CCR: Parlamentul nu a cerut o informare Guvernului pe impactul bugetar al OUG de reorganizare a ANAF

CCR arată, în motivarea deciziei de neconstituţionalitate asupra legii de modificarea a OUG 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii ANAF, că Parlamentul nu poate prestabili modificarea cheltuielilor bugetare fără o informare de la Guvern în acest sens.

538 afişări
Imaginea articolului CCR: Parlamentul nu a cerut o informare Guvernului pe impactul bugetar al OUG de reorganizare a ANAF

CCR: Parlamentul nu a cerut o informare Guvernului pe impactul bugetar al OUG de reorganizare a ANAF

Curtea Constituţională a admis, pe 21 mai, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de către partidele de Opoziţie cu privire la legea pentru modificarea OUG 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii ANAF şi completarea unor acte normative.

CCR constată că în Camera Deputaţilor, după avizarea propunerii legislative, prin amendamente propuse de Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, au fost introduse dispoziţii noi privind înfiinţarea unui organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, finanţat de la bugetul de stat.

"Noua lege prevede, aşadar, reorganizarea A.N.A.F. sub două aspecte: primul vizează structuri din cadrul A.N.A.F., respectiv direcţiile generale regionale, care se desfiinţează prin divizare, legea dispunând înfiinţarea direcţiilor finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, noile structuri rămânând în cadrul A.N.A.F., şi al doilea vizează înfiinţarea unei noi structuri cu personalitate juridică, respectiv Direcţia Generală a Vămilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care preia atribuţiile, activităţiile, posturile şi personalul structurilor vamale din cadrul A.N.A.F. şi al unităţilor subordonate, dar care urmează a funcţiona în subordinea Ministerului Finanţelor Publice", notează judecătorii Curţii.

Deşi nu a fost sesizată privind acest aspect, CCR constată nerespectarea principiului bicameralismului, care "nu poate trece neobservat în analiza efectuată de instanţa constituţională".

Cu privire la înfiinţarea organelor administraţiei publice centrale de specialitate, prin Decizia din 13 martie 2019, Curtea a constatat că dispoziţiile din Constituţie prevăd mai multe ipoteze.

"Astfel, alin.(1) al normei constituţionale prevede că «ministerele se înfiinţează, se organizează şi funcţionează potrivit legii», astfel că temeiul legal al existenţei unei asemenea structuri nu poate fi decât legea, ca act de reglementare primară. O altă ipoteză este cea reglementată de alin.(2) al art.117, potrivit căruia «Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte această competenţă»", arată motivarea CCR.

Curtea constată că legiuitorul primar poate să delege legiuitorului secundar competenţa de a înfiinţa organe de specialitate.

"Exercitând această competenţă, legiuitorul secundar poate înfiinţa prin acte administrative, cu forţă juridică infralegală, structuri ale administraţiei publice centrale de specialitate, în subordinea Guvernului ori a ministerelor", conform sursei citate.

Însă, Curtea a reţinut că, reglementând posibilitatea legiuitorului primar de a delega Guvernului ori ministerelor competenţa de a înfiinţa organe de specialitate, norma constituţională nu conferă Guvernului şi nici ministerelor o competenţă exclusivă în această materie.

"O asemenea competenţă (exclusivă) s-ar fi exercitat numai dacă norma constituţională nu o condiţiona de «recunoaşterea» prin lege, deci de intervenţia expresă şi prealabilă a legiuitorului primar. Or, având în vedere că o anumită competenţă nu poate fi delegată altei persoane decât de titularul său, apare cu evidenţă că, recunoscând prin lege posibilitatea Guvernului, respectiv a ministerelor de a înfiinţa astfel de entităţi, legiuitorul primar deţine şi păstrează o competenţă proprie sub acest aspect", potrivit sursei menţionate.

De asemenea, există şi posibilitatea înfiinţării de autorităţi administrative autonome prin lege organică, norma constituţională punând, astfel, accent pe caracterul organic al actului de reglementare primară.

Astfel, judecătorii Curţii constată că organele de specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor pot fi înfiinţate prin ordonanţă de urgenţă.

"Aşadar, din examinarea dispoziţiilor constituţionale menţionate rezultă că organele de specialitate aflate în subordinea Guvernului ori a ministerelor pot fi înfiinţate atât printr-un act normativ de reglementare primară (lege, ordonanţă simplă sau de urgenţă a Guvernului), în baza art.116 alin.(2) coroborat cu art.117 alin.(2) din Constituţie, cât şi prin acte de reglementare secundară (hotărâre a Guvernului, ordin al ministrului), în baza art.117 alin.(2) din Constituţie, în acest din urmă caz, însă, actul fiind condiţionat de existenţa unui act de reglementare primară, care să consacre expres competenţa Guvernului ori a ministerelor de a înfiinţa astfel de organe de specialitate", motivează judecătorii.

Curtea apreciază că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art.117 alin.(2) din Constituţie.

Examinând criticile de neconstituţionalitate extrinsecă Curtea constată că, ”în cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie”, iar totodată, Constituţia prevede că ”nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare”.

Judecătorii notează că Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele necesare actului legiferării şi modalitatea de obţinere a acestor informaţii la cererea Camerei Deputaţilor, a Senatului sau a comisiilor parlamentare.

"Din aceste dispoziţii rezultă că legiuitorul constituant a dorit să consacre garanţia constituţională a colaborării dintre Parlament şi Guvern în procesul de legiferare, instituind obligaţii reciproce în sarcina celor două autorităţi publice (a se vedea Decizia nr. 515 din 24 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.195 din 14 decembrie 2004). Curtea a mai reţinut că, în cadrul raporturilor constituţionale dintre Parlament şi Guvern, este obligatorie solicitarea unei informări atunci când iniţiativa legislativă afectează prevederile bugetului de stat. Această obligaţie a Parlamentului este în consonanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 138 alin. (2) care prevăd că Guvernul are competenţa exclusivă de a elabora proiectul bugetului de stat şi de a-l supune spre aprobare Parlamentului", potrivit motivării CCR.

Astfel, Parlamentul nu poate prestabili modificarea cheltuielilor bugetare fără să ceară Guvernului o informare în acest sens.

Judecătorii arată că nerespectarea obligaţiei de a cere informarea are drept consecinţă neconstituţionalitatea legii adoptate.

"Curtea reţine că iniţiativa legislativă nu a fost însoţită de dovada solicitării informării Parlamentului de către Guvern, solicitare care ar fi trebuit să fie formulată de preşedintele Senatului, şi nici de dovada că această informare a fost solicitată ulterior, pe parcursul derulării procedurii, de către preşedintele comisiei sesizate în fond (Comisia pentru buget, finanţe şi bănci din cadrul Camerei Deputaţilor), în faţa căreia au fost admise amendamente care impun modificarea prevederilor bugetului de stat", notează CCR, în motivare.

Magistraţii CCR constată că, lipsind fişa financiară (iniţială şi reactualizată), la adoptarea legii "s-a avut în vedere o sursă de finanţare incertă, generală şi lipsită de un caracter obiectiv şi efectiv, nefiind aşadar reală".

"Prezenţa ministrului de finanţe la şedinţa Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci în care a fost dezbătută propunerea legislativă, chiar cu precizarea expresă în sensul susţinerii iniţiativei legislative, nu poate complini obligaţia constituţională a preşedintelui comisiei de a solicita informarea Guvernului şi cu atât mai puţin nu poate complini lipsa fişei financiare care trebuie să însoţească propunerea legislativă", mai motivează judecătorii Curţii.

Judecătorii concluzionează că, întrucât cheltuielile preconizate prin textele de lege criticate privind reorganizarea unor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cheltuieli de relocare şi de salarizare, afectează bugetul de stat, adoptarea lor ar fi fost posibilă doar după solicitarea informării Parlamentului de către Guvern şi după stabilirea sursei de finanţare în condiţiile constituţionale.

În acest sens, Curtea constată că se impune admiterea obiecţiei de neconstituţionalitate şi constată că Legea pentru modificarea OUG 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative este neconstituţională, în ansamblul său.

Astfel, iniţiatorii actului normativ vor trebui să reia procedura legislativă.

Mai mulţi parlamentare ai PNL, USR, PMP şi Pro România au sesizat CCR, pe 5 martie, în legătură cu modificarea OUG 74/2013.

Semnatarii sesizării fac referire la două articole din Constituţie cel care spune „Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare” şi prevederea care arată că „în cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării (n.n. Guvernului) este obligatorie”.

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici