„Satul femeilor de 100 de ani”: Bolotana, din Sardinia, noua „zonă albastră” a longevității

Una din șapte femei din Bolotana care ajung la 70 de ani trăiește până la 100. Proporția e de aproape patru ori mai mare decât media Italiei, unde doar aproximativ 3,5% dintre femeile de 70 de ani devin centenare, arată un studiu publicat în revista Frontiers in Aging.

La 70 de ani, o femeie din Bolotana mai are de trăit, în medie, aproape 21 de ani.

Un sat cu șase centenari

Bolotana are în jur de 2.300 de locuitori și se află în regiunea istorică Barbagia, în provincia Nuoro. În toamna lui 2024, în sat trăiau șase persoane de cel puțin 100 de ani, o concentrație de aproximativ 11 ori mai mare decât în Statele Unite.

Echipa a fost condusă de Dan Buettner, exploratorul National Geographic care a popularizat conceptul de „zone albastre”, iar printre autori se numără cercetători de la Universitatea din Sassari și de la Universitatea Illinois din Chicago. Pentru a verifica vârstele, au folosit registrele de stare civilă, arhivele parohiale și istoriile familiilor, pe mai mult de un secol. Dintre cei 3.060 de copii născuți în sat între 1900 și 1925, 38 au devenit centenari.

„Acum știm că la Bolotana se întâmplă ceva extraordinar. Următorul pas este să înțelegem de ce”, a declarat Buettner.

De ce sunt diferite femeile din Bolotana

Primele studii despre longevitatea din Sardinia s-au concentrat pe bărbații din zonele Nuoro și Ogliastra. La Bolotana, avantajul cel mai mare îl au femeile. Șansa ca un bărbat de 70 de ani să ajungă la 100 este de aproape 5%, față de 13,8% la femei. După estimările autorilor, femeile din sat ar fi pe locul doi în lume la acest indicator, după cele din Hong Kong.

Ce vor studia cercetătorii

Studiul nu a stabilit un motiv anume. În etapa următoare vor fi analizate mai multe posibile explicații: străzile abrupte, care impun mișcare zilnică, legăturile strânse de familie, viața religioasă și comunitară, consumul moderat de vin și un soi local de ulei de măsline, care conține acizi grași mai rari. Cercetătorii nu exclud nici rolul geneticii. Dieta tradițională a satului era bazată în proporție de aproximativ 90% pe plante, cu carne doar de câteva ori pe lună.