Interviul integral | Marius Tucă Show. Nicu Alifantis: Cred că ne-am cam tot bătut joc de libertate şi cel mai tare ne-am bătut joc de noi

Nicu Alifantis a povestit marţi, la Marius Tucă Show, care au fost întâmplările şi oamenii care l-au marcat în ultimii 30 de ani. Artistul a mărturisit că i-ar fi plăcut ca această perioadă să treacă altfel pentru sine, astfel încât să nu considere pierdute cele trei decenii trecute din 1989 încoace.

524 afişări

Când m-am mutat în Piaţa Romană, numărul 9, primul lucru pe care l-am făcut, am dat foc casei, nu ştiai asta?

Nicu Alifantis: Nu, a fost Nevestele Vesele de la Piatra Neamţ şi apoi reluat de Toca în 2011 la Metropolis.

Marius Tucă: Era un cuib de poezii acolo? Asta ai făcut când te-ai mutat la Piaţa Romană, numărul 9?

Nicu Alifantis: Nu, când m-am mutat în Piaţa Romană, numărul 9, primul lucru pe care l-am făcut, am dat foc casei, nu ştiai asta?

Marius Tucă: Nu, nu ştiam asta.

Nicu Alifantis: Da, deci îmi luasem mobilă, renumita mobilă Bonanza dacă ai auzit...

Marius Tucă: Am auzit de ea, dar nu o ştiu.

Nicu Alifantis: Nu o ştii. Şi canapelele Oana, aşa se chemau ele.

Marius Tucă: Era şi săpunul Oana, canapelele Oana şi aşa mai departe, aşa.

Nicu Alifantis: Era şi săpunul Oana, da...

Marius Tucă: Păi cum să le spui, de ce să le spui unor canapele Oana,  totuşi?

Nicu Alifantis: Pentru că mai erau unele Bibi, vorbesc foarte serios. Şi era împachetate tot, aveam doar canapeaua de la... că erau două fotolii şi o canapeluţă care se deschidea şi am... erau vopsele, zugrăvisem proaspăt zugrăvit, nu aranjasem, nu făcusem încă curăţenie, mai aveam ceva de vopsit pe la tocurile de la uşi şi am plecat la repetiţie la teatru.

Marius Tucă: Ce repetai?

Nicu Alifantis: Nu mai ştiu ce spectacol...

Marius Tucă: Spectacol de teatru...

Nicu Alifantis: Da, lucram la un spectacol cu muzici, mă rog ce era. Eu la teatru mai eram şi sonorizator, cântam, plecam în turnee aduceam bani pentru teatru, da... şi pe ştatul de plată, pe schemă eram tâmplar, o meserie foarte frumoasă da. Revenind la viaţa mea, am fost la teatru am făcut treaba, am mai stat cu nişte colegi după aia cred că la ...

Marius Tucă: Cireşica?

Nicu Alifantis: Nu, noi nu mergeam la Cireşica, noi mergeam la Palace, era hotelul Palace jos...

Marius Tucă: Normal pentru că noi nu stăm la Brăila.

Nicu Alifantis: Dar în ziua de salariu mergeam sus la Berlin.

Marius Tucă: La Berlin superb şi la grădiniţă acolo era frumos, ţii minte grădiniţa?

Nicu Alifantis: Eu acolo mergeam, acolo când era...

Marius Tucă: Tu cu cine? Care erau ceilalţi artişti care te însoţeau acolo.

Nicu Alifantis: Eram aşa, era Dinu Manolache, Dumnezeu să îl ierte, cu Geo Visu, cu Florin Călinescu...

Marius Tucă: Actori de la Teatrul Mic. Ştefan Iordache nu mergea cu voi, era prea mare?

Nicu Alifantis: Da, mai era Nicolae. E, Ştefan era altă ligă.

Marius Tucă: Eraţi ăştia tineri din Teatru.

Nicu Alifantis: Sigur că da, eram puştanii care...

Marius Tucă: Călinescu, Dinu Manolache...

Nicu Alifantis: Cam asta eram gaşca, mai venea, după ce a apărut în Teatru Mic, s-a adăugat Cristi, mortu, Dumnezeu să îl odihnească şi pe el, eram o gaşcă foarte mişto.

Marius Tucă: Era Dinu Săraru director?

Nicu Alifantis: Dinu Săraru director da, un om căruia îi port o amintire foarte frumoasă şi o recunoştinţă deosebită pentru că acolo am făcut foarte multe lucruri, m-a obligat să fac foarte multe lucruri şi...

Marius Tucă: Alifantis cred că tu eşti în stare în două ore să spui cum ai dat foc  în Piaţa Romană numărul 9.

Nicu Alifantis: Păi dacă mă tot ...

Marius Tucă: Eu? Ţi-am zis eu... te-am jignit eu cu ceva?

Nicu Alifantis: Şi am plecat acasă, am ajuns în Romană, văd agitaţie pe jos aşa la scară şi văd că apă pe jos, ok. Dau să iau liftul, bineînţeles că nu mergea, că de cele mai multe ori nu mergea liftul, eu stăteam la opt.

Marius Tucă: La etajul opt era Piaţa Romană, numărul 9?

Nicu Alifantis: Da.

Marius Tucă: Ştii că un prieten de al meu şi-a închiriat o mansardă, ştii că ţi-am povestit la un moment dat, cel mai bun prieten al meu şi-a închiriat o mansardă că şi-o găsise acolo de închiriat pentru că era în Piaţa Romană, numărul 9 şi ascultasem albumul şi asta a...

Nicu Alifantis: Era florăria la mijloc la coloane şi florăria era încadrată de două scări, eu stăteam la scara din stânga, la C. Bun şi am luat-o pe trepte şi cu cât înaintam, urcam, cu atât venea un miros de ars, apă din ce în ce mai multă şi ajung la mine la etaj la opt, trebuia să faci aşa cotul şi ajung în faţa uşii mele, văd mare sigiliu, Miliţia, Pompierii fuseseră. Da mă ce s-a întâmplat, firul de la televizor care era trecut prin spatele canapelei.

Marius Tucă: Alifantis erai bogat, aveai televizor?

Nicu Alifantis: Alb- negru, ăla mic.

Marius Tucă: Ăla mic frumos, sport.

Nicu Alifantis: Da, sport, foarte bun.

Marius Tucă: Firul de la televizor?

Nicu Alifantis: A avut o bubă, o ceva sau a venit o cocoloaşă de curent şi a aprins ăla, materialul, era un material sintetic. Norocul a fost că nu a izbucnit flacăra, a mocnit, dar un fum şi un miros ceva groaznic, deci tocmai terminasem de zugrăvit, de aranjat cât de cât, eram fericit că...

Marius Tucă: Ai şi tu casa ta, era prima ta casă...

Nicu Alifantis: După care au apărut vecinii, de aia te-ai mutat domnule aici ca să ne dai foc la bloc?

Marius Tucă: Dar erai cunoscut...

Nicu Alifantis: Sigur că eram cunoscut, că tocmai de aia... după aia au început alte meciuri.

Marius Tucă: Cât ai stat acolo? Până în ce an?

Nicu Alifantis: Până în 1997.

Marius Tucă: Deci tu ai stat în garsoniera aia până în 1997?

Nicu Alifantis: Da.

Marius Tucă: Deci ai stat cât? Aproape 20 de ani.

Nicu Alifantis: Tu eşti bun la matematică că ai socotit şi cu decembrie...

Marius Tucă: Nu, socotisem cu decembrie că... deci ai stat aproape 20 de ani în garsoniera aia?

Nicu Alifantis: Da.

Marius Tucă: Incredibil. Ai mai fost de când ai plecat, în ea, vreodată?

Nicu Alifantis: Nu, nu am mai fost, am zis că o să mă duc o dată de curiozitate, pentru că ... amintiri superbe, na.

Marius Tucă: Şi cântecele de pe albumul Piaţa Romană, numărul 9, le-ai compus acolo, când stăteai acolo bănuiesc?

Nicu Alifantis: Nu numai că le-am compus acolo, dar le-am şi imprimat acolo.

Marius Tucă: Nu pot să cred.

Nicu Alifantis: Ba da, eu aveam un home-studio. Pe primul pe care l-am avutl-am luat de la Adrian Enescu, Dumnezeu să îl odihnească.

Marius Tucă: Da un compozitor şi un artist desăvârşit.

Nicu Alifantis: Şi un prieten extraordinar şi un om de la care am învăţat enorm de multe lucruri şi am cumpărat, era un (...) de patru canale, cu ăla am făcut muzica de la Mitică Popescu, Piaţa Romană, numărul 9, doar vocile mergeam să le trag că nu aveam un microfon foarte bun pentru voce şi nu aveam nici antifonare necesară, dar instrumentele acolo s-au tras, da.

Marius Tucă: Cine te vizita pe vremea aia? Dintre colegi, dintre artişti, dintre poeţi? Oameni de cultură?

Nicu Alifantis: Ţărnea, să începem cu poeţi, George Ţărnea, cel mai des, după aia eram vizitat de Horaţiu care stătea...

Marius Tucă: Horaţiu Mălăele stătea aproape...

Nicu Alifantis: Pe Căderea Bastiliei, după care Tapalagă mai venea foarte des, ne vedeam acolo, Ştefan Iordache, mai toţi colegii din Teatrul Mic mi-au călcat acolo.

Marius Tucă: Pe Anca acolo ai cunoscut-o?

Nicu Alifantis: Acolo am cunoscut-o, ea stătea un etaj mai jos, la 7.

Marius Tucă: Nu te mai întreb unde ai cunoscut-o pe, la Craiova care a fost, Ramona, tot acolo?

Nicu Alifantis: Nu.

Marius Tucă: Bun, cine mai veneau dintre cântăreţi, colegi de...

Nicu Alifantis: Baniciu, Andrieş, normal că...

Marius Tucă: Stăteau tot în Ştefan Cel Mare unde sau acuma, sau stăteau în altă parte?

Nicu Alifantis: Nu, el stătea cred pe... cred că stătea în Lahovari.

Marius Tucă: Cum eram viaţa totuşi în 50 de metri pătraţi, cât aveai acolo în garsonieră.

Nicu Alifantis: Nu aveam mă 50 de metri pătraţi...

Marius Tucă: 30 de metri pătraţi?

Nicu Alifantis: Până în 30, era mică, aveam o baie care era cu duş normal, că nu încăpea cadă...

Marius Tucă: Garsonieră, balcon aveai?

Nicu Alifantis: Nu, aveam fereastră.

Marius Tucă: Şi unde dădea fereastra?

Nicu Alifantis: În curtea inferioară.

Marius Tucă: De unde şi cântecul ...

Nicu Alifantis: De unde şi cântecul, sigur că da. Ce să zic, că nu am ce că se termină repede spaţiul, e mică...

Marius Tucă: Şi cum aveaţi loc acolo în 20 de metri atâţia prieteni? Şi petrecerile de ziua ta, de revelion le făceaţi tot acolo?

Nicu Alifantis: Tot acolo, da, bineînţeles.

Marius Tucă: Ai făcut multe revelioane acolo nu?

Nicu Alifantis: Destule, sigur că da în atâţia ani.

Marius Tucă: Şi cea mai amuzantă sau ce spuneai?

Nicu Alifantis: Ce mai vrei de la viaţa mea?

Marius Tucă: Nu mă enerva în timpul emisiunii, zi, cea mai amuzantă chestie era?

Nicu Alifantis: Ok, terminasem de înregistrat Mitică Popescu şi eram foarte fericit, dimineaţă, spre dimineaţă, nu, era noaptea târziu, pe la 12-1 noaptea, şi zic, mi-am pus un pahar de votcă şi am zis hai să...

Marius Tucă: Se bea votcă pe vremea aceea, nu vin?

Nicu Alifantis: Mă da tu de unde eşti de tot pui atâtea întrebări.

Marius Tucă: Îţi tai microfonul ăla dacă nu răspunzi. Nu serios, se bea votcă pe vremea aia?

Nicu Alifantis: Da, păi nu se găsea altceva, nu fii...

Marius Tucă: Dar nu eram în nici un fel, nici intruziv, nici...

Nicu Alifantis: Bun, deci repet mi-am pus un pahar de votcă şi am luat materialul să văd dacă nu am ratat ceva, dacă nu mi-a scăpat ceva, a fost un volum foarte mare de lucru. Şi constat că la un cântec al lui Visu, îl cânta Geo Visu acolo, Gheorghe Visu, aveam nevoie de o trompetă de armată...

Marius Tucă: Da, pentru că nu eşti sănătos la cap şi eşti perfecţionist şi să fie totul perfect.

Nicu Alifantis: Şi m-am ofticat că doar terminasem cu Doru de imprimat, îl sun bineînţeles pe Căprescu şi ăla bineînţeles zice, băi, mâine dimineaţă plec ţi-am şi zis grecule, dacă nu terminăm acum, el aşa îmi spune, dacă nu terminăm astăzi, te rog eu frumos vin-o până la mine acum.

Marius Tucă: Şi a venit cu trompeta până la tine?

Nicu Alifantis: A venit cu trompeta la mine, dar nu a venit atunci, a venit dimineaţă, deci la ora 5:00 dimineaţa, el pleca la 6:00...

Marius Tucă: Cânta la trompetă...

Nicu Alifantis: Da, am dat scularea la tot cartierul ăla, pentru că îţi dai seama că în curtea aia interioară ce ecou s-a putut face. Eu am fost foarte fericit, e, de aici deja vecinii mei erau împărţiţi în două găşti: unii pro şi alţii contra, eu nici nu mă mai străduiam să ies afară, ei se certau între ei afară.

Marius Tucă: Din cauza ta?

Nicu Alifantis: Da.

Marius Tucă: Şi atunci tot actorii ăia veneau, de la Teatru Mic, veneau acasă...

Nicu Alifantis: Marea majoritate cu care lucram.

Marius Tucă: Câţi aţi avut loc în garsoniera din Piaţa Romană, numărul 9?

Nicu Alifantis: Tu mai ţii minte un cor care se numea Song?

Marius Tucă: Da.

Nicu Alifantis: E...

Marius Tucă: Atâţia?

Nicu Alifantis: Da.

Marius Tucă: Păi cum Dumnezeule în 20 de metri stăteau în picioare, striviţi ca sardelele.

Nicu Alifantis: Deci toate scaunele erau din alea care se pliau, masa se plia, totul se plia şi îţi dai seama...

Marius Tucă: Deci aveai o mini sală de concert.

Nicu Alifantis: Acum am ascultat-o, deci înainte să începem că m-ai trimis la radio că aşa profiţi tu de mine...

Marius Tucă: La Smart Radio, normal.

Nicu Alifantis: Au pus Piaţa Romană şi acolo se aud nişte voci, i-am tras chiar acolo în garsonieră.

Marius Tucă: Mi-am dat  seama că erau chiar acolo, dar ce vesele erau vocile, foarte frumoase.

Nicu Alifantis: Păi bineînţeles că aveau un tonus...

Marius Tucă: Deci şi Mihalea venea la tine, acolo?

Nicu Alifantis: Sigur că da, cu ei lucram. Aia era lumea în care mă învârteam.

Nu îi cântam lui Baniciu că şi eu şi el eram sătui să cântăm. Păi ce să mai cântăm, vorbeam, bârfeam.

Marius Tucă: Nichita Stănescu a venit vreodată?

Nicu Alifantis: Nichita, nu.

Marius Tucă: Dar ai fost tu la el?

Nicu Alifantis: Am fost eu la el şi, a, cine a mai călcat, Maestrul Beligan. Şi m-ai luat repede cu întrebarea asta, multă lume a trecut pe acolo.

Marius Tucă: Era un...

Nicu Alifantis: De exemplu când aveam studioul ăla acolo şi Adrian mi-a zis, când ai ceva probleme mă suni indiferent de oră...

Marius Tucă: Care Adrian?

Nicu Alifantis: Adrian Enescu.

Marius Tucă: Adrian Enescu, scuze, da.

Nicu Alifantis: Mă suni indiferent de oră şi vin, el stătea pe Beloianis, foarte aproape şi normal că într-o noapte nu ştiu ce ping-pong am vrut eu să fac acolo cu nişte canale...

Marius Tucă: Şi ai ars...

Nicu Alifantis: Nu, nu am ars nimic, dar mi-am prins degetele nu mai ştiam cum să ies dintr-o încurcătură, era vreo  3 şi ceva noaptea, l-am sunat pe Adrian, el lucra noaptea, nu l-am deranjat, nu l-am sculat din somn. Problema era că drept pedeapsă că îl pun pe drumuri la orele alea erau partidele de table de după şi cu Adrian nu se jucau pe clasic, 3 din  sau...

Marius Tucă: Jucaţi 27 din 30.

Nicu Alifantis: Da, adică ...

Marius Tucă: Jucaţi şi cărţi, rummy, alte jocuri?

Nicu Alifantis: Nu, table acolo, în mod special...

Marius Tucă: Şi de cântat, cântaţi?

Nicu Alifantis: Dar bineînţeles...dar nu acolo, eu cântam acolo că acolo îmi făceam cântecele da. şi sigur când înregistram şi aveam nevoie de un colaborator pentru, era instrumentist...

Marius Tucă: Îl invitai tinere cărora să le cânţi la chitară?

Nicu Alifantis: Nu, Marius, iartă-mă...

Marius Tucă: Păi nu era o chestie artistică şi boemă, nu întrebam în alt sens.

Nicu Alifantis: Păi la asta mă refer şi eu, ca să ce?

Marius Tucă: Să le încânţi.

Nicu Alifantis: De ce să le încânt acasă, ele vin la spectacol, păi nu pe bune acuma, ce o fi în creierul tău?

Marius Tucă: Tu nu ai cântat niciodată acolo unei fete? Ancăi nu i-ai cântat niciodată la chitară acolo, soţia ta, că ne aude.

Nicu Alifantis: Cred că da, ei i-am cântat dar era deja o legătură, dar aşa uite o iau pe domnişoara de acolo şi o invit la... păi nu pe bune acuma ce o fi în mintea ta?

Marius Tucă: Nu, erau printre invitaţi să cânţi, care e chestia? Uite de exemplu Nichita Stănescu aşa a cunoscut-o pe Dora, venea acolo, cum venea lumea în vizită ca la Mecca.

Nicu Alifantis: La mine nu veneau ca la Nichita.

Marius Tucă: Şi el a citit poeme şi aşa mai departe şi aşa a cunoscut-o.

Nicu Alifantis: Nu, să nu facem totuşi de... sunt zone...

Marius Tucă: Nu făceam nimic, pur şi simplu te întrebam, mi se părea firesc şi normal să se întâmple aşa.

Nicu Alifantis: Nu, mie mi se pare firesc...

Marius Tucă: Îi cântai numai lu Baniciu?

Nicu Alifantis: Nu îi cântam lu Baniciu că şi eu şi el eram sătui să cântăm. Păi ce să mai cântăm, vorbeam, bârfeam.

Marius Tucă: Ştiu o chestie incredibilă am văzut la tine şi am mai văzut şi la cineva, să fii foarte aproape de un artist pe care cumva l-ai idolatrizat în tinereţe, aşa cum am făcut eu cu tine şi cu alţi artişti şi eu te-am văzut cântând lângă mine, în cameră cu mine, doar noi doi sau mai era cineva şi atunci mi-am dat seama de ce Nicu Alifantis, e Nicu Alifantis. Într-o cameră simplă cu o chitară fără amplificare şi cu vocea lui ce transmite, păi cam aşa sunt marii artişti adică nu au nevoie nici de stadioane, cu toate că şi alea la un moment dat vin şi boxe şi amplificare toate au, dar atunci am înţeles de ce Nicu Alifantis e Nicu Alifantis.

Nicu Alifantis: Sunt formate diferite de spectacol.

Marius Tucă: Asta nu era un spectacol, asta era o chestie, aş putea spune  intimă, de act artistic intim.

Nicu Alifantis: Dar când ţi-am cântat eu ţie?

Marius Tucă: Când erai mai mic.

Nicu Alifantis: De atâta vreme ne cunoaştem?

Marius Tucă: Da, ne cunoaştem de aproape 20 de ani, din păcate sau din fericire, din păcate pentru tine şi din fericire pentru mine.

Nicu Alifantis: Ei, lăsaţi.

Marius Tucă: Eu te întrebam în ideea că ştiu cum se întâmplă, artiştii vin, se cântă la chitară nu era nici o altă conotaţie, dacă te-a deranjat nu te mai invit altă dată...

Nicu Alifantis: Nu, te rog frumos, nu e nici o problemă, doar că mă gândesc că e destul, nu e destul? Totuşi să nu plictisim oamenii.

Marius Tucă: Noi?

Nicu Alifantis: Da.

Marius Tucă: Noi am terminat de mult emisiunea, noi acuma stăm de vorbă, ce credeai că ne mai vede cineva şi că se mai filmează?

Nicu Alifantis: Nu, nu se mai uită nimeni la noi.

Marius Tucă: Dumnezeule, dar cum credeai că o să stau cu tine atâta în studio să te mai şi enervez aproape două ore? S-a terminat de mult filmarea. 30 de ani ăştia de libertate...

Nicu Alifantis: Ok, gata...

Marius Tucă: De democraţie să spunem, cum au fost?

Nicu Alifantis: Care?

Marius Tucă: Care au fost.

Nicu Alifantis: Care democraţie? Care 30?

Marius Tucă: Începem să ne jignim şi chiar a fost o emisiune, spuneam remarcabilă din punct de vedere...

Nicu Alifantis: Ai zis că s-a terminat de mult...

Marius Tucă: Am glumit, era o glumă aproape reuşită.

Nicu Alifantis: Da.

Marius Tucă: Şi să îmi spui până la finalul emisiunii cui ai cântat la chitară că nu te las, în Piaţa Romană, că nu sunt venit de la Caracal. 30 de ani, de? Ce a fost asta, ce s-a întâmplat, că nu pari ipocrit, că a fost o libertate, poate prost înţeleasă, dar a fost.

Nicu Alifantis: Da, a fost, a fost.

Marius Tucă: Aş spune chiar ne-am făcut de cap, nu vorbim despre noi doi, noi românii în general nu?

Nicu Alifantis: Da, pentru că neavând gustul, neştiindu-l, necunoscându-l până atunci, probabil...

Marius Tucă: L-am tot experimentat în fel şi chip nu?

Nicu Alifantis: Da, şi cred că ne-am cam tot bătut joc de ea şi cel mai tare ne-am bătut joc de noi pentru că totuşi eu văd toată povestea asta prin prisma celor 30 de ani pe care i-am pierdut eu...

Marius Tucă: Nu i-ai pierdut.

Nicu Alifantis: Ba da, au fost 30 de ani din viaţă...

Marius Tucă: Nu încerca să devii mizantrop înainte de a deveni mizantrop şi să fii atât de cinic, cu toate că uneori te caracterizează asta şi stă chiar bine haina asta, mai ales că ai avut nenumărate experienţe de pe urma căruia ai putea să spui ce ai spus acuma, dar nu au fost pierduţi, ştii bine sau altfel spus cred că te-ai putea pierde împreună sau cu toţii am pierde mult mai mult dacă...

Nicu Alifantis: Da, mă rog, poate că nu am pierdut ...

Marius Tucă: Radical spus...

Mi s-a spus că nu poate să îmi dea o sponsorizare pentru că trebuie să dovedesc cum că sunt artist...

Nicu Alifantis: Da, e un pic radical spus şi poate că nu asta era ideea, ideea era că poate mi-ar fi plăcut să treacă altfel.

Marius Tucă: Cu toţii ne-am fi dorit să treacă altfel.

Nicu Alifantis: Probabil da, mai mult ca sigur.

Marius Tucă: Dar, cu siguranţă, suntem dezamăgiţi după 30 de ani...

Nicu Alifantis: Da, eu sunt şi de asta zic că ...

Marius Tucă: Şi eu sunt, dar iau partea bună a lucrurilor şi au fost şi lucruri excepţionale.

Nicu Alifantis: Dacă lucrurile astea se întâmplau firesc şi normal, poate că eram mult mai bine. Dar uite vreau să spun, apropo de... că nu pot să nu-l spun, un lucru care mi s-a întâmplat acum cred că vreo 7-8 ani în urmă şi care s-a repetat anul ăsta. Cineva a vrut să îmi dea o sponsorizare, eu i-am mulţumit frumos şi am zis da, după care am primit un telefon şi mi s-a spus că nu poate să îmi dea o sponsorizare pentru că trebuie să dovedesc cum că sunt artist...

Marius Tucă: Şi te-ai enervat?

Nicu Alifantis: În momentul...

Marius Tucă: E o prostie, o tâmpenie...

Nicu Alifantis: E, doamna ministru care era atunci, s-a supărat foarte tare pe mine că am scris pe Facebook. Întâmplarea...

Marius Tucă: De ce să se întâmple?

Nicu Alifantis: Nu ştiu de ce, anul ăsta...

Marius Tucă: E o aberaţie, cum să vii să îi spui lui Nicu Alifantis să demonstreze că este un artist.

Nicu Alifantis: Aşa spune legea, ai să râzi, legea e lege.

Marius Tucă: Da, sunt multe legi absolut cretine... te las imediat să termini. Ştii că nu ai voie să dai căldură în teatru dacă nu ştiu câte zile la rând e temperatura nu ştiu care, o cretinitate şi aşa a rămas, nu s-a schimbat nimic, cine a stabilit asta?

Nicu Alifantis: Nebunia e că...

Marius Tucă: Zi mai departe.

Nicu Alifantis: Anul ăsta, acum când cu povestea asta m-am lovit de aceeaşi treabă, m-am dus bineînţeles la UNITER, am rugat să mi se dea o hârtie...

Marius Tucă: De artist...

Nicu Alifantis: Prin care să se spună că da, Nicu Alifantis e ăla care cântă.

Marius Tucă: „Prin prezenta se dovedeşte că Nicu Alifantis e artist”.

Nicu Alifantis: Un fel de... bun. Ce se întâmplă înainte de 1990 erau nişte atestate de liberi profesionişti, care alea îţi dădeau o categorie, mă rog, categoriile erau mai mult pentru banii pe care îi luai. E, a venit 1990, au venit vremurile de azi, atestatele nu s-au desfiinţat, sunt în continuare, dar Ministerul Culturii nu catadicseşte să dea din nou atestate...

Marius Tucă: Cine dă atestatele?

Nicu Alifantis: Există o comisie acolo la care te duci şi dai examen...

Marius Tucă: Şi ţie nu vor să îţi dea atestat?

Mi-a lăsat un gust destul de amar toată degringolada asta a caracterului care a luat-o razna...

Nicu Alifantis: Nu, dar ăia ... deci atestatele nu s-au desfiinţat, dar legea spune că trebuie să ai atestat.

Marius Tucă: Incredibil.

Nicu Alifantis: Uite-te şi tu ce nebunie.

Marius Tucă: Da.

Nicu Alifantis: Şi asta este doar un exemplu faţă de multe care s-au întâmplat în toţi aceşti ani.

Marius Tucă: Apropo de întâmplările din ultimii 30 de ani, întâmplări care te-au marcat în ultimii 30 de ani?

Nicu Alifantis: Asta, asta m-a marcat.

Marius Tucă: Persoane, personaje, personalităţi cu care te-ai întâlnit şi te-au marcat într-un fel sau altul?

Nicu Alifantis: De bine da, multe, de rău şi mai multe. Da, pentru că mi-a lăsat un gust destul de amar toată degringolada asta a caracterului care a luat-o razna...

Marius Tucă: (...) caracterelor, adică foarte greu mai găseşti asta. Nichita Stănescu a fost o personalitate providenţială în viaţa ta?

Nicu Alifantis: A fost Nichita, a fost Neagu, a mai fost Johnny Răducanu, (...) unde a început toată nebunia cu muzica de teatru, el a fost Pionerii, el şi cu Marcela Săftiuc şi Dorin Liviu Zaharia. Apoi Ştefan Iordache, Tocilescu, Cătălina Buzoianu...

Marius Tucă: Dinu Săraru?

Nicu Alifantis: Dinu Săraru, Păunescu, au fost mulţi oameni, foarte mulţi oameni.

Marius Tucă: De ce Nichita Stănescu în primul rând, pentru că ai un album absolut uluitor pe care îl ascult când vreau să... cum l-ai cunoscut?

Nicu Alifantis: L-am cunoscut în casă la Florin Zamfirescu...

Marius Tucă: După care ai început să îl vizitezi...

Nicu Alifantis: După care ne-am vizitat, nu foarte mult din păcate pentru că eu l-am  cunoscut destul de târziu, cu puţină vreme înainte să...

Marius Tucă: Şi să stăm să ne gândim că Nichita Stănescu a murit la  50 de ani.

Nicu Alifantis: Da.

Marius Tucă: Atunci mi se părea nu ştiu, nu că a murit bătrân neapărat, dar nu că era tânăr... a murit foarte tânăr.

Nicu Alifantis: M-am uitat absolut întâmplător şi am văzut două personaje din lumea asta românească, care m-au impresionat foarte tare, Nadia Comăneci şi Mihai Neşu...

Marius Tucă: Se face un an de când am făcut ultima emisiune cu Nadia şi învăţ de fiecare dată de la ea, din ce a făcut ea...

Nicu Alifantis: M-a impresionat foarte tare şi ea şi Neşu...

Marius Tucă: Şi nu prea te mai impresionează mulţi. Nichita Stănescu l-ai cunoscut ca om în starea lui liberă...

Nicu Alifantis: Mie asta mi-a şi plăcut foarte tare la el, mi-a plăcut foarte tare omul, pentru că poetul îl ştiam, ştiam cât de mare este şi cât...

Marius Tucă: Da, uite Ion Cristoiu spunea un lucru extraordinar, Nichita Stănescu făcea poezie cu tine şi când stăteai de vorbă cu el.

Nicu Alifantis: Aşa au spus versurile alea despre mine, cu să smulgem fildeşii din Alifantis. După ce am cântat în casă acolo la Florin Zamfirescu, bine el avea... se juca cu tine, făcea tot felul de...

Marius Tucă: Se mai găseşte pe piaţă acum albumul tău Nichita?

Nicu Alifantis: Cred că acum nu, dar o să urmeze, o să urmeze.

Marius Tucă: Un album absolut excepţional, îl ascult de fiecare dată, sunt foarte multe dintre poemele lui spuse de el pe nişte...

Nicu Alifantis: Da, sunt nişte gânduri care sunt extrase, da, eu le-am zis gânduri, mă rog, ele sunt extrase dintr-un interviu, doar că un interviu de la TV luat de Alexandru Stark.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Citește mai departe:

Înapoi

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

  

Citește mai departe:

Înapoi

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici