffiti alfabetice care ar putea indica numele proprietarilor.

Prezența acestor artefacte nu înseamnă că persoanele îngropate la Gragnano erau egiptene, grecești sau etrusce. Obiectele demonstrează însă că populația locală participa la schimburile comerciale și culturale care uneau comunitățile din Peninsula Italică de Grecia, Egipt și estul Mediteranei.

Cine erau oamenii îngropați aici

Identitatea exactă a comunității nu a fost încă stabilită definitiv. Cercetătorii vorbesc despre o populație din Ager Stabianus, teritoriul antic aflat în jurul orașului Stabiae, într-o perioadă anterioară dominației romane.

Obiectele funerare bogate sugerează că cel puțin o parte dintre morminte aparțineau unei elite de rang înalt. În secolul al VI-lea î.Hr., Campania era un spațiu în care comunitățile locale intrau în contact cu grecii, etruscii și alte populații italice.

Din acest motiv, ar fi prematur ca necropola să fie atribuită fără rezerve unei singure civilizații. Analizele arheologice, antropologice și genetice ar putea oferi informații suplimentare despre originea și mobilitatea persoanelor înhumate aici.

Ce dezvăluie scheletele despre viața oamenilor

Primele cercetări asupra resturilor umane au identificat indicii privind bolile și condițiile de viață ale comunității. Potrivit informațiilor prezentate de specialiști, unele dintre scheletele copiilor prezintă urme asociate rahitismului.

În cazul adulților, deformările scheletice pot indica tipurile de activități fizice și munci desfășurate în timpul vieții. Studierea dinților și a oaselor poate oferi informații despre alimentație, malnutriție, boli și efortul fizic repetat.

Cercetările multidisciplinare vor reuni datele furnizate de arheologie, bioarheologie și arheometrie. Oamenii de știință speră astfel să reconstituie nu doar ritualurile funerare, ci și viața cotidiană a comunității.

Sub necropolă au apărut urme și mai vechi

Descoperirile nu se limitează la mormintele din secolul al VI-lea î.Hr. Sub nivelul necropolei, arheologii au identificat structuri și intervenții umane mai vechi, atribuite epocii cuprului și epocii bronzului.

Aceste urme sugerează că zona fusese frecventată cu mult înainte de amenajarea cimitirului. Ele ar putea contribui la reconstituirea continuității așezărilor dintre Peninsula Sorrentină, Valea râului Sarno, Pompei și vechea Stabiae.

Descoperirea nu rezolvă însă problema localizării exacte a nucleului urban al orașului antic Stabiae. Cercetătorii consideră că noile date vor alimenta dezbaterea, fără să ofere încă un răspuns definitiv.

Ce se întâmplă cu necropola și obiectele descoperite

După încheierea documentării arheologice pe teren, zona excavată urma să fie acoperită pentru a fi protejată. Cercetarea continuă însă în laboratoare, unde sunt analizate osemintele și obiectele recuperate.

Primarul orașului Gragnano, Aniello D’Auria, a propus ca unele dintre artefacte să fie prezentate în viitorul Muzeu al Pastelor din Gragnano, care ar urma să fie amenajat în apropierea locului descoperirii. La momentul prezentării rezultatelor, locul în care va fi expus întregul patrimoniu nu fusese încă stabilit.

Directorul Pastificio Garofalo, Massimo Menna, și-a exprimat intenția de a continua colaborarea cu autoritățile pentru studierea și valorificarea descoperirii. Cazul este considerat un exemplu despre modul în care lucrările de dezvoltare industrială și protejarea patrimoniului arheologic pot fi coordonate.

De ce este importantă descoperirea

Valoarea necropolei nu rezultă numai din numărul mormintelor sau din frumusețea obiectelor funerare. Situl surprinde o comunitate dintr-o perioadă în care marile centre urbane ale Campaniei preromane se aflau în formare.

Scarabeii egipteni, obiectele etrusce și ceramica de inspirație greacă arată că teritoriul actualului Gragnano nu era o zonă izolată. El făcea parte dintr-un sistem extins de schimburi comerciale, culturale și politice.

Aproape 2.600 de ani mai târziu, aceeași localitate este cunoscută internațional printr-un alt produs transportat în întreaga lume: pastele. Descoperirea din incinta fabricii Garofalo suprapune astfel două istorii ale Gragnano – cea a schimburilor mediteraneene antice și cea a industriei alimentare moderne.

Știați că? Gragnano este supranumit „orașul pastelor”, iar producția locală beneficiază de indicația geografică protejată Pasta di Gragnano IGP. Necropola a fost descoperită chiar pe Via dei Pastai, denumire care poate fi tradusă prin „Strada producătorilor de paste”.

Poate te interesează și: Ce înseamnă cu adevărat să fii „popor latin”: ce ne leagă istoric de italieni