Guvernul a adoptat normele metodologice de aplicare a noului Cod fiscal

Guvernul a aprobat, în şedinţa de miercuri, normele metodologice de aplicare a noului Cod fiscal, care vin să clarifice şi să detalieze modul de aplicare a legislaţiei fiscale ce va intra în vigoare începând cu 2016.

6598 afişări
Imaginea articolului Guvernul a adoptat normele metodologice de aplicare a noului Cod fiscal

Guvernul a adoptat normele metodologice de aplicare a noului Cod fiscal (Imagine: Laszlo Raduly/ Arhiva Mediafax Foto)

Normele metodologice conţin exemple concrete, tocmai pentru a asigura aplicarea coerentă şi mai simplă a noului Cod fiscal, aplicabil începând cu anul 2016, informează Executivul într-un comunicat remis MEDIAFAX.

Potrivit aceleiaşi surse, elaborarea acestora are în vedere ''atingerea anumitor obiective ale politicii fiscale, care vizează, în principal, facilitarea aplicării legislaţiei fiscale din perspectiva contribuabililor, administrarea coerentă a sistemului de impozite şi taxe şi reducerea costurilor de conformare a contribuabililor''.

Ministerul Finanţelor Publice (MFP) a anunţat, pe 18 decembrie, că a definitivat proiectul normelor de aplicare a noului Cod Fiscal. "Actualele norme insistă asupra unor exemple concrete cu privire la interpretarea unor prevederi ale Codului Fiscal susceptibile de neclarităţi. Primul capitol, «Dispoziţii generale», clarifică ce se încadrează la «activităţi independente», sfera şi modalitatea de aplicare a metodelor utilizate la estimarea preţului de piaţă, pentru tranzacţiile între persoane afiliate. De asemenea, vine cu precizări despre tratamentul fiscal aplicabil în cazul reîncadrării formei unei tranzacţii/activităţi de către autorităţile fiscale", arata MFP, într-un comunicat.

Activitatea independentă este definită ca fiind orice activitate desfăşurată de către o persoană fizică în scopul obţinerii de venituri, care îndeplineşte cel puţin patru din următoarele criterii:

1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului şi a modului de desfăşurare a activităţii, precum şi a programului de lucru,
2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi,
3. riscurile inerente activităţii sunt asumate de către persoana fizică ce desfăşoară activitatea,
4. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfăşoară,
5. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacităţii intelectuale şi/sau a prestaţiei fizice a acesteia, în funcţie de specificul activităţii,
6. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare şi supraveghere a profesiei desfăşurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective,
7. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terţe persoane în condiţiile legii.
În acest context, orice activitate care nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi independentă poate fi reîncadrată ca activitate dependentă.

Titlul II, "Impozitul pe profit", stabileşte regulile de încadrare şi impunere pentru impozitul pe profit a diferitelor categorii de contribuabili, în funcţie de formele de organizare şi funcţionare şi de statutul lor fiscal. Stabileşte regulile de determinare a rezultatului fiscal în cazul contribuabililor care aplică scutirea de impozit a profitului reinvestit şi exemplifică elementele de calcul ale rezultatului fiscal care sunt incluse în baza impozabilă. Tot aici sunt aduse clarificări privind determinarea rezultatului fiscal al sediului permanent, legate de evitarea dublei impuneri precum şi de alte aspecte internaţionale. Se clarifică şi încadrarea în sistemul trimestrial/anual de calcul şi plată a impozitului pe profit a contribuabililor, în funcţie de statutul acestora.

Titlul III, "Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor", stabileşte sistemul de impunere a veniturile microîntreprinderilor, detaliază categoriile de persoane juridice române care nu intră sub incidenţa sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderilor şi clarifică începerea/încheierea perioadei impozabile în cazul înfiinţării/lichidării unei microîntreprinderi, precum şi data depunerii declaraţiei în cazul microîntreprinderilor care îşi încetează existenţa în cursul anului. Totodată, clarifică în ce măsură microîntreprinderile nou-înfiinţate aplică regimul favorabil prevăzut de Codul fiscal şi aspecte legate de determinarea bazei impozabile pentru microîntreprinderi.

Titlul IV, "Impozitul pe venit" vine cu următoarele precizări:

- condiţiile în care se acordă scutirea de la plata impozitului pe veniturile din activităţi independente, salarii şi asimilate salariilor, pensii, activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură realizate de persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat;
- actualizarea veniturilor neimpozabile, în înţelesul impozitului pe venit, pentru a corespunde cu legislaţia specifică, în baza cărora sunt acordate aceste drepturi;
- orice activitate desfăşurată de o persoană fizică în scopul obţinerii de venituri, pentru a fi considerată activitate independentă, trebuie să îndeplinească cel puţin 4 din criteriile prevăzute de lege;
- corelarea prevederilor Titlului IV- Impozitul pe venit cu cele cuprinse în Titlul II – Impozitul pe profit, în ceea ce priveşte deductibilitatea cheltuielilor efectuate în scopul desfăşurării activităţii independente, la stabilirea venitului net anual pe baza datelor din contabilitate;
- precizarea cursul de schimb utilizat la stabilirea echivalentului în lei a cheltuielilor deductibile limitat reprezentând contribuţii la un fond de pensii facultative, potrivit Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările şi completările ulterioare şi prime de asigurare voluntară de sănătate, conform Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sume plătite în scopul personal al contribuabilului;
- stabilirea tratamentului fiscal aplicabil veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală;
- clarificarea tipurilor de venituri cuprinse în venitul brut din salarii sau considerate asimilate salariilor;
- precizări privind includerea în venituri impozabile a avantajelor reprezentând contravaloarea contribuţiilor la un fond de pensii facultative potrivit legii şi a primelor de asigurare voluntară de sănătate, conform legii suportate de angajator pentru angajaţii proprii, precum şi pentru alţi beneficiari peste limita prevăzută de lege;
- clarificarea acordării deducerii personale fiecărui părinte/tutore pentru copiii minori în întreţinerea căruia se află aceştia;
- precizarea elementelor deductibile luate în calcul la stabilirea bazei impozabile pentru veniturile din salarii şi asimilate salariilor;
- exemplificarea tipurilor de entităţi cuprinse în categoria "entităţilor nonprofit";
- precizarea elementelor care sunt incluse în cota forfetară de 40% reprezentând cheltuieli deductibile aferente venitului, pentru care contribuabilul nu este obligat să prezinte documente justificative;
- stabilirea regulii de determinare a venitului impozabil obţinut de persoana fizică în urma operaţiunilor de lichidare a unei persoane juridice;
- exemplificarea tipurilor de instrumente financiare care generează venituri impozabile din dobânzi;
- precizarea modalităţii de stabilire a venitului din operaţiuni cu instrumente finaciare derivate;
- clarificarea modalităţii de acordare a plafonului neimpozabil lunar pentru veniturile din pensii reprezentând drepturi primite în conformitate cu prevederile Legii nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat şi Legii nr.204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările şi completările ulterioare;
- precizarea modalităţii de alocare a cheltuielor efectuate în comun în situaţia în care un contribuabil desfăşoară o activitate agricolă pentru care venitul net se determină pe bază de normă de venit şi o altă activitate agricolă pentru care nu există obligaţia stabilirii normelor de venit;
- clarificarea modalităţii de stabilire a bazei de calcul a impozitului în cazul în care transferul dreptului de proprietate se realizează prin hotărâre judecătorească.

Potrivit Titlului V, "Contribuţii sociale obligatorii", contribuabilii, persoane fizice, obligaţi la plata contribuţiilor sociale obligatorii, în sensul că aceştia includ şi acele persoane fizice care nu au domiciliul sau reşedinţa în România şi care, potrivit legislaţiei europene aplicabilă în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, datorează contribuţii sociale obligatorii în România.

MFP arata că angajatorii care nu au sediul, respectiv domiciliul sau reşedinţa în România şi care, potrivit legislaţiei europene aplicabilă în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, datorează în România contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii lor.

Acelaşi capitol stabileşte sumele care se includ în baza lunară de calcul al contribuţiilor sociale obligatorii, în cazul veniturilor din salarii şi asimilate salariilor. Tot aici sunt specificate modalităţile de stabilire a bazei de calcul al contribuţiilor sociale obligatorii datorate de angajatori sau de persoanele asimilate acestora şi de persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente şi care determină venitul net anual pe baza normelor anuale de venit.

MFP menţioneaza că cetăţenii români cu domiciliul în România, care realizează venituri din salarii de la angajatorii dintr-un stat membru al Uniunii Europene, al unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, respectiv, de la cei dintr-un stat care aplică un acord bilateral de securitate socială cu România nu datorează contribuţii de asigurări sociale în România pentru aceste venituri în România. În cazul lor se aplică regula potrivit căreia lucrătorii care se deplasează pe teritoriul Uniunii Europene trebuie sa facă obiectul unei singure legislaţii în materie de securitate socială, potrivit Regulamentului (CE) 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.

Persoanele fizice, cetăţeni români cu domiciliul în România, care realizează venituri din salarii de la angajatori români şi sunt detaşate într-un stat membru al Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, se supun legislaţiei din România şi datorează contribuţiile sociale obligatorii în România, numai în situaţia în care deţin formularul portabil A1 eliberat de Casa Naţională de Pensii din România. Formularul A1 dovedeşte exclusiv menţinerea titularului acestuia la sistemul de securitate socială (asigurare pentru pensie, accidente de muncă şi boli profesionale, asigurări sociale de sănătate, prestaţii familiale) din statul de trimitere (statul de care aparţine instituţia care a emis respectivul document).

Pentru persoanele fizice, cetăţeni români cu domiciliul în România, care realizează venituri din salarii de la angajatorii dintr-un stat care aplică un acord bilateral de securitate socială cu România se aplică prevederile din acordurile bilaterale în domeniul securităţii sociale. Condiţiile detaşării sunt similare celor prevăzute de regulamentele comunitare, singurul element care diferă fiind durata perioadelor de detaşare şi de prelungire a acestora. Instituţia competentă în ceea ce priveşte determinarea legislaţiei aplicabile în cazul lucrătorilor migranţi este Casa Naţională de Pensii Publice.

Persoanele fizice, cetăţeni români cu domiciliul în România, care realizează venituri din salarii într-un stat care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene aplicabilă în domeniul securităţii sociale şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, la angajatori din aceste state, care nu au sediu social, sediu permanent sau reprezentanţă în România, nu datorează în România contribuţii sociale obligatorii pentru aceste venituri.

Titlul VI, "Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi impozitul pe reprezentanţele firmelor străine înfiinţate în România", clarifică termenului "redevenţă" şi regularizarea impozitului reţinut la sursă pentru următoarele categorii de venituri:

- veniturile obţinute de artişti sau sportivi rezidenţi în state UE sau cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri;
- veniturile reprezentând dobânzi obţinute din România de o persoană juridică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European;
- veniturile din activităţi independente care sunt obţinute din România de o persoană fizică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European.

Titlul VII, "Taxa pe valoarea adăugată", vine cu următoarele precizări:

- extinderea posibilităţii de a crea un grup fiscal şi în cazul persoanelor care sunt administrate de organe fiscale diferite;
- clarificări cu privire la determinarea regimului de impozitare în cazul serviciilor complexe şi a operaţiunilor accesorii unei livrări/prestări, în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi cu prevederile Directivei 2006/112/CEE privind sistemul comun al TVA;
- reglementarea aspectelor ce ţin de aplicarea cotelor de TVA, ţinându-se cont de modificările aduse prin Legea nr. 227/2015 şi jurisprudenţa în materie.
- în ceea ce priveşte deducerea taxei pe valoarea adăugată, au fost preluate principiile generale pe care se bazează deducerea TVA care derivă din jurisprudenţa CJUE, situaţiile în care potrivit jurisprudenţei autoritatea fiscală poate anula dreptul de deducere exercitat de persoana impozabilă, precum şi limitele stabilite de jurisprudenţa CJUE în ce priveşte dovezile care trebuie solicitate operatorilor economici în ce priveşte deducerea TVA;
- în ceea ce priveşte ajustările de taxă, s-au stabilit norme adaptate modificărilor aduse Codului fiscal, în principal cu privire la aria de cuprindere a noţiunii de bunuri de capital şi situaţiile care impun ajustarea taxei. De asemenea, s-au stabilit detalii cu privire la normele tranzitorii aplicabile în cazul activelor corporale fixe care sunt considerate bunuri de capital numai începând cu data de 1 ianuarie 2016;
- referitor la regimul special de scutire pentru întreprinderile mici, normele de aplicare au fost adaptate la jurisprudenţa recentă a CJUE, cu privire la exercitarea dreptului de deducere încă înainte de înregistrarea în scopuri de TVA;
- în ceea ce priveşte facturarea, s-au inclus prevederi referitoare la autofacturile emise pentru ajustarea taxei deductibile de către beneficiari în situaţia în care intervin evenimentele care generează ajustarea bazei şi furnizorii nu emit facturi pentru reflectarea acestora, în conformitate cu noile prevederi din Codul fiscal care vizează aceste aspecte. De asemenea s-au reglementat cu claritate informaţiile care trebuie înscrise într-o factură cu privire la adresa furnizorului/beneficiarului în cazul în care aceştia nu sunt stabiliţi în România, sau sunt sedii secundare ale unor operatori stabiliţi în România, precum şi data care trebuie înscrisă într-o factură în funcţie de momentul emiterii acesteia faţă de faptul generator de taxă;
- referitor la asocierile în participaţiune, au fost stabilite criterii clare de aplicabilitate a prevederilor referitoare la asocicieri şi la modul în care funcţionează acestea din punct de vedere al TVA, în concordanţă cu jurisprudenţa CJUE în materie şi, de asemenea, au fost incluse exemple în acest sens;
- s-au clarificat unele aspecte referitoare la aplicarea taxării inverse, în funcţie de jurisprudenţa CJUE în domeniu şi modificările/completările aduse prin Codul fiscal rescris. Au fost exemplificate în special livrările de construcţii şi terenuri pentru care se aplică taxare inversă, datorită complexităţii acestora.

Titlul VIII, "Accize şi alte taxe speciale", simplifică modul de constituire a garanţiilor pentru utilizatorul final care deţine şi calitatea de destinatar înregistrat. În acest sens garanţia aferentă calităţii de utilizator final acoperă şi garanţia aferentă calităţii de destinatar înregistrat, aratau Finanţele. Totodată, acesta reglementează regimul fiscal de acordare a scutirii de la plata accizelor pentru produsele energetice obţinute în totalitate din biomasă, respectiv, biocarburanţi şi biocombustibili, prin introducerea în sarcina utilizatorului a obligaţiei de a notifica utilizarea acestora în scop scutit. De asemenea, au fost introduse condiţii suplimentare de acordare a scutirii care trebuie îndeplinite de operatorul economic utilizator al acestor produse energetice.

Titlul VIII clarifică regulile aplicabile în cazul marcării şi colorării motorinei scutite de la plata accizelor, precum şi a păcurei şi a produselor asimilate acesteia din punct de vedere al nivelului accizelor, precum şi a substanţelor admise pentru marcare. Totodată, stabileşte condiţiile şi modalităţile de aplicare a regimului accizelor nearmonizate pentru lichidele care conţin nicotină ce poate fi inhalată cu ajutorul unui dispozitiv electronic şi pentru produsele din tutun încălzit.

Titlul IX, "Impozite şi taxe locale", clarifică procedura prin care autorităţile locale pot stabili majorarea impozitului pentru clădirile şi terenurile neîngrijite situate în intravilanul localităţii. Totodată, vine cu precizări legate de modul de calcul a impozitului pe clădiri în funcţie de destinaţia clădirii, respectiv pentru clădiri rezidenţiale, clădiri nerezidenţiale aflate în propietatea persoanelor fizice şi juridice. Este clarificat şi modul de calculul al taxei pe clădiri/teren în cazul contractelor de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă încheiate pe o perioadă mai mică de 1 an.

MFP preciza că în cazul clădirilor cu destinaţie mixtă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, la adresa cărora este înregistrat un domiciliu fiscal, la care nu se desfăşoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457 din Codul fiscal, respectiv se consideră clădire cu utilizare rezidenţială. În cazul unei clădiri cu destinaţie mixtă, aflată în proprietatea persoanelor fizice, la adresa căreia este înregistrat un domiciliu fiscal, la care se desfăşoară o activitate economică, când se cunosc suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi cele folosite în scop nerezidenţial, impozitul se calculează prin însumarea impozitului aferent suprafeţei folosite în scop rezidenţial, calculat potrivit art. 457 din Codul fiscal, cu impozitul aferent suprafeţei folosite în scop nerezidenţial, calculat potrivit art. 458 din Codul fiscal.

Titlul X, "Impozitul pe construcţii", clarifică aspectele legate de stabilirea bazei impozabile asupra căreia se aplică impozitul pe construcţii.

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici