„Marius Tucă Show”. Ionel Boeru: Înainte de execuţie, Nicolae Ceauşescu a strigat „Trăiască România Socialistă”, iar Elena a înjurat un soldat de mamă

Pe timpul procesului, ea a fost foarte agitată şi foarte nervoasă şi tot timpul avea replici acide cu completul de judecată, el în schimb era calm şi o bătea cu mâna pe picior să o liniştească

Ionel Boeru: Pe timpul procesului, se poate observa şi în casetă, ea a fost foarte agitată şi foarte nervoasă şi tot timpul avea replici acide cu completul de judecată, el în schimb era calm şi o bătea cu mâna pe picior să o liniştească. Iar ceva important este că în momentul în care asesorii şi cu judecătorii au intrat în camera în care au hotărât executarea lor, el i-a zis să stea liniştită, am rămas doar eu cu ei şi vă spun sigur treaba asta, i-a zis să stea liniştită pentru că nu o să păţească nimic că el a mai păţit treaba asta o dată la Braşov şi aşa este, unde a fost condamnat la moarte, dar nu a fost executat.

Marius Tucă: Şi eraţi doar dumneavoastră cu ei doi?

Ionel Boeru: Numai eu cu ei doi.

Marius Tucă: În încăperea în care a avut loc procesul.

Ionel Boeru: În încăperea unde a avut loc procesul, după care a revenit completul şi a fost dată sentinţa, au venit colegii cu sforile cu care le-au primit din cazarma respectivă, i-au legat la mâini. Despre proces nu ştiu, e bine... de pe casetă, este, cum să spun, mai concludentă ca mine.

Marius Tucă: E adevărat şi despre proces ne-a făcut o mărturisire extraordinară, excepţională şi generalul Lucescu care a fost avocatul soţilor Ceauşescu

Ionel Boeru: Da, vreau să vă spun că cu toate că eu aveam problema mea dacă mi-e sau nu execuţia, ce se va întâmpla acolo, mi s-a părut curios sau, cum să spun, anormal că avocaţii nu i-au apărat, din contră, i-au acuzat, amândoi au făcut... nu vorbesc acuma despre procesul de atunci, nu, atunci mi-am dat seama că ceva nu e în regulă.

Marius Tucă: Totul era în neregulă sau comandat dinainte pentru dumneavoastră ştiaţi dinainte de proces că vor fi executaţi şi mai ales stabiliserăţi şi locul în care vor fi executaţi.

Ionel Boeru: Da, corect şi asta este adevărat dar să ne gândim că în general la lovituri de stat care se transformă în revoluţie nu prea se ţine cont de asta, de obicei sunt ghilotinaţi sau omorâţi fără discuţii.

Marius Tucă: A fost un simulacru, asta e clar. Care probabil că a avut şi elemente adevărate în acuzaţiile care  s-au adus.

Ionel Boeru: Vreau să spun de procuror, procurorul general Dan Voinea, general acuma, atunci era căpitan mi se pare, l-a întrebat pe Nicolae Ceauşescu dacă suferă de vreo boală, care este o chestie extraordinară, dacă el spunea că este bolnav şi are o chestie deci tot procesul ăla pica. Deci era obligat să întrerupă procesul.

Marius Tucă: Nu, nu întrerupea nimic pentru că...

Ionel Boeru: Eu aşa ştiam...

Marius Tucă: Era stabilită execuţia domnule Boeru, vorbim despre lucruri care erau foarte clare.

Ionel Boeru: Puteau să nu mai facă procesul, să-i executăm.

Marius Tucă: A, să aibă loc execuţia fără proces.

Ionel Boeru: Da.

Marius Tucă: Să-i facă scăpaţi şi eventual să-i împuşcaţi atunci. 

Ionel Boeru: Inclusiv Kemenici mi-a recunoscut că ar fi încercat să facă treaba asta de vreo două ori, dar nu a vrut nimeni să o facă.

Înainte de a-i duce la execuţie, el avea diabet şi făcea insulină, i-a adus insulina şi a zis “acuma de ce mai îmi daţi insulina, până acuma de ce nu mi-aţi dat-o?”

Marius Tucă: Am înţeles. Ideea de a-i împuşca atunci era foarte clară întipărită în mintea dumneavoastră, vă gândeaţi cum să faceţi şi chiar aveaţi o teamă că nu o să meargă pistolul mitralieră.

Ionel Boeru: Deci îmi făceam probleme că...

Marius Tucă: Pentru că aveaţi pistoale mitraliere.

Ionel Boeru: Ştiam că dacă nu merge treaba suntem noi victime după asta.

Marius Tucă: Bun. I-a scos de acolo, vă rog să povestiţi în amănunt.

Ionel Boeru: După ce au fost legaţi, o altă chestie, uitaţi, iar mi-a scăpat, deci a venit un locotenent colonel de la DIA, îmi scapă numele, şi care le-a adus înainte de ai duce la execuţie, i-a adus lui, el avea diabet şi făcea insulină, i-a adus insulina şi acuma reţin, nu ştiu, nu mi s-a părut corect problema... a zis acuma de ce mai îmi daţi insulina, până acuma de ce nu mi-aţi dat-o.

Marius Tucă: A zis asta?

Ionel Boeru: Da. A zis. Şi de asemenea primisem ordin să-i împuşcăm pe rând şi ei au zis că vor să moară împreună şi am zis acelui locotenent colonel să zică generalului Stănculescu că ultima lor dorinţă e să moară împreună.

Marius Tucă: Şi a fost de acord generalul.

Ionel Boeru: Şi a fost de acord cu această problemă.

Marius Tucă: Aveau acte asupra lor, aveau alte bunuri sau ceva de genul ăsta?

Ionel Boeru: După, bunurile am înţeles că... dacă o să vorbiţi cu domnul Voican, am înţeles că el s-a ocupat de treaba asta, ce ştiu eu, dar nu ştiu mai multe.

Marius Tucă: Am înţeles. Bun, aţi ieşit în curtea unităţii.

Ionel Boeru: Deci eu l-am dus pe el împreună cu Gheorghe, sunt doi, Gheorghe şi Gheorghiu, au nume apropiate, un subofiţer, şi pe ea Cârlan şi cred că cu Tavi, cu Gheorghiu. Sunt două chestii aici, el când a văzut oamenii acolo adunaţi şi militarii care erau unul lângă altul, a strigat „Trăiască România Socialistă” şi a cântat sau a încercat să cânte primele versuri din Internaţionala. Ea, în schimb, a avut o altercaţie cu un militar, ştiu exact pentru că porecla militarului era Maşinuţă, acesta i-a zis ”Până aici a fost Leano” şi ea l-a înjurat de mamă. Sigur vă spun treaba asta. De fapt pe timpul execuţiei acest soldat a tras şi el, deci a tras şi el, în cadavre nu în ei vii, şi el a tras în cadavre. După care ne-am dus la zidul respectiv unde aşa... după care ne-am întors, eu n-am mai fost prelucrat, adică în sensul să-mi spună vezi că-ţi dăm noi ordin când să execuţi, vine preotul să le facă sau chestii de genul ăsta. Spun de preot că o să vă povestesc de ce, ce se întâmplă ulterior. Şi ne-am întors după patru metri, şase metri, nu ştiu cât am mers, le-am zis băi aveţi la foc automat pârghia, i-a vedeţi, verificaţi, mai armaţi o dată.

Marius Tucă: Ei în timpul ăsta stăteau la zid.

Ionel Boeru: Ei erau la zid.

Marius Tucă: Legaţi la mâini.

Ionel Boeru: Şi lângă ei rămăsese Gheorghe, unul dintre subofiţeri. Când mă uit, ăsta acolo, dar tu de ce n-ai plecat de acolo? Şi a plecat. Mai era un soldat la WC pe geam, i-am făcut şi lui ăla semn să se ducă din...

Marius Tucă: Care se uita.

Ionel Boeru: Se uita, nu-i vedea pe ei dar ne vedea pe noi.

Marius Tucă: Asta apropo de ironia sorţii, execuţia lor s-a hotărât într-o toaletă, într-un WC în Comitetul Central, iar aicea practic zidul acela era şi zidul unui WC.

Ionel Boeru: După care am deschis focul, am ordonat foc, eu am tras două salve, el a picat pe spate pentru că prima dată din poziţia de la şold probabil l-am lovit în picioare şi s-au înmuiat picioarele şi atunci a doua salvă l-a... aşa şi pe ea, s-a dus în partea dreaptă, a picat în dreapta. Dorin Cârlan a tras un singur... exact ce mi-a fost frică, în loc să pună la foc automat a băgat la foc cu foc şi a tras un singur glonţ, iar celălalt, Tavi, a rămas blocat.

Marius Tucă: Tavi Gheorghiu.

Ionel Boeru: Da, dar a tras şi el mai târziu, l-a văzut pe soldatul ăla care a tras a tras şi el în cadavre.

Marius Tucă: După ce...

Ionel Boeru: Da.

Marius Tucă: Cadavrele erau căzute.

Ionel Boeru: Erau morţi deja ei.

Marius Tucă: Deci focurile importante...

Ionel Boeru: Nu că vreau să mă laud... dar s-au întâmplat chestiile de care îmi era frică.

Marius Tucă: Practic i-aţi executat pe cei doi cu acea salvă. Câte gloanţe să fi fost?

Ionel Boeru: 29. Deci le-am spus şi lor să mai armeze o dată, chiar dacă pierdem un cartuş, sare imediat jos respectivul, ca să fim siguri că  funcţionează arma. Şi în momentul în care am terminat execuţia, a tras militarul ăla în termen, eu vă spun cu mâna pe inimă că s-a tras şi de pe transportor, deci e un zgomot pe care mitraliera... are altfel de zgomot nu ca AKM-ul, şi atunci m-am speriat, am zis gata până aici în gândul meu şi m-am întors cu arma spre transportor şi am strigat pentru prietenul meu care a murit la televiziune şi pentru militarii care au murit în Bucureşti, de frică că cei de acolo o să ne execute. Atunci cineva din cazarmă, nu ştiu cine este, mi se pare că aghiotantul generalului Stănculescu, a zis ”căpitane, stai liniştit că nu păţeşti nimic”.

Un doctor din Bucureşti şi doctorul din cazarma respectivă au făcut vizita medicală şi tot ei au venit şi au constatat decesul celor doi

Marius Tucă: Practic ei au tras tot în cadavre, cei de pe transportor.

Ionel Boeru: Au tras în direcţia..., spre cadavre, dar nu puteau să tragă, dacă trăgeau în cadavre ne împuşcau pe noi.

Marius Tucă: A, am înţeles. Au tras în direcţia aia de acolo.

Ionel Boeru: Au tras şi se văd, bine, găurile sunt făcute şi cu ciocanul acolo în zid.

Marius Tucă: Cine a constat decesul soţilor Ceauşescu?

Ionel Boeru: Împreună cu completul de judecată a venit şi un doctor din Bucureşti cu noi şi în cazarmă mai exista şi doctorul din cazarma respectivă. Ei au făcut vizita medicală şi tot ei au venit şi au constatat decesul celor doi.

Marius Tucă: Am înţeles. Vorbiserăţi ceva mai devreme despre un preot, că ar fi fost vorba de un preot la un moment dat sau nu?

Ionel Boeru: Discuţia aia a fost când ne-am întors cu elicopterele Gelu Voican spunea că ar fi făcut el pe popa, pe preotul, de asta v-am zis că de aia... Ar fi făcut-o el pe preotul dacă trebuia să o facă.

Marius Tucă: A, am înţeles, dar nu s-a vorbit atunci.

Ionel Boeru: Da, nu.

Marius Tucă: Mergem mai departe. Au fost puşi cei doi după ce au fost împuşcaţi în pături şi în foi de cort.

Ionel Boeru: Foi de cort. Au fost puşi în foi de cort şi legaţi cu sfori simple.

Marius Tucă: I-aţi transportat?

Ionel Boeru: I-am suit pe amândoi în elicopterul în care m-am deplasat eu, Dorin, Tavi şi subofiţerul care a păzit pe cei doi securişti. Ironia sorţii, Dorin neavând loc, a trebuit să stea pe el. pur şi simplu trebuia să...

Marius Tucă: Pe cadavrul lui Nicolae Ceauşescu.

Ionel Boeru: Ne-am deplasat în cazarma Boteni unde din cauză că unul dintre elicoptere avea ceva probleme şi pentru că eram cu cadavrele, mai mulţi decât aşa, patru dintre militarii paraşutişti au rămas acolo, am alimentat şi ne-am deplasat din nou la Bucureşti pe acelaşi teren de fotbal.

Marius Tucă: La ce oră era?

Ionel Boeru: Asta ar fi pe la trei jumate, patru. Procesul a durat vreo oră şi ceva.

Marius Tucă: Trei jumate, patru după-amiază.

Ionel Boeru: După-amiază, deci ţin minte exact că era după-amiază pentru că s-a înserat repede. Tocmai aici, iar o problemă, când v-am zis eu că am vorbit cu nişte militari, când am plecat prima dată, deci când am ajuns pe respectivul teren de fotbal...

Marius Tucă: În Ghencea.

Ionel Boeru: Ne-am dat jos din elicoptere şi generalul Stănculescu mi-a spus vezi că o să trimit o salvare, îi îmbarci după care plecaţi la Boteni. Ce s-a întâmplat, în Clubul Steaua, Gaţu era atunci şeful clubului, pregătise şi el... era 25 Decembrie totuşi, masă festivă, băutură, mâncare. 

Marius Tucă: Trebuie să le spunem celor care ne urmăresc că execuţia soţilor Ceauşescu a avut loc în ziua de Crăciun. Lucru de care nu ştiaţi.

Ionel Boeru: Sincer, Ceauşescu nu prea ţinea cont, eu am fost reeducat, liceul militar, şcoala militară, nu prea aveam treabă, nici acuma cu religia nu prea am eu mari tangenţe.

Marius Tucă: Dar credeţi în Dumnezeu...

Ionel Boeru: Cred că există ceva dar nu Dumnezeu.

Marius Tucă: Nu Dumnezeu.

Ionel Boeru: Da, este ceva, sigur. Ceva este dar nu...

Marius Tucă: Păi şi cum raportaţi la tot ce s-a întâmplat atuncea, apropo de divinitatea asta pe care o vedeţi în cineva anume? Dumnezeu sau acea formă supremă la care vă gândiţi a avut grijă de dumneavoastră atunci?

Ionel Boeru: Nu ştiu dacă a avut grijă de mine în mod deosebit.

Marius Tucă: Sau faptul că aţi fost cel desemnat să conduceţi plutonul de execuţie şi, din mărturisirea dumneavoastră de acum chiar să executaţi pe cei doi, asta a fost un fel de pedeapsă?

Ionel Boeru: Nu pot să spun nici că a fost pedeapsă nici că divinitatea... deci a fost, eu fiind un tip aventurier m-am oferit pentru acea misiune...

Marius Tucă: Dumneavoastră aventurier care aţi făcut şcoala militară?

Ionel Boeru: Păi să sări cu paraşuta nu-i chiar aşa...

Marius Tucă: A, aventurier în ideea armei la care aţi fost.

Ionel Boeru: De asemenea, eu mi-am dorit foarte mult să plec din cazarmă, să ajung în Bucureşti unde mureau colegii, unde... poate fi luat şi ca un spirit de aventură să ştiţi, asta e părerea mea.

Trebuie să recunosc, şi spun la toată lumea, nu e bine să omori oameni, nu este bine, chiar dacă eu am fost pregătit

Marius Tucă: Până la urmă a fost mai mult decât atât, se putea întâmpla orice. Dar spuneţi-mi vă rog în toţi aceşti 30 de ani aţi visat execuţia, i-aţi visat pe cei doi, aţi avut lucruri de genul ăsta care să vă... coşmaruri?

Ionel Boeru: Nu, deci personal nu am avut lucruri deosebite... am momente în care într-adevăr mă gândesc şi...

Marius Tucă: Dar nu aţi avut coşmaruri legate de...

Ionel Boeru: Trebuie să recunosc că... şi spun la toată lumea, nu e bine să omori oameni, nu este bine, chiar dacă eu am fost pregătit, că până la urmă şcoala pe care am făcut-o asta făcea, ne pregătea, dar nu e bine să omori oameni şi nu cum am fost noi obligaţi, că până la urmă am fost obligaţi să facem treaba asta, respectiv să te uiţi şi în ochii lor când îi împuşti, să-i împuşti şi de aproape şi aşa mai departe.

Marius Tucă: De la câţiva metri practic.

Ionel Boeru: Şi n-avem dreptul să facem asta.

Marius Tucă: Şi v-aţi uitat în ochii lor când i-aţi executat? Şi ce aţi văzut acolo?

Ionel Boeru: Eu m-am gândit doar la mine şi atât. Am o vorbă de la mine de unde sunt eu de loc...

Marius Tucă: De unde sunteţi?

Ionel Boeru: Eu sunt din judeţul Bacău, oraşul Moineşti.

Marius Tucă: Oraş industrial, petrolier.

Ionel Boeru: Decât să plângă mama mai bine plânge maică-ta.

Marius Tucă: Deci în ochii lor n-aţi apucat să mai vedeţi nimic pentru că vă gândeaţi la dumneavoastră.

Ionel Boeru: Deci eu tot timpul eu la asta m-am gândit şi în timpul procesului să ştiţi, am fost atent la proces, dar mă gândeam...

Marius Tucă: Eraţi foarte tânăr, aveaţi 31 de ani. Pe de altă parte puteau fi şi părinţii dumneavoastră la vârstele pe care le aveau...

Ionel Boeru: Da, da, aşa este. Dar erau oameni, asta e problema mai gravă, erau oameni şi deci, iar vorbim de divinitate, nu avem noi dreptul să luăm viaţa oamenilor, aşa văd eu problema. Când e un război e altă problemă.

Marius Tucă: Ne vom întoarce la ce au însemnat aceşti 30 de ani în viaţa dumneavoastră din momentul execuţiei. Continuaţi-vă derularea evenimentelor, povestirea. Derularea evenimentelor pentru că nu e vorba despre o povestire.

Ionel Boeru: Deci pe stadion. Aici e o problemă. Deci generalul a spus că trimite o salvare, nu a trimis nimic pentru că s-au dus la masă şi au început să consume şi au uitat de noi, s-a întunecat sau se întuneca şi unul dintre piloţi, respectiv cel mai mare în grad, a venit şi mi-a spus măi Ionele noi avem o problemă la elicopter, s-ar putea ca cei de la cazarmă de la Boteni să tragă în noi, ştii cum se întâmplă, nu mai aveam parole, nicio chestie, era treaba destul de...

Marius Tucă: Haos.

Ionel Boeru: Haos, ăsta e adevărul, bine spus cuvântul. Şi atunci mi-am adus aminte de militarii cu care vorbisem când am plecat în misiune, când am aterizat acolo şi am...

Marius Tucă: Cei din Ghencea.

Ionel Boeru: Cei din Ghencea şi a venit unul dintre ei şi le-am zis măi băieţi, uite aici sunt două colete, o să vină o salvare să le ia. Noi plecăm că trebuie să ajungem în cazarmă, se întunecă şi... şi persoana respectivă, am înţeles că a plecat în străinătate, a fugit după aia, n-a stat în România după revoluţie, era un ofiţer locotenent major, a zis că da, nicio problemă. Şi atuncea am luat hotărârea, eu luam hotărâri la sol, şi-am plecat spre cazarmă cu cele două elicoptere cu gândul că cadavrele or să fie predate de respectivul...

Marius Tucă: Cred că se anunţase la televizor încă nu execuţia lor...

Ionel Boeru: Ba da, s-a spus seara atunci.

Nu s-au găsit cadavrele, aici apare problema mare. M-a sunat Mugurel Florescu, ne-a făcut trădători, nici nu mai ştiu câte cuvinte urâte la adresa noastră

Marius Tucă: Cred că s-a anunţat ceva mai târziu că era ceva cu caseta...

Ionel Boeru: Nu s-au găsit cadavrele, aici apare problema mare. Deci la ora 12 m-au trezit pe mine din somn. Eu sincer când am ajuns în cazarmă, cineva mi-a adus nişte cognac şi am băut cred că vreo 400 de grame de cognac şi m-a luat flama imediat şi obosit cum eram şi m-am culcat.

Marius Tucă: Şi după momentul ăla incredibil.

Ionel Boeru: M-a sunat Mugurel Florescu, ne-a făcut trădători, nici nu mai ştiu câte cuvinte urâte la adresa noastră.

Marius Tucă: De ce?

Ionel Boeru: Nu găseau cadavrele, ce-am făcut cu cadavrele. Le-am ascuns, le-am furat, deci ăsta era Mugurel Florescu, probabil că şi el era şocat de ceea ce s-a întâmplat acolo. Şi ne-a dat ordin de dimineaţă să ne prezentăm de urgenţă că ne arestează. Eu n-am plecat, sincer vă spun, am refuzat să plec, s-a dus unul dintre piloţi, ăla care era mai mare în grad. Şi între timp, norocul a fost că generalul Stănculescu a găsit cadavrele. Cadavrele au rămas tot acolo unde le-am lăsat noi.

Marius Tucă: Adică acolo pe stadion unde aţi aterizat cu elicopterul.

Ionel Boeru: Da, da. Problema este că ei au trimis mai târziu, asta am aflat-o ulterior de la aghiotantul...

Marius Tucă: Cu salvarea?

Ionel Boeru: Nu cu salvarea, au trimis un transportor blindat şi vă daţi seama că locotenentul ăla major când a văzut că în loc de salvare vine transportor nici -a ieşti să le zică.

Marius Tucă: Da, da, că e vorba despre colet.

Ionel Boeru: Şi n-au găsit ăia, n-aveau de unde să vadă.

Marius Tucă: Şi cei doi soţi împuşcaţi înveliţi în foi de cort au stat până la ce oră acolo?

Ionel Boeru: Acolo au stat până dimineaţă. Acolo au fost găsiţi de generalul Stănculescu şi duşi la Spitalul militar la, asta ce ştiu din auzite, la IML sau cum numeşte.

Marius Tucă: S-a întâmplat ceva cu cadavrele lor peste noapte?

Ionel Boeru: Nu s-a întâmplat nimic. N-au păţit nimic, n-a fost nicio problemă. Nu.

Este o poveste în cazarmă, şi eu am auzit-o, ei i s-a împrăştiat creierul pe jos... După ce am plecat noi cică a venit o maidaneză şi ar fi mâncat...

Marius Tucă: Pentru că auzisem la un moment dat o poveste de genul ăsta că ar fi venit animalele şi că s-ar...

Ionel Boeru: Nu. Este o poveste în cazarmă, şi eu am auzit-o, ei i s-a împrăştiat creierul pe jos...

Marius Tucă: A, unde au fost executaţi, în cazarmă.

Ionel Boeru: După ce am plecat noi cică a venit o maidaneză şi ar fi mâncat...

Marius Tucă: Creierul Elenei Ceauşescu.

Ionel Boeru: Sărise din... că nu era tot creierul acolo, vă daţi seama.

Marius Tucă: Bun. Au fost preluate cadavrele a doua zi dimineaţa, asta e, apropo de destin, să fii învelit în nişte foi de cort şi să stai o noapte întreagă undeva uitat pe un teren.

Ionel Boeru: Când am plecat cu elicopterul, mi-am adus aminte, un colţ de foaie de cort s-a ridicat şi se vedea piciorul ei. Sigur vă spun pentru că am văzut din elicopter treaba asta.

Marius Tucă: Am înţeles. Spuneţi-mi vă rog, bijuteriile, bunurile pe care le aveau atuncea?

Ionel Boeru: Toate au fost luate de domnul Voican Voiculescu.

Marius Tucă: Când s-a întâmplat asta?

Ionel Boeru: La IML mi se pare.

Marius Tucă: A, la Institutul de Medicină Legală, dar nu după execuţie sau ceva...

Ionel Boeru: Nu, nu, nu, n-a fost luat nimic.

Marius Tucă: Şi unde sunt bunurile? Ştiţi cumva despre ele?

Ionel Boeru: Am înţeles că sunt la Institutul Revoluţiei Române sau la domnul Voican Voiculescu, nu ştiu exact. Întrebaţi-l pe domnia sa.

Marius Tucă: Am înţeles.

Domnul Domenico care a scris o carte despre execuţia Ceauşeştilor a recuperat medicamentele, respectiv insulina, şi le-a verificat să vadă dacă nu cumva au pus otravă acolo. Deci a fost şi zvonul că respectivele erau otravă

Ionel Boeru: Ce ştiu, am înţeles că domnul Domenico care a scris o carte despre execuţia Ceauşeştilor a recuperat medicamentele, respectiv insulina, şi le-a verificat să vadă dacă nu cumva au pus otravă acolo. Deci a fost şi zvonul că respectivele erau otravă, şi le-a verificat şi nu era, erau medicamente, medicamente.

Marius Tucă: Îmi spuneaţi că aţi auzit câteva lucruri legate de perioada aceea în care au stat în unitatea militară.

Ionel Boeru: Deci, au dormit trei nopţi acolo de pe 22-25, nu au dormit, deci comandantul Unităţii, Kemenici nu i-a anunţat în primul rând pe cei din cazarmă că ei se află acolo, au ştiut un număr restrâns de oameni că ei se află acolo şi au dormit în fiecare noapte în altă parte. Ceea ce este interesant este faptul că în muzeul unde este camera unde au dormit o noapte sunt trei paturi, într-unul a dormit miliţianul care a rămas cu ei, Constantin Paisie, şi în celelalte două paturi trebuia să doarmă ei. Nu, ei au dormit amândoi îmbrăţişaţi în acelaşi pat, deci se iubeau foarte mult, aveau ceva foarte deosebit. O altă întâmplare pe care mi-a povestit-o ofiţerul care i-a păzit şi care o regreta enorm, dar aşa a fost să fie, este faptul că la un moment dat oamenii treceau pe strada Gării, aşa se numea zona respectivă lângă Unitatea Militară şi strigau „Ole, ole Ceauşescu nu mai e”, iar el a înţeles că „Ole, ole Ceauşescu unde e” şi atunci s-a dus repede spre geam să deschidă geamul şi ofiţerul respectiv din greşeală l-a lovit, nu în sensul că l-a lovit, ci pur şi simplu ca să închidă geamul şi l-a lovit un pic, deci nu a făcut-o intenţionat, dar a regretat foarte mult faptul şi cred că regretă şi acum.

Marius Tucă: Haideţi să facem un exerciţiu pe care îl fac cu toţi invitaţii mei, mai ales că este vorba despre evenimente atât de importante şi vorbim despre fuga, procesul şi execuţia soţilor Ceauşescu, e vorba despre 30 de ani de la acele evenimente dramatice care au influenţat până la urmă decisiv tot ce a însemnat istoria României, să faceţi un exerciţiu de imaginaţie, să vă întoarceţi în timp, sunteţi la Târgovişte şi urmează să îi executaţi, aţi aflat că urmează să îi executaţi pe soţii Ceauşescu, acum cu mintea de acum, cu amintirile de acum, toţi aceşti  30 de ani de libertate, mai mult sau mai puţin zbuciumată, ce aţi face dacă aţi face acelaşi lucru?

Dacă mi s-ar fi spus din cazarmă când am plecat din Boteni că mergem pentru cutare, nu m-aş fi oferit să merg pentru această misiune

Ionel Boeru: Dacă aş pleca în aceleaşi condiţii în misiune, respectiv fără să ştiu unde merg şi ce trebuie să fac şi aflu acolo, atunci aş face din nou acelaşi lucru fără probleme. Dacă mi s-ar fi spus din cazarmă când am plecat din Boteni că mergem pentru cutare, nu m-aş fi oferit să merg pentru această misiune. Nu ştiu, sigur aş fi făcut acelaşi lucru, nici nu se pune problema pentru că sunt un tip tare, la 15 ani am fost reeducat în armată, deci nu se mai punea problema...

Marius Tucă: Deci şi acum aţi fi luat aceeaşi hotărâre...

Ionel Boeru: Aceeaşi hotărâre şi nu aş regreta-o.

Marius Tucă: Cine credeţi că a hotărât execuţia soţilor Ceauşescu?

Ion Boeru: În afară de varianta cu cei care... şapte sau nu ştiu câţi erau în WC sau în CC, erau mai mulţi care au fost..., sigur una din persoanele care au hotărât este preşedintele URSS de la vremea respectivă, care şi-a dorit foarte mult acest lucru, Gorbaciov.

Marius Tucă: De ce credeţi asta?

Ionel Boeru: Am citit şi ceva materiale scrise de Cartianu, nu ştiu dacă aţi citit cartea lui Cartianu şi el are chiar documente, scrise în carte, documente, nu scrise de el şi înclin să cred că într-adevăr hotărâtor a fost poziţia lui Gorbaciov. Dar am auzit că şi din vest s-ar fi dorit ca Nicolae să dispară, nu şi Elena, Nicolae Ceauşescu să dispară pentru că ar fi avut ceva secrete pe care mulţi nu doreau să se afle.

Marius Tucă: Aţi ieşit la pensie practic, da...

Ionel Boeru: Nu am ieşit la pensie, deci sunt ofiţer în rezervă, mai am un an şi ceva până când o să ies la pensie...

Marius Tucă: Şi aţi trăit în toţi aceşti ani din, nu pot să îi spun pensie, cum să îi spun?

Ionel Boeru: Retribuţie de rezervă, da.

Marius Tucă: Şi cum a fost viaţa dumneavoastră în aceşti toţi ani?

Ionel Boeru: Am avut marea şansă...

Marius Tucă: Aţi divorţat?

Ionel Boeru: Deci am divorţat de prima soţie, m-am recăsătorit şi marea mea şansă a fost că am o fetiţă care acum face 14 ani pe 24 octombrie ...

Marius Tucă: Nu aţi divorţat şi a doua oară?

Ionel Boeru: Nu, nu am divorţat a doua oară, nu.

Marius Tucă: Şi aveţi o fetiţă de 14 ani...

Ionel Boeru: Care cum să spun eu, mi-a ... m-a întinerit,  mi-a dat putere de viaţă, m-am ocupat de ea, deci nu am lucrat, nu am făcut nimic decât m-am ocupat de acest copil. Am învăţat-o să patineze, să meargă pe bicicletă, dansuri, la pian...

Marius Tucă: V-aţi dus cu ea, v-aţi ocupat de creşterea şi educaţia ei. Şi ea ştie? Cum o cheamă pe fetiţa dumneavoastră?

Ionel Boeru: Andra o cheamă, are de fapt trei nume, dar Andra e numele...

Marius Tucă: Dar 14 ani i-a împlinit când?

Ionel Boeru: Îi împlineşte pe 24 acum, octombrie, iar pe 22 împlineşte 38 de ani fata mai mare, că am şi două fete din prima căsătorie.

Marius Tucă: Să vă trăiască.

Ionel Boeru: Mulţumesc, care a terminat jurnalismul să ştiţi, dar nu i-a plăcut şi nu a profesat.

Marius Tucă: Dar spuneţi-mi fetiţa cea mică, care împlineşte 14 ani, ştie că aţi...

Ionel Boeru: Bunica ei din partea mamei s-a scăpat şi i-a zis, are idee, dar nu în mod explicit. M-am ferit să îi spun, dar am probleme, mă gândesc uneori, apropo că trebuie să macine ceva, mă gândesc uneori ce o să se întâmple când o să afle prietenii, colegii ei, cine e tatăl ei. S-ar putea să nu fie la fel de binevoitori.

Marius Tucă: E adevărat. Şi despre viaţa dumneavoastră în aceşti 30 de ani ce spuneţi, că se fac 30 de ani de la revoluţie? Şi 30 de ani de la execuţia soţilor Ceauşescu.

Ionel Boeru: Am dus o viaţă normală, m-am înscris în sindicatul militar, la un moment dat ne-au luat...

Marius Tucă: Nimic deosebit.

Ionel Boeru: Ba da, a fost atunci când  ne-au luat nişte drepturi după pe care ne-au fost date înapoi, asta e viaţa.

Am câştigat multe drepturi, extraordinare, dar sunt şi lucruri care nu îmi plac pe care le fac politicienii şi care nu sunt corecte pentru ţara asta, respectiv învăţământul a decăzut, sănătatea e la pământ

Marius Tucă: Am înţeles. Cum aţi descrie sau ce părere aveţi despre România, cum arată România astăzi la 30 de ani de la Revoluţia din decembrie 89.

Ionel Boeru: Am câştigat multe drepturi, extraordinare cum ar fi dreptul de a vorbi, de a spune, de a face...

Marius Tucă: Libertatea de exprimare.

Ionel Boeru: Ăsta ar fi exemplul cel mai..., dar în schimb sunt şi lucruri care nu îmi plac pe care le fac politicienii şi care nu sunt corecte pentru ţara asta, respectiv învăţământul a decăzut, sănătatea e la pământ, toţi preşedinţii care au fost până acum nu au excelat, adică nu au fost nişte preşedinţi, preşedinţi...

Marius Tucă: Păi şi atunci de ce l-aţi împuşcat pe Ceauşescu?

Ionel Boeru: Păi nu l-am împuşcat eu pe Ceauşescu, s-a hotărât, deci eu am executat sentinţa, este cu corect, l-am împuşcat pe Ceauşescu...

Marius Tucă: Era o întrebare în contextul în care spuneaţi că...

Ionel Boeru: A avut şi probleme grave, de exemplu ştiţi că Ceauşescu împreună cu generalul Milea care era ministrul Apărării, tânăr locotenent major, a executat ţărani care nu au vrut să intre în CAP? Ştiaţi?

Marius Tucă: Să lăsăm istoria să spună asta şi astea spun multe.

Ionel Boeru: Este scris, este scris, şi de aia a ajuns Milea ministru...

Marius Tucă: Istoria...

Ionel Boeru: Păi nu, istoria e scrisă de învingători se scrie numai ce se vrea.

Marius Tucă: Am înţeles, domnule Boeru mulţumesc mult pentru participarea la o ediţie specială...

Ionel Boeru: Şi eu vă mulţumesc.

Marius Tucă: Marius Tucă Show şi sper să ne vedem cu bine. Ţineţi aproape.