„Marius Tucă Show” | Interviul integral cu Dorin Dumitran: Acest Dincă nu s-a limitat la o incinerare a cadavrului, ci la o pisare şi la o mestecare. Este unic

Dorin Dumitran, profilerul lui Gheorghe Dincă, a dat detalii stupefiante despre cum a acţionat criminalul de la Caracal în cazul celor două fete răpite şi ucise anul trecut. Dorin Dumitran a afirmat marţi, la Marius Tucă Show, că Dincă este un sadic confirmat clinic care intenţiona să-şi ţină victimele în viaţă pentru a le exploata cât mai mult.

661 afișări

Marius Tucă: Dunărea nu avea cum să fie la Dăbuleni...

Dorin Dumitran: Nu, la o localitate aflată la 50 de km undeva în dreapta de Corabia, cum îi spune?

Marius Tucă: Am înţeles, Islaz este mai încolo de Corabia...

Dorin Dumitran: Am mers împreună cu poliţia de frontieră. Am fost pe acel rambleu unde el tot susţinea sus şi tare că el s-a băgat în smârcurile alea care deja erau semi inundate...

Marius Tucă: De ce a făcut asta?

Dorin Dumitran: Evident ca să scape.

Marius Tucă: Să scape de ce?

Dorin Dumitran: Să scape de întrebări incomode...

Marius Tucă: Păi nu, recunoscuse cele două crime, da?

Dorin Dumitran: Da.

Marius Tucă: Adică în afară de faptul că a recunoscut cea de a doua crimă, faptul că a omorât-o pe Alexandra, a vorbit şi de o altă infracţiune.

Dorin Dumitran: Domnul Tucă, nici un hoţ nu îţi dă tot, dorea să păstreze pentru el ceva, să mai păstreze acel lucru, acel aspect care să îi fie lui pansament, adică să îţi arate că totul depinde de el. El asta a urmărit întotdeauna...

Marius Tucă: Să aibă ceva, o informaţie...

Dorin Dumitran: Pe care să ţi-o dea doar dacă doreşte el.

Marius Tucă: Un as din mânecă să îi spunem aşa...

Dorin Dumitran: Pe care să îl negocieze.

Acela nu era un butoi în care afumi şunca, ăla era un arzător cu tiraj.  Se lăuda o dată că are aproape două tone de haine în casă

Marius Tucă: Pe care să îl negocieze şi să fie la el această carte întotdeauna.

Dorin Dumitran: Întotdeauna a urmărit asta.

Marius Tucă: Ştiţi că s-a vorbit atât de mult despre butoiul cu pricina, dumneavoastră când aţi ajuns la Caracal aţi văzut butoiul cu pricina?

Dorin Dumitran: Da.

Marius Tucă: Şi ce părere v-aţi făcut sau ce gânduri v-au trecut atunci?

Dorin Dumitran: Aşa cum spunea... spunea foarte bine domnul profesor Butoi, acolo experienţa este incontestabilă şi pe care îl respect foarte mult, i-am învăţat cărţile Dumnezeule. Acela nu era un butoi în care afumi şunca, ăla era un arzător cu tiraj. Asupra acestor aspecte, eu nu m-am pronunţat pentru că nu este dreptul meu să mă pronunţ dacă arde, dacă nu arde, eu între timp mi-am făcut temele din tratatele de medicină legală, aveam deja intima convingere că ceea ce se întâmplase acolo se putea întâmpla din punct de vedere practic, din punctul de vedere al practicii incinerării.

Marius Tucă: Asta am crezut şi eu din prima secundă.

Dorin Dumitran: Nu sunt nici un fel de probleme, mai mult decât atât el obişnuind să topească metale şi nemetale, mă rog mai ales nemetale acolo şi aruncând fel de fel de obiecte, haine, se lăuda o dată că are aproape două tone de haine în casă şi când şi când împreună cu soţia sa când aceasta se întorcea în ţară, le punea pe foc, considerând... şi porneau de la premisa că decât să îşi cumpere haine noi cu care să gospodărească pe acolo prin grădină, mai bine schimbă hainele în fiecare zi şi le iau de acolo din şifonier. Practic nu era magazin second hand, el era clientul cel mai fidel, cel mai bun pentru magazine second hand din Caracal şi până la Slatina. Deplasările lui în spaţiu şi teritoriu oricum au fost destul de limitate, el era de al casei, cu casa...

Marius Tucă: Era legat cam de casa lui, de vizuina lui.

Dorin Dumitran: Era priponit şi el.

Marius Tucă: Bun, după acel interogatoriu maraton de nouă ore, aţi început să staţi de vorbă cu el nu?

Dorin Dumitran: Da, oricum în timpul acelei audieri observam că cedează, adică nu mai reuşea să se concentreze, obosise foarte rău, cam după trei ore şi jumătate, patru şi tot ceea ce a spus ulterior eu am pus sub semnul îndoielii judiciare pentru că eu îmi permit să fac asta în forul meu dar niciodată nu voi pune sau nu voi scrie undeva, pur şi simplu era percepţia mea aflându-mă exact lângă el, nu mai dădea randament intelectual, mai mult decât atât trebuia să ţin cont că am un om de 66 de ani în faţă, nu am un unul verde, rezistenţa scade, este fluctuantă, flotantă şi aşa mai departe. După care fiind desemnat în echipa sa de escortă, eu îl am pe semnătură de dimineaţă, am început misiunea la Caracal. Adică am venit decât sâmbăta acasă, stăteam duminica să îmi spăl hainele şi luni dimineaţă o luam de la capăt.

Marius Tucă: Şi vă întâlneaţi în fiecare zi cu el?

Dorin Dumitran: Desigur, de la ora dimineţii...

Marius Tucă: Unde aveau loc aceste întâlniri?

Dorin Dumitran: În curtea sa.

Marius Tucă: Acolo stăteaţi de vorbă?

Dorin Dumitran: Da, acolo la cort, în cort...

Marius Tucă: În cort pentru că vă vedea lumea peste gard pentru că era o nebunie, erau cameramani şi aşa mai departe.

Dorin Dumitran: Au suferit toţi atunci şi jurnaliştii şi noi, ştiţi că s-au înregistrat 40 de grade la...

Marius Tucă: Ştiu era o vreme înfiorătoare. Eu am copilărit acolo şi ştiu ce înseamnă căldura câmpiei române a Bărăganului. Bun, haideţi să vorbim despre acest dialog al dumneavoastră care a avut zeci de ore, sute de ore. Raportul dumneavoastră are 60 de pagini, nu?

Dorin Dumitran: 110.

Marius Tucă: 110 pagini, 59 de volume are tot dosarul, tot rechizitoriul?

Dorin Dumitran: Acum aflu.

Marius Tucă: Sau 49, sau 59...

Dorin Dumitran: 49.

Marius Tucă: 49 este ceva incredibil.  Deci raportul dumneavoastră se poate găsi în rechizitoriu?

Dorin Dumitran: Da.

Marius Tucă: Ştim că a fost  o problemă pentru că a ajuns în media în primul rând, dosarul...

Dorin Dumitran: Consider că este o mare problemă...

Marius Tucă: Acolo erau nişte lucruri absolut înfiorătoare...

Dorin Dumitran: Confidenţiale...

Marius Tucă: Şi lucruri legate, pentru că aici e problema cea mai mare legată de faptul că a fost divulgat şi a fost făcut public, pentru că într-un fel sau altul dezvălui, devoalează felul în care dumneavoastră aţi muncit la acest caz.

Dorin Dumitran: Da, nu îmi convine, nu mai am ce să fac, decât să îmi reconsider modalitatea de abordare, să îmi reconsider să spun aşa fundamentele pe care le acord acolo, mă felicit pentru gândul că nu am dat nume de persoane şi am identificat doar prin surse pentru că cine ştie ce s-ar fi întâmplat, evident că sunt revoltat că acolo în declaraţiile date în noiembrie sunt lucruri despre care atenţionam în... a doua pagină a raportului în care atenţionez publicul cititor şi pe cititori că ceea ce vor citi acolo nu este vătămător, ci este foarte vătămător...

Marius Tucă: E un thriller, un thriller care ne-a sfârşit.

Dorin Dumitran: Trebuie să avem o decenţă totuşi, în afară de faptul că...

Marius Tucă: Dumneavoastră cum aţi rezistat? Continuaţi-vă ideea că vă întreb după aia.

Dorin Dumitran: În afară de faptul că nu îndrăznesc să mă pronunţ asupra modului în care este receptat un mesaj către public, consider că românii trebuie să fie feriţi de astfel de detalii, nu este în regulă, vom deveni mai bolnavi decât orice capacitate adaptativă, nu este în regulă ce se întâmplă. În a treia pagină mi-am exprimat empatia faţă de suferinţa familiilor, eu nu m-am jucat cu chestiunile astea, pentru mine, ceea ce mă ţine în această activitate...

Marius Tucă: Şi vă mână în lupta asta şi în profesia asta...

Dorin Dumitran: Este să mă asigur că din direcţia mea, eu sunt o mică rotiţă, eu nu sunt mare lucru în acest dosar, să fim clari înţeleşi, eu nu am rezolvat dosarul ăsta fi-rar să fie, de familiile alea trebuie să ai grijă pentru că eu personal nu am somn dacă ştiu că nu am făcut tot ceea ce a depins de mine...

Marius Tucă: ... vinovatul şi că nu sunt prinşi vinovaţii.

Dorin Dumitran: Dar nu mă simt bine, nu mă simt eu confortabil, eu mă echilibrez în momentul în care ştiu că am făcut tot ceea ce a depins de mine şi ştiţi foarte bine că fiecare om tinde să îşi atingă limita maximă de incompetenţă şi mă duc până acolo încât îmi arăt cât sunt de incompetent, dar fac tot ceea ce este posibil, drept urmare...

Marius Tucă: Tot ce ţine de dumneavoastră, de ceea ce aţi învăţat...

Dorin Dumitran: Pe această perioadă petrecută la Caracal cu el, în care ca escortă a trebuit să am grijă de diferite lucruri, mă gândeam care ar putea fi cele mai potrivite instrumente psihologice pentru el şi văzându-l cât este de viclean şi cât de manipulator este la un moment dat îmi râdeam în sinea mea sau mă întorceam cu spatele şi râdeam că ştiam că mă minte, trebuia să suport tot acest tratament din parte lui şi mă gândeam care ar fi probele psihologice la care nu ar putea să mă manipuleze, drept urmare cele opt probe aplicate acolo care sunt de mare fineţe sunt imposibil de manipulat.

Marius Tucă: Care sunt cel opt probe?

Dorin Dumitran: În primul rând toate cele... cu excepţia unuia, doar unul dintre teste este verbal, dar şi acela are scară de minciună, răspunzi cu da sau nu, dar te verific inter scale. Iar celelalte probe sunt probe proiective, adică probe de mare fineţe la care indiferent de ceea ce ai face nu ai cum să manipulezi experimentatorul, pentru că nu există nici răspunsuri bune, nici răspunsuri greşite numai că...

Marius Tucă: Sunt infailibile într-un fel.

Dorin Dumitran: Nu sunt infailibile, devin foarte puternice, vă explic, devin foarte puternice în momentul în care le îmbini şi ele se pot susţine unele pe celelalte, dacă nu se susţin unele pe celelalte ceri opinia expertului, drept urmare la un dintre probe intuiam existenţa emergenţei unui ramolisment cerebral şi am recomandat pentru că acea probă se numeşte Bender Gestalt, este un test pentru adulţi care identifică sau indică posibilitatea existenţei unei afecţiuni cerebrale sau a unui ramolisment datorat senectuţii sau înaintării în vârstă şi am recomandat consult neurologic de specialitate pentru că era singurul care putea valida.

Marius Tucă: Care a fost rezultatul?

Dorin Dumitran: Nu ştiu, eu mi-am făcut doar treaba pe această...

Marius Tucă: Câte ore aţi stat de vorbă cu Dincă?

Dorin Dumitran: Peste 60 de ore în care...

Marius Tucă: Spuneţi-mi aici vă rog, mai multe întrebări şi nu le pun pentru mine ci pentru cei care ne urmăresc pentru că e vorba de un caz cum nu a exista în România, după părerea mea, care au fost cele mai mari minciuni pe care vi le-a spus Dincă?

Dorin Dumitran: Conţinutul discuţiilor pe care le-a avut cu fetele în maşină, deci acum îmi fac lista şi încerc să fie logică, traseul urmat, nu, o luăm aşa: traseul urmat, conţinutul discuţiilor din maşină, reactivitatea victimelor, scopul construirii acelui canal, scopul real, de fapt destinaţia reală a canalului şi tratamentul aplicat victimelor, iar piatra de încercare, cea mai ticăloasă, pot să spun, perioadă a fost aceea când m-am luptat să îl ajut să scotă la iveală absolut tot, să aibă curajul să spună până la capăt că tot susţinea că le-a aplicat lovituri cauzatoare de moarte. Şi s-a simţit el împins să declare singur omor calificat, pentru că asupra lui a fost exercitat nici o presiune, dacă exercitam eu vreo presiune asupra sa totul se încheia, drept urmare de acea am şi filmat absolut tot. El constituite conform legii secret profesional, sunt inviolabile, dar ca să mă asigur că ceea ce vorbesc rămâne înregistrat pe cameră, pot reveni, că eu am mai avut foarte multe retractări, pentru mine nu este nici o surpriză ceea ce face acum,  el se joacă.

Marius Tucă: Asta e clar, vom discuta despre asta, acuma e deja vedetă şi se comportă ca o vedetă.

Dorin Dumitran: Se întorcea de fiecare dată şi spunea că nu a făcut, că nu a dres, că nu a zis asta şi i-am zis că spune camera, nu discutăm...

Marius Tucă: Da, nu am ştiut că toate aceste discuţii ale dumneavoastră cu el sunt înregistrate, sunt filmate.

Dorin Dumitran: Desigur, este o protecţie personală, în acelaşi timp el şi-a dat consimţământul scris pentru fiecare dintre ele, eu i-am explicat condiţiile legii în care se fac aceste chestiuni...

Marius Tucă: Nu vreau să dau idei, dar abia după aceste 60 de ore de înregistrare se poate face un documentar absolut incredibil şi un caz în şcoală.

Dorin Dumitran: Mi-aţi lansat-o deja.

Marius Tucă: Eu zic că da pentru că e un caz unic şi în momentul în care ai 60 de ore de material filmat cu acest monstru...

Dorin Dumitran: Peste 60 de ore.

Marius Tucă: Peste 60 de ore, se poate face un documentar absolut incredibil. Şi după câte zile s-a spart, folosind limbajul dumneavoastră?

Dorin Dumitran: El a dat mai multe declaraţii şi este un tip foarte interesant pentru că se exprimă... el când este jovial şi are acea atitudine tip (...) şi este foarte vesel şi foarte încântat...

Marius Tucă: Şi vorbeşte despre chiulase şi despre ...

Dorin Dumitran: Vorbeşte despre păsări călătoare, trebuie să fii foarte atent pentru că te duce în lanul de porumb. Cele mai sincere momente ale sale au fost acelea în care s-a simţit doborât psihic de el, iar acel moment survine în noiembrie când colegii mei care au gestionat excepţional situaţia de la Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv, Bucureşti, de la Arestul Central, au anunţat că a intrat în refuz de hrană, el mai avusese anterior ideea suicidală, am detensionat, l-am ventilat ca să nu ne facă probleme, să nu ne facă eveniment pentru că imaginaţi-vă că au fost o armată de oameni şi toţi colegii mei prin transportul lui de la unu la altul îl luau pe semnătură, au răspuns de el, aici nu se discută, nu ne jucăm.

Marius Tucă: Şi când a părut ideea de a se sinucide?

Dorin Dumitran: Au fost vreo patru momente, eu am mai discutat cu el despre aceasta...

Marius Tucă: Când a spus asta, când a afirmat că vrea să se sinucidă?

Dorin Dumitran: Da, că îşi bagă capul printre gratiile patului şi că îşi va face de petrecanie şi i-am replicat de multe ori, i-am zis: iubeşti prea mult viaţa. În activitatea mea de negociere mă suiam pe bloc şi pe stâlpi, eu ştiu cum arată, simţi, sunt priviri pe care nu le poţi uita de la cei sinceri care doresc să se sinucidă, lucrurile acestea nu se uită şi nu era autentic.

Marius Tucă: Nu era autentic, dar a avut două cazuri în familie, tatăl său care s-a spânzurat aţi povestit atipic, adică întins la orizontală într-un pat şi la fel naşul său care s-a spânzurat de calorifer punând un ziar în locul în care s-a aşezat. Bun, deci laş, a jucat chestia asta cu sinuciderea, nu era personajul, nu avea profilul unui sinucigaş, nu e un om care să se sinucidă.

Dorin Dumitran: Da, acest lucru nu a reieşit decât prin nişte reacţii sectoriale, evident aici nu mai contează ce cred eu şi niciodată nu pot fi sigur că nu o va face, cu aşa ceva nu te joci şi imediat anunţam, se luau măsurile potrivite astfel încât să nu ne facă vreo problemă.

Marius Tucă: Bun, deci în noiembrie atunci aţi reuşit să îl deschideţi?

Dorin Dumitran: Da, definitiv.

Marius Tucă: Cum s-a întâmplat? Care a fost argumentul, care a fost întrebarea cheie care a fost povestea, care a fost atitudinea?

Dorin Dumitran: A fost o serie de... eu de – a lungul interacţiunii cu el eu nu mi-am pus niciodată întrebarea de ce, imaginaţi-vă că mă frământau şi pe mine aceleaşi întrebări pe care frământă pe oricine şi mi le-am ţinut aici. Nu aveam voie să respir nimic din ceea ce gândeam şi din ceea ce simţeam blocându-mă total pentru că orice aş fi făcut i-aş fi schimbat comportamentul. Primul moment apare atunci când vom merge, când ne va duce aiurea, dar mie mi-a plăcut asta, împreună cu bunul meu coleg Daniel, către Caracal. Maşina oricum nu mai făcea faţă nici Dusterul nostru 4x4, era să ne răsturnăm la un moment dat la propriu, intrasem într-o văiugă  pe lângă un lac, în apropriere Craiova şi maşina  a depăşit planul acela tangenta şi am zis gata aici o mierlim, eram departe de orice aşezare umană. El începe să se bâlbâie de la pădurea Comanca, eu aveam deja la mine hărţile topo şi tot ceea ce spunea el eu notam pe hartă, stânga dreapta, stânga dreapta şi nu ziceam nimic, nu am spus absolut nimic.

Marius Tucă: Când v-a dus atunci ca să vă arate unde a aruncat-o pe Luiza.

Dorin Dumitran: A doua zi...

Marius Tucă: A doua zi, nu prima, da.

Dorin Dumitran: Mai mult decât atât, el nu ştia că există obstacole insurmontabile sub forma acelui canal de irigaţii construit de Ceauşescu care avea de-a lungul său o serie de puncte, cum se numesc... ecluze, nefuncţionale şi pe care el le invoca că le-ar fi văzut aflându-se pe timpul zilei în faţa lor, eu ştiind că pe timpul zile pe acolo nu trece nici tancul pentru că planurile înclinate, discutasem cu acest extraordinar specialist, m-a ajutat enorm, nici nu realizaţi în testarea memoriei topografice, nu trecea nici tancul pe acolo pentru că aşa erau gândite, irigaţii şi scop de apărare a ţării, mai mult decât atât, rămânea uimit în faţa acelor ecluze, i-am mai dat drumul de câteva ori din maşină să îl văd cum se mişcă, cum se orientează şi îl vedeam total debusolat, în acelaşi timp îi puneam la îndoială capacitatea Renault său Megane de a merge pe acolo şi el era foarte conştient de lucrul ăsta, vedea că abia face faţă maşina 4x4, se lasă seara, parcurgem peste 96 de km în 10 ore, fără apă, fără mâncare, nu ne aşteptam să mergem atât de mult, consideram că a luat-o pe drumul bătătorit de căruţă, printre lanul de porumb, nu, el ne ducea prin porumb tăiat, a rezistat maşina, foarte bună, fac reclamă mascată, nu contează. Şi ajunşi, deja amurgisem, asta este expresia lui că a amurgit, era loc prin care nu se mai putea trece şi i-am spus „ ne întoarcem acasă”, „nu, că nu mă credeţi”, nu, ne întoarcem acasă, astea au fost cele două elemente.

Marius Tucă: A fost de bun augur ieşirea asta în decor?

Dorin Dumitran: Da, maşina şi problematizarea faţă în faţă cu maşina sa Megane, nu avea cum să meargă Renault Megane pe acolo neam şi în al doilea rând acele obstacole în care el a rămas, nu mai ştia.

Marius Tucă: Bun, v-aţi întors la Caracal?

Dorin Dumitran: Ne-am întors la Caracal, timp în care în comportamentul său au început să apară primele semne şi anume dintr-o dată devine curios de ceea ce  se întâmplă in jurul său şi trăieşte două sentimente ambivalente, pe de o parte faptul că începea să îi fie scotocită gospodăria şi asta îl lovea direct, tot ceea ce construise, atunci când tot ceea ce construieşti, ridici, sapi, creşti se duce naibii în jurul tău, rupe din tine, iar pe de altă parte faptul că colegii mei roboteau de zi până în seara, până când mai puteau vedea ceva, în acele costume pe care şi le schimbau de patru ori pe zi şi vedea că... observa că vin cu probe, deci el va trebui să gestioneze aceste două situaţii, pe de o parte ducerea pe apa sâmbetei a gospodăriei sale şi pe de altă parte colegii mei începeau să vină cu probe. Şi eu îl observam cum se uită cu foarte mare atenţie la ceea ce scrie pe saci atât cât putea, pentru că nu îl lăsam să iasă de acolo, decât să îşi facă necesităţile, atât, trebuia să stau în permanenţă lângă el. Şi încep să discut cu el despre aceste probe şi vede că devenea foarte... nu, era destul de indiferent adică neîngrijorat, nu trăia spaimă prin ceea ce se scotea din curte şi nicidecum atunci când s-a săpat, dar a fost bine că s-a făcut asta, şantier arheologic, cel mai îngrijorat era când se duceau în casă colegii mei şi începeau să scoată probe din casă şi îl vedeam stând în permanenţă cu el, îl vedeam cum se mişcă, tăceam, ulterior discutam cu el cam ce crezi că ar putea găsi acolo? Păi ce să găsească, că găsesc pe dracu,  nu găsesc nimic. Dar abia atunci este momentul în care încep să discut uşor, să înaintez către faptă, iar asta se întâmpla după o lună şi jumătate.

Din acel moment în care încep să vină probele, inclusiv acele înscrisuri personale, voi avea material de discuţie pe acele înscrisuri personale. Ce este cu căutările dumitale de femei singure, de case abandonate sau femei rămase cu copii, femei văduve, pe unde ai umblat, cutare, cutare şi alături de colegii mei vom face schimb de date şi informaţii, astfel încât tot ceea ce el consemna în acel caiet de 48 de file, uitase şi de el. Dar erau şi gândurile lui intime pe acolo. Sa-au investigat tot ce însemna numere de telefon, persoane trecute acolo, practic atunci ancheta se desfăşoară pe ceva foarte, foarte concret. El era conştient de faptul că dacă el nu ne dă ceva, el va trăi acel sentiment de încântare în faţa căreia orice anchetator devine extrem de nesigur pentru că în faţa unui hoţ trebuie să vezi trei lucruri: furie, vinovăţie şi încântare. Încântare că te-a păcălit furie că a fost descoperit şi vinovăţie că n-a făcut ce trebuia  astfel încât să nu fie prins. Iar întreaga sa atitudine a oscilat între aceste trei componente furie, vinovăţie, încântare. Iar primele semne vor apărea atunci când vom avea discuţii cu el în cabinetul ăla improvizat în curtea din Caracal, în maşină şi în care îi voi da temă pentru acasă, temă de discuţie. Cu aerul condiţionat pornit pentru că muream altfel, două trei ore, discutam. Doar atunci când dorea el, nu a fost niciun element  de forţare, absolut niciodată.

Mă cheamă pe 5 august să îmi arate unde este Luiza, fiindu-i foarte ruşine de faptul că toţi se purtau foarte frumos cu el.

Marius Tucă: Să-l aduceţi cu forţa la discuţii sau…

Dorin Dumitran: Nu, nu. Totul trebuia să vină din partea lui pentru că învăţasem…

Marius Tucă: Bun, eraţi în maşină, aerul condiţionat pornit şi…

Dorin Dumitran: Şi începeam discuţia despre Luiza, despre Alexandra.

Marius Tucă: Era prima dată când vorbeaţi despre fete?

Dorin Dumitran: Atunci da, da. Cam la o lună, mi-e greu să fixez…

Marius Tucă: Mă rog, cam o lună.

Dorin Dumitran: În care începem şi discutăm despre fete, iar în data de 5 august, o să ţin minte toată viaţa chestiunea asta, mă va chema de urgenţă că are să-mi spună ceva.

Marius Tucă: Dar nu era la o lună 5 august, că era 26 iulie.

Dorin Dumitran: 26 iulie, deci nu o lună, deci mai devreme.

Marius Tucă: Mai puţin, zece zile.

Dorin Dumitran: Mă cheamă pe 5 august să îmi arate unde este Luiza, fiindu-i foarte ruşine de faptul că toţi se purtau foarte frumos cu el. El nu-şi explica, nu-şi explica, el probabil…

Marius Tucă: Se aştepta la…

Dorin Dumitran: Bătaie, la abuzuri, să-l lăsăm fără mâncare, fără apă, să-l jucăm în picioare, să-l punem pe macavea.

Marius Tucă: Şi atunci v-a spus unde…

Dorin Dumitran: Atunci m-a condus direct…

Marius Tucă: Din prima?

Dorin Dumitran: Din prima, la lizieră, pe drumul cel mai scurt, punct ochit, punct lovit.

Marius Tucă: Aveam în minte celelalte două escapade care n-au dus nicăieri şi acum, de data asta aţi ajuns într-un sfert de oră, bănuiesc, de acolo de acasă de la el până la liziera…

Dorin Dumitran: Cam aşa. Pe drumul cel mai scurt.

Marius Tucă: Oasele cum erau, oasele Luizei?

Dorin Dumitran: Încă un aspect. Pe drum, atunci când ne-a dus spre Corabia, eu şi colegul meu i-am administrat nişte cuvinte afectogene prin care să-l înmuiem şi să se gândească cumva, nu am să vă spun exact conţinutul, să se gândească cumva la familiile victimelor…

Marius Tucă: Nu v-am întrebat nimic. Am şi eu metodele mele să vă conving să mi le spuneţi, dar nu era cazul.

Dorin Dumitran: Şi se va simţi ruşinat. E, acest sentiment…

Marius Tucă: De ruşine cred că s-a amplificat…

Dorin Dumitran: S-a amplificat.

Marius Tucă: Şi coroborat şi cu faptul că anchetatorii se purtau frumos şi şi toată lumea… nu l-au bătut.

Dorin Dumitran: Foarte frumos toată lumea... De a nu se înţelege altceva, cum au ieşit fel de fel de prostii că am pactizat… la un moment se spunea că numărul meu înmatriculare e identic cu al lui şi că avem afaceri cu el, nişte aberaţii, nişte absurdităţi.

Marius Tucă: Totuşi suntem la cea mai importantă şi serioasă emisiune.

Dorin Dumitran: Corect, corect, aşa este. Numai să întreg comportamentul colegilor, pe româneşte, l-au frăgezit, l-au făcut să se simtă mizerabil, iar această presiune, dacă ar fi venit din exterior, ar fi fost păguboasă. Era trebuia generată şi crescută din interior său, astfel încât să ajungă la o mărturisire. Dacă eu v-aş fi indicat dumneavoastră unde să căutaţi acele oase de la lizieră, cu siguranţă că aţi fi depăşit cu doi metri sau cu patru metri cu maşina. El nu.

Marius Tucă: Ştia exact unde.

Dorin Dumitran: Exact. Între timp, culesesem toate datele meteo, toate datele ce ţin de recoltare şi plantare…

Marius Tucă: Din martie şi până atunci.

Dorin Dumitran: Da, din martie până atunci. Foarte, foarte precis, ştiam şi cât de înaltă este rapiţa…

Marius Tucă: Nici dumneavoastră nu sunteţi sănătos dacă e să mă întrebaţi pe mine, în sensul bun al cuvântului.

Dorin Dumitran: Da, da, da, îi trebuia…

Marius Tucă: Deci v-a dus exact la locul ăla.

Dorin Dumitran: Exact unde s-a oprit maşina, s-a dat jos din maşină şi s-a dus în lizieră, dar, brusc, a trăit panică şi îşi cerea scuze faţă de mine ”Nu se poate, aici le-am aruncat”. Am găsit sacii, alături de…

Marius Tucă: Erau mai mulţi saci?

Dorin Dumitran: Doi saci negri împinşi de vânt şi el va trăi atunci cea mai mare panică, l-am văzut că începe să transpire, cald nu era afară, chiar bătea vântul destul de..., la un opt dimineaţa da, cam opt dimineaţa şi era îngrozit că nu… ”Nu, că aici”. Eu tăceam ”uitaţi-vă la mine, nu mă credeţi”, eu tăceam. ”Că nu mă credeţi, nici acum nu mă credeţi când vă duc exact în locul ăsta”. Şi colegul meu, şeful echipei de cercetare la faţa locului, Florian Eniţă, cel mai bun criminalist pe care îl are România, m-a strigat ”Dorin, le-am găsit”. Grupate, nu cenuşă, resturi osoase cu cenuşă şi aşa mai departe. Locul era foarte greu accesibil. Rămâneam cu o întrebare la care nu mi-a răspuns decât foarte târziu pentru că ştiam că nu este atât de important locul în care omori pe cineva ci locul în care îl duci. Locul în care transporţi cadavrul spune mai multe despre autor decât spune locul în care l-ai omorât. El poate fi random sau poate fi, în cazul nostru, locuinţa sa. Mai mult decât atât, mai apărea un element foarte ciudat din comportament şi foarte rar întâlnit în… sau deloc. O unicitate în sensul că aceste rămăşiţe erau rămăşiţe cremate, incinerate, erau foarte bine pisate. Acest Dincă este unic prin ceea ce a făcut pentru că ceea ce s-a întâmplat în butoi, el nu s-a limitat la o incinerare a cadavrului…

Marius Tucă: Ci la o pisare.

Dorin Dumitran: La o pisare şi la o mestecare, este unic, dar şi personalitatea sa este unică. Şi găsim acele, ca să revin, găsim acele rămăşiţe şi, în sfârşit, voi avea prilejul să am primul material de discuţie concretă. Pentru că mă interesa deplasarea în spaţiu şi teritoriu, timpul de ardere, modul de ardere.

Marius Tucă: Dar despre Alexandra nu discutaseră până atunci.

Dorin Dumitran: Nu. Eu nici măcar nu am avut un caracter metodic în discuţie cu el.

Marius Tucă: Aţi lăsat pur şi simplu să se întâmple.

Dorin Dumitran: Liber. Pentru că nu suportă, el nu suportă să fie coordonat. Dacă vine din partea lui am o discuţie care poate deveni eficientă dar întotdeauna voi trăi cu semn de întrebare, oare ceea ce spune este adevărat? Sau nu. Şi vor urma dorinţe de ale lui exprimate în a-şi scrie declaraţiile olograf. Asta se va întâmpla exact în ziua în care echipa de cercetare la faţa locului şi noi toţi ne încetăm activitatea la Caracal şi ne mutăm pe Bucureşti. Şi în ziua aceea va scrie opt ore continuu va scrie şi în arest la Slatina, unde vom sta până la unu şi jumătate dimineaţa, cu aprobări, cu toate chestiunile astea.

Marius Tucă: Despre cazul Luizei sau despre ambele cazuri.

Dorin Dumitran: Ambele, ambele. Pentru că constatasem la el că se exprimă şi este mult mai liniştit şi mult mai coerent în scris particularităţile umane sunt deosebit de interesante. Sunt oameni care sunt mai vocali mai buni comunicatori verbal-oral şi sunt destul de înglodaţi şi bolovănoşi în scris. E, el era tipul de om care a cerut în mod special caiet dictando adică liniat, un caiet studenţesc, şi astăzi am discutat cu reprezentanţii FBI ce înseamnă şi ce semnificaţie are asta pentru că, într-adevăr, acest caiet îţi centrează discursul şi ţi-l face organizat prin însăşi organizarea scrisului pe foaie.

Marius Tucă: Faptul că existau.. era dictando, erau linii.

Dorin Dumitran: Ulterior, după aceste declaraţii, cu tot ceea ce s-a întâmplat…

Marius Tucă: Câte pagini a scris? Multe.

Dorin Dumitran: Unsprezece la Alexandra şi douăzeci şi trei la Luiza. Da.

Marius Tucă: Pentru că Luiza a fost capturată mult mai mult.

Dorin Dumitran: Da. Adică de data aceasta, modul în care el descrie ceea ce s-a întâmplat corespundea şi timpului fizic şi timpului subiectiv, psihologic, e foarte important, pentru că dacă primul element suspect dintr-o declaraţie este următorul, primul element, vă dau doar un simplu exemplu, dacă evenimentul în sine pe axa temporală a durat foarte puţin să zicem cinci minute, actul de ucidere, iar descrierea este foarte largă, asta trebuie să-ţi atragă atenţia. Dacă evenimentul s-a întins pe durată lungă de timp iar descrierea sa este foarte redusă, asta trebuie să-ţi atragă atenţia, este ceva în neregulă.

Marius Tucă: Deci atunci exista practic o acoperire a celor povestite în scris cu ceea ce se întâmplase la faţa locului în materie de timp

Dorin Dumitran: Exact. Dar totuşi aşteptam cu aviditate, eram realmente, scuzaţi expresia licenţioasă, eram realmente înnebunit că durau mult expertizele pentru că nu aveam material de lucru decât declaraţiile sale, pe care oricum le tăgăduiam şi de fiecare dată le evaluam pe baza criteriilor analizei ştiinţifice.

Marius Tucă: Când au fost aceste declaraţii în scris, când au avut loc? După ce v-a dus la lizieră?

Dorin Dumitran: După, da, da.

Marius Tucă: Adică era în august, septembrie?

Cel mai important lucru a fost să-i stabilesc linia de bază a comportamentului. Adică să ştiu când minte şi când spune adevărul

Dorin Dumitran: Da, august, după care vor urma audierile, ne vom muta pe Bucureşti, aşa cum am precizat, şi voi asista la audieri pentru a-l observa pe tot parcursul audierilor în prezenţa avocaţilor.

Marius Tucă: Bun. Deci a fost această mărturisire în scris.

Dorin Dumitran: ŞI au mai urmat altele, a mai făcut alte declaraţii şi alte declaraţii date în faţa procurorilor DIICOT.

Marius Tucă: Când a povestit despre cele două cazuri, despre cele fete, deci a fost atunci un moment important în tot ce a însemnat ancheta. Cum la fel de important…

Dorin Dumitran: Am avut o bază.

Marius Tucă: Aţi avut o bază de plecare. Şi la fel de importantă a fost mărturisirea cu conducerea la lizieră pentru a descoperi cei doi saci în care se aflau rămăşiţele Luizei Melencu.

Dorin Dumitran: Ştiţi ce a fost cel mai important, pentru mine cel puţin, cel mai important lucru a fost să-i stabilesc linia de bază a comportamentului. Adică să ştiu când minte şi când spune adevărul. Unu. Al doilea aspect, să ştiu când minte important şi înconjoară de adevăr şi când îmi plasează şi îmi ascunde un mic adevăr înconjurat de mai multe minciuni. Deci sunt patru componente. Tot ceea ce a însemnat discuţii colaterale, pentru oricine ar însemna o barbologie şi o pălăvrăgeală. Prin aceste discuţii…

Marius Tucă: Trebuia să fii atent la fiecare discuţie pentru că se puteau găsi elemente de adevăr înfăşurat în foarte multă minciună.

Dorin Dumitran: Eu trebuia să povestesc un start, şi ca să vă dau un exemplu foarte simplu, evident cu îngăduinţe din partea dumneavoastră de a nu dezvălui exact propoziţia, facem acum un exerciţiu. Dumneavoastră trebuie să-mi povestit o întâmplare adevărată prin care aţi trecut, drept urmare o veţi reactualiza din memorie ne vom întâlni peste o săptămână şi va trebui să mă minţiţi. Este treaba dumneavoastră cum. Deci, va trebui să îmbrăcaţi în minciună ceva care s-a întâmplat şi a fost reactualizat din memorie în mod real. În acest moment, eu vă stabilesc dumneavoastră baza comportamentului mincinos faţă de cel adevărat. Şi-l voi urmări tot parcursul interacţiunii cu dumneavoastră. v-am dat un simplu exemplu poate nu este cel mai…

Marius Tucă: Deci a fost foarte greu faptul că el nu a avut un comportament mincinos până la un moment dat şi dintr-un anumit moment a început să spună numai adevărul.

Dorin Dumitran: Nu.

Marius Tucă: Aici el a fost foarte greu de decriptat şi de deschis exact ce spuneaţi dumneavoastră tocmai pentru că a fost imprevizibil întotdeauna. Dar, odată ce i-aţi găsit măsura şi i-aţi descoperit, să spunem, stimulii şi chimia prin care ştiaţi când minte şi când spune adevărul, probabil că a fost ceva mai uşor.

Dorin Dumitran: Dar nu a rămas aşa pentru că observând…

Marius Tucă: S-a schimbat iar.

Dorin Dumitran: Se schimba iarăşi şi iar trebuia să verific şi să reverific ceea ce constatasem anterior norocul meu este că sunt necredincios şi am religia asta a incertitudinii. Şi lăsăm cu virgulă şi spunem dar dacă, dar dacă.

Marius Tucă: Instrumentele se schimbau în permanenţă, instrumentele cu care îl exploraţi şi încercaţi să aflaţi de la el adevărul, pentru că în momentul în care găsiserăţi măsurile prin care să dezvăluiţi să sesizaţi adevărul sau minciuna şi măsurile astea erau din nou schimbate, erau…

Dorin Dumitran: Exact, dar trebuia să fiu foarte sigur.

Marius Tucă: Şi de ce aţi spus că noiembrie a fost momentul în care s-a spart? A trecut august, a trecut septembrie, a trecut octombrie, deci au trecut trei luni şi ceva până la momentul ăla.

Dorin Dumitran: Unu, se apropia termenul de trimitere în judecată. Doi, nu reuşea să facă mai nimic în ceea ce priveşte reglementarea relaţiilor maritale cu soţia sa. Trei, aflase, deja, venind pe Bucureşti de modul în care se vorbeşte despre familia sa. Indiferent ce ar crede cineva, el s-a supărat pe chestiunea asta şi asta este important pentru că el s-a supărat.

Marius Tucă: De unde aflase? De la televiziune?

Dorin Dumitran: De la televiziune, de la hoţi, de la…

Marius Tucă: Avea acces?

Dorin Dumitran: Da.

Marius Tucă: De când a avut acces la televiziune?

Dorin Dumitran: Exact nu ştiu, dar ştiu că în noiembrie el deja reuşeşte să povestească, că şi eu începeam să mă mir, de unde ştie? Mai mult decât atât şi dacă nu ar fi avut nevoie de televizor la plimbător sau la aer…

Marius Tucă: Vorbea cu deţinuţi şi aşa mai departe. Şi nu putea fi izolat? Pun şi eu o întrebare.

Dorin Dumitran: Trebuie să o faci în termeni legali, n-ai cum să faci aşa…

Marius Tucă: Păi în termeni legali, nu putea fi izolat?

Dorin Dumitran: N-avea cum, n-avea cum.

Marius Tucă: Să fie singur într-o celulă, de exemplu. 

Dorin Dumitran: Nu avea cum în acele condiţii.

Marius Tucă: Ce, nu e acoperit de lege?

Dorin Dumitran: Nu, dar nu avea cum şi nu mă pricep la asta.

Marius Tucă: Mă rog, e o chestiune care e de discutat pentru că noi vedem ultimele declaraţii ale lui care s-au schimbat văzând ce se întâmplă pe televiziuni şi, practic, a preluat din mesajele care au fost colportate pe televiziuni legate de că nu a omorât-o el pe Luiza, că nu a violat-o el pe Alexandra, vom discuta şi despre asta.

Dorin Dumitran: Se răzbună. Da, doreşte să se răzbune şi face o greşeală. Îşi face rău.

Marius Tucă: Deci în noiembrie de ce spuneaţi că a avut loc momentul în care s-a deschis, s-a spart?

Dorin Dumitran: Rămăsesem la punctul trei… Punctul patru, începeau să vină expertizele care, din punctul meu de vedere sunt fabuloase în modul de compunere, pentru că acolo vorbim de oameni de ştiinţă, şi încep să discut cu el şi să tatonez în măsura în care tot ceea ce declarase până atunci putea fi susţinut de probe judiciare  pentru că asta trebuie să faci. Nu te uiţi în gura lui, dar până la momentul noiembrie, eu îi voi face analiza declaraţiilor… eu în fiecare zi am avut carneţel de interacţiune cu el.

Marius Tucă: Aţi făcut analiza declaraţiilor şi aţi coroborat acest lucru cu probele găsite la faţa locului. Şi se potriveau? Pentru că aici a fost o chestie legată de media, aici a fost o întreagă nebunie în media care nu avea probele aflate la faţa locului erau foarte puţine, legate. Sigur, era una esenţială cea a ADN-ului pe care am dezvăluit-o eu, dar nu asta contează faptul că în cenuşa, în rămăşiţele de acolo se afla ADN-ul Alexandrei, şi s-au spus atât de multe bazaconii, atât de multe lucruri neadevărate în perioada asta şi toate plecau de la faptul că anchetatorii nu fac altceva decât să creadă ce spune Dincă numai că sunteţi aici de faţă şi puteţi mărturisi că tot ceea ce a declarat Dincă era acoperit prin probele judiciare, probele găsite în acest caz la faţa locului, în cazul Gheorghe Dincă.

Dorin Dumitran: Oamenii trebuie să cunoască un lucru fundamental. Rechizitoriul este actul de trimitere în judecată. El poate fi atâta, adică un pachet de hârtie care merge pe masa instanţei şi asupra căruia instanţa se va pronunţa dar instanţa de judecată, singura în drept să judece, nu se va pronunţa pe baza acestei hârtii…

Marius Tucă: Ci pe baza declaraţiei lui Dincă şi…

Dorin Dumitran: Şi pe baza declaraţiei. Se va baza pe acele mii de file de dosar…

Marius Tucă: Ştiu.

Dorin Dumitran: Dar nu ştiu toţi.

Marius Tucă: Nu, asta ştim din principiu, încercăm să spunem. De exemplu, aseară am făcut o emisiune cu profesorul Butoi şi cineva comenta pe Facebook, în momentul în care am pus emisiunea acolo, mare dezamăgire pentru că nu a ieşit… se spune că a ars-o şi că poliţiştii au stat la aia şi nu au văzut fumul… Nu, nu era nimeni la poartă în momentul în care a fost arsă Alexandra, poliţiştii, procurorii au venit mult mai târziu, se terminase de mult arderea şi Dincă dormea. Şi doi, mai era o chestiune, pentru că putem să o luăm exact aşa, că nu a văzut nimeni faptul că ar fi ieşit fum în momentul în care se susţine… Ba da, sunt foarte multe mărturii la dosar care spun tocmai asta, că în ziua respectivă a ieşit fum. Vă rog să vă continuaţi ideea, iertaţi-mă.

Dorin Dumitran: În administrarea acestui probatoriu în care nu am avut absolut nicio contribuţie, venirea acestor elemente mi-a dat prilej să transform planul de investigaţie în plan de interviu psihologic cu el, evaluarea deja i-o făcusem şi el era foarte curios de ce este aşa cum este, el fiind conştient că are o problemă, iar discuţiile evident că au fost mascate pentru că nu aş face niciodată această greşeală tâmpită, greşeală idioată să-i prezinţi probele. El, din partea mea, n-ar fi văzut niciodată aşa ceva, în primul rând pentru că nu era datoria mea să fac această chestiune.

Marius Tucă: În filme am văzut că se mai arată unele probe. De ce? Am văzut în unele filme că pentru a sparge criminalul sau ce e, îi spune o probă cheie şi aşa mai departe, spune, uite, avem asta, trebuie să recunoşti.

Dorin Dumitran: De ce n-au făcut asta…

Marius Tucă: Aţi fi putut să o faceţi, profesional vorbind?

Dorin Dumitran: Da. Da, pentru că eu sunt organ de cercetare al Poliţiei judiciare, sunt avizat.

Marius Tucă: De ce n-aţi făcut-o?

Dorin Dumitran: N-am făcut-o pentru că eu trebuia să am un anumit rol, uite că o spun, să joc un anumit rol lângă el şi trebuia să fiu aţă. Eu nu putea să îi arunc lui nimic care l-ar fi putut jigni sau în faţa căreia să aibă o emoţie negativă pentru că dacă l-aş fi îngrijorat, în momentul acela se retrăgea din nou în carapace, iar munca…

Marius Tucă: Se închidea şi era foarte greu să-l mai deschideţi a doua oară.

Dorin Dumitran: Şi începeam din nou… şoarecele cu pisica. Pur şi simplu, problematizam împreună cu el şi l-am pus la un moment dat să se pună în locul meu. El să fie anchetator şi eu să fiu Dincă şi să mă încuie cu probe. Şi nu i-a convenit. Nu i-a plăcut această ipostază, negândindu-se că de fapt el şi-a dat seama… nici nu cred că şi-a dat seama nici până acum dacă eu am avut-o strategie, şi îi spun acum pentru că probabil va acces şi se va uita la noi, eu nu am avut nicio strategie cu el.

Marius Tucă: Aţi lăsat lucrurile să curgă.

Dorin Dumitran: Să curgă natural, drept urmare, de aceea sunt foarte sigur…

Marius Tucă: Să vină de la sine.

Dorin Dumitran: Să vină de la sine fără niciun element de forţare. Pentru că altfel, într-adevăr, tot ceea ce a însemnat analiza declaraţiilor, ar fi fost destul de improbabil să fie validate ştiinţific. Drept urmare, ca să vă răspund la întrebare, în analiza declaraţiilor, acolo unde am simţit nevoia prin analiză… este o analiză foarte complexă, e foarte laborioasă, grea, i-a mult timp, noi nu avem tehnologie computerizată, facem cu creionul, facem româneşte, uşor, uşor, verbe, pronume, nume, verbe de acţiune, emoţii negative etc. Date perceptive, auditive, vizuale, olfactive, gustative şi aşa mai departe. Asta fac cu creionul. Aceste date… acolo unde am simţit că mai trebuie descusut de către procurori, nefiind atribuţia mea, am pus indici de validitate relativă, adică mai cercetează aici. Apoi, acolo unde identificam expresii suspecte sau dispariţii anumitor comportamente care nu mai făceau logica comportamentelor anterioare şi a celor posterioare, indicam unde trebuie să fie chestionat, ăsta este rolul meu. Şi imaginaţi-vă că întreaga această activitate să o priviţi ca atunci când mergeţi la doctor. Vă duceţi la doctor şi spuneţi, doctore, mă doare cutare sau, nu ştiu, v-aţi luxat umărul şi doctorul vă spune: trebuie să te trimit la un specialist. La cine? La radiolog.  Vă trimite la radiologie. Acest specialist vă va face acele raxe x. După radiolog, acesta va spune, domnule, dumneata ai nevoie conform radiografiei de intervenţie chirurgicală. Este ultimul specialist, adică chirurgul care taie. Iar rolul meu în acest dosar a fost acela de radiografie, iar rolul de chirurg…

Continuă în pagina următoare...

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Citește mai departe:

Înapoi

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Citește mai departe:

Înapoi

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici