Colectiv, 3 ani. Adina Apostol, supravieţuitoare: Sunt internată, asta spune multe cred. Fac operaţii, bandaje... Este foarte obositor

Adina Apostol povesteşte cum i-a schimbat viaţa tragedia din clubul Colectiv. Acum duce o luptă continuă pentru a-şi recâştiga încrederea în sine şi în forţele proprii. Asta pe lângă bătălia zilnică, de Sisif, pentru a se recupera fizic.

"Este data în care mi s-a schimbat viaţa complet... sau mai bine spus, data în care viaţa mea a luat-o de la zero, căci am pierdut atât de multe în Colectiv, încât a trebuit şi trebuie să lupt în fiecare secundă din acea clipă pentru a recâştiga până şi cea mai mică urmă de încredere în forţele proprii şi în mine. Sunt internată, asta spune multe cred. Fac operaţii, bandaje, recuperare, masaj, hidratare, protecţie împotriva soarelui. Este foarte obositor, însă simt că este singura cale că să mă pot împăca din nou cu mine, cât de cât..", spune Adina, la trei ani de la tragedia care a marcat-o pentru totdeauna.

Cât despre tratamentele pe care este nevoită să le urmeze în continuare pentru a se face bine, ele costă, povesteşte tânăra.

"După fiecare operaţie trebuie să fac masaj pe zona respectivă, să o hidratez foarte mult, să am grijă să nu se usuce, să aplic presiune, compresie prin bandaje sau haine compresive, în funcţie de zona operată. Costurile pot ajunge până 2-3.000 de euro pe lună cu tot cu operaţii şi cele necesare după. Mai mult sau mai puţin în funcţie de operaţia făcută. În spitalul în care mă operez eu, se decontează tratamentele, însă durează mult până se fac plăţile, de obicei. Uneori primim notificări peste notificări la adresa mea din buletin, însă cei de aici, din Bruxelles, ştiu cum stă treaba, că se plăteşte, dar durează.. sunt nişte notificări automate, însă în alte clinici, din acest motiv, am fost refuzată, deoarece plăţile se fac înainte sau imediat după intervenţie, nu după săptămâni sau luni. Deşi făcusem dosar pentru plata unor tratamente în Stockholm, de exemplu, nu am putut beneficia pentru că ai noştri nu fac plata decât după multe săptămâni. Am avut tot ce mi-au cerut la dosar, dar degeaba.. am reuşit însă cu ajutorul unei companii din România, care m-au sponsorizat, dacă pot spune aşa, să merg să mai fac intervenţii acolo, fără ajutorul statului român", mărturiseşte Adina.

A mai venit în ţară de câteva ori, pentru câteva zile, însă spune că nu ar mai păşi, de exemplu, în Centrul Vechi al Capitalei.

"Este prea greu de trei ani departe de tot ce mă înconjura odată, dar în Centrul Vechi nu am mai păşit.. Am fost doar în locuri care mi s-au părut cât de cât mai sigure, iar acum din obişnuinţă, mă uit după extinctoare, ieşiri de urgenţă, uşi, geamuri, orice mi-ar putea salva viaţ. Şi eu am frecventat o dată acele cluburi din Centrul Vechi din subsoluri, însă după ce mi s-a întâmplat, am realizat cât de periculoase pot fi.. Sigur că nu recomand nimănui să le frecventeze.. Patronii sunt cei care ar trebui să muncească şi să investească puţin pentru a le face sigure, iar dacă nu pot, să le închidă şi eventual să redeschidă în locuri mai okay.. avem şi un exemplu.. Clubul Expirat..probabil îi ştiţi povestea. Acum, în Expirat am curaj să merg", a completat Adina.

Ca majoritatea celor care au reuşit să supravieţuiască tragediei din clubul bucureştean, tânăra spune că, la ani de la acel 30 octombrie 2015 fatidic, aproape nimic nu s-a schimbat în bine.

"Din păcate nu! Se vede clar şi zi de zi chiar, la tv şi în mass media, că e mai rău, spitalele omoară oameni, pentru că medicii se chinuie să salveze vieţi, dar nu au resurse, drumurile nu sunt sigure, nu sunt semnalizate, nu sunt luminate, însă noi aruncăm banii pe lucruri inutile, referendumuri care îndrumă la ură şi exerciţii care ne demonstrează că vom muri în număr foarte mare în caz că se întâmplă ceva în România.. asta ştiam. Ambulanţele şi echipajele poate vor fi spirt şi vor ajunge instant la răniţi, dar unde ne vor transporta?", arată ea.

Întrebată ce ar face diferit dacă s-ar putea întoarce în acea seară, Adina spune că .....CITEŞTE în pagina 2