Uliţa Balului din Sibiu, poartă către trecut

Sibiul este, fără îndoială, o destinaţie preferată de turiştii care aleg să descopere frumuseţile Transilvaniei, iar un periplu pe străzile Oraşului de Sus, sau pe cele din Oraşul de Jos se poate transforma într-o veritabilă călătorie în timp.

Între străzile Mitropoliei şi Xenopol se află un pasaj care, odinioară, era cunoscut sub denumirea de Uliţa Balului. Pe aici se ajungea către fosta Sală „Redoute”, cunoscută şi sub denumirea de „Reduta”, menţionează Consiliul Judeţean Sibiu.

Sibiul acelei perioade devenise renumit pentru balurile organizate la Sala Reduta, construită special în acest scop, la 1775, în spatele Hotelului „Împăratul Romanilor”, care la acea vreme funcţiona pe strada Nicolae Bălcescu nr. 6.

Potrivit lucrării „Istoria clădirilor comerciale ale Sibiului”, semnată de Marian Bozdoc, balurile din Sala Reduta începeau la ora 9 şi jumătate seara, iar intrarea costa 20 de creiţari. Aici au avut loc numeroase banchete, între care cel oferit de comitele saşilor Johann Cloos von Cronthal (1781) sau judele regal Michael vor von Brukenthal (1790).

Accesul către Sala Reduta se făcea şi dinspre actuala stradă a Mitropoliei, printr-o uliţă care apare notată, încă din 1692, într-o hartă realizată de Mirando Visconti.

„Rolul pasajelor, care încă sunt destul de numeroase în Sibiu, a fost, în principal, cel de a facilita deplasarea uşoară a trupelor în caz de atac. Chiar şi astăzi există un traseu care duce din Piaţa Armelor, unde odinioară funcţiona Cazarma Kempel, către zidurile oraşului, respectiv prin pasajul care leagă străzile Cojocarilor de Conrad Haas, continuă cu scara Poschen, strada Poştei, Uliţa Balului, Pasajul Arhivelor („Gaura Generalului”) şi pasajul de lângă clădirea Filarmonicii de pe strada Cetăţii”, spune istoricul Răzvan Pop, director la Biblioteca Astra Sibiu.

Legat de Uliţa Balului, istoricul sibian arată că „Iniţial, aceasta nu a fost acoperită. Urmare a extinderii clădirilor deţinute de Parohia Reformată, partea dinspre strada Mitropoliei a fost acoperită, luând forma unui tunel. Întrucât pe aici se mergea la vestitele petreceri organizate la „Reduta”, pasajul a primit denumirea de Uliţa Balului”.

Deşi nu are un nume oficial, „Uliţa Balului” apare în numeroase fotografii ale turiştilor veniţi să se bucure de istoria Sibiului.

Uliţa are o lăţime cuprinsă între 1,30 şi 1,60 m, o lungime de 57 de metri, iar persoanele care au peste 1,95 m înălţime ar face bine să se aplece atunci când intră pe sub tunel.

Rămânând la cifre, două pasaje din Oraşul de Jos par a fi „gemene”, având aproximativ aceleaşi dimensiuni: 1,20 m lăţime şi 27 m lungime. Este vorba despre cele care fac legătura dintre străzile Cojocarilor şi Conrad Haas, respectiv între Zidului şi Vopsitorilor. Pentru cea din urmă, a fost afişată, la loc vizibil, o regulă simplă: „Prioritate pentru primul intrat!”

Pe străduţele vechi ale oraşului, bătute odinioară de Radu Stanca, întâia strofă din „Corydon”, scrisă pe vremea când era asistentul lui Lucian Blaga, descrie o parte a trăirilor pe care trecătorii de ieri, de azi şi de mâine, le pot avea pe străzile Sibiului:

„Sunt cel mai frumos din oraşul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de graţios port inelu-n ureche,
Şi-atât de-nflorite cravata şi vesta.
Sunt cel mai frumos din oraşul acesta”.