VIDEO. „Italia te așează”: povestea preotului român care „făcea surf” printre colinele Toscanei

„Îmi place Italia pentru că te așează în viață”, spune Francisc Doboș, într-un interviu pentru Mediafax Italia.

Italia l-a făcut, mărturisește, mai așezat și mai detașat și l-a învățat să nu trăiască atât de încrâncenat.

Toscana, locul în care se simțea acasă

În ultimii ani ai studiilor de la Roma, a descoperit mai profund Toscana. Mergea la Siena și în localități precum Pienza, Sinalunga și Val d’Orcia, unde participa la slujbe și la sărbători locale.

A cunoscut oamenii, a intrat în comunitățile lor și a văzut cum viața de zi cu zi se amestecă firesc cu tradiția și credința.

„Cu geamul dat jos, să mângâi imaginar colinele Toscanei”

Nota de plată. Peste 4.000 de euro amendă pentru doi soți, la aeroport

Satul pisicilor există cu adevărat. Străduțele medievale unde felinele sunt la ele acasă

Una dintre cele mai frumoase imagini din povestea lui vine din drumurile făcute cu mașina prin Toscana.

Conducea cu geamul coborât și privea peisajul dintre Pienza și Siena. Chiparoșii, vilele, pământul cu acea culoare specifică zonei și dealurile îi dădeau senzația că nu traversează pur și simplu Toscana, ci că se lasă purtat de ea.

„Cu geamul dat jos să mângâi așa, imaginar, colinele Toscanei”, își amintește el.

Preotul compară experiența cu o senzație surprinzătoare: surf-ul.

„E ca și cum ai face surf”, spune el, descriind bucuria de a parcurge Toscana cu mașina. Pentru el, nu era vorba doar despre destinație, ci despre însăși bucuria drumului.

O bancă, liniște și cerul plin de stele

În Toscana are și un loc al său: o bancă de unde putea privi dealurile din jur.

După ce își termina programul, mergea uneori pe jos câțiva kilometri până la acel loc. Se așeza, privea întinderea Toscanei și, când nu era lumină artificială, se uita la stele.

„Să ascult, să mă rog, să mă bucur de teritoriu și să-i mulțumesc lui Dumnezeu”, spune despre acele momente.

Pentru el, aceasta era una dintre formele simple prin care Italia îl învățase să încetinească.

„Bucuria de a trăi”

Când încearcă să explice de ce Italia a rămas atât de importantă pentru el, nu vorbește doar despre peisaje.

Vorbește despre oameni, istorie, cultură, mâncare, cafea, întâlniri și despre o anumită bucurie de a trăi.

„Italia m-a marcat pentru totdeauna”, spune el. Iar lecția pe care a luat-o cu sine în România este una simplă: să fie mai așezat, mai detașat și să nu fie atât de încrâncenat.