Reportaj Gândul: Cine sunt nostalgicii de la mormânt. Cum a ajuns revoluţionarul Mihai, împuşcat ”din ordinul lui Ceauşescu”, să-l plângă pe Dictator

Un vânt rece şi alb se învolbură printre cruci. Câini rebegiţi latră în răspăr şi bat în retragere, luând-o prin dosul criptei de marmură, unde e îngropat Nicolae Ceauşescu. Un husky, cu ochi albaştri şi cuminţi, îi urmăreşte din priviri, curios şi fără resentimente. Doar el şi stăpânul său mai sunt, pe la 12.30, pe 26 ianuarie, în preajma mormântului fostului dictator. Pe lespedea criptei, candele roşii, majoritatea stinse, eşarfe, o pancardă cu chipul lui Ceauşescu, o înşiruire de realizări, buchete de flori.

518 afișări

Imaginea articolului Reportaj Gândul: Cine sunt nostalgicii de la mormânt. Cum a ajuns revoluţionarul Mihai, împuşcat ”din ordinul lui Ceauşescu”, să-l plângă pe Dictator

Reportaj Gândul: Cine sunt nostalgicii de la mormânt. Cum a ajuns revoluţionarul Mihai, împuşcat ”din ordinul lui Ceauşescu”, să-l plângă pe Dictator (Imagine: Alexandru Soomon/ Arhiva Mediafax Foto)

Revoluţia "înstrăinării"

"Asta nu se făcea, păcat. Cum să-l omori, domnule, ca pe câini, chiar în ziua de Crăciun?!", mă întreabă omul, privindu-mă oarecum mulţumit că are, în sfârşit, cu cine schimba o vorbă, o amintire, un banc. Poartă o căciulă neagră, trasă pe frunte până deasupra ochilor pe care şi-i fereşte de biciul subţire al ninsorii. Îmi spune că are 60 de ani şi multe amintiri din "Epocă", majoritatea plăcute.

"Eu nu bat câmpii, domnule. Pot proba cu tinereţea, cu viaţa mea. Când a murit Dej, în martie 65, aveam 12 ani. De atunci şi până prin '80 - '81, n-am de ce spune c-am dus-o rău. Am învăţat, am terminat facultatea, în inginerie silvică. Am muncit. Ascultă, nu că fac pe deşteptu', dar a fost singura perioadă în care lemnul s-a exploatat cu creier în cap, în ţara asta. Nu ca acum: îl vindem la chinezi şi cumpărăm mobila înapoi de trei ori mai scumpă. Păi noi am umplut URSS-ul şi China cu mobilă, frate, pe timpul lui. Uite unde am ajuns!", spune omul meu, însufleţit de necaz ori de frig.

ULTIMELE ȘTIRI

Vezi mai multe articole din categoria social

Câinele ne priveşte în ochi, pe rând, ca o rugăminte. Încearcă să-şi urnească stăpânul către casă, împingându-l cu botul; e alb, ca un câine de zăpadă.

"Mergem tată, plecăm imediat" spune bărbatul, scuturându-i blana. "Eu sunt din Piatra Neamţ. Am venit la Bucureşti după Revoluţie, prin '92. Am crezut, sincer îţi spun, că o să fie altceva. Pentru copil; am un băiat. Şi ce am făcut?! Am rămas singuri aici, cu maică-sa. Copilul e în Franţa, e bine, lucrează în sistemul bancar. Dar de ce nu-i aici, cu noi?! Vezi, acum ne încântăm că e mai bine, că lumea circulă, iese din ţară. Şi consecinţa? Ne-am înstrăinat cu totul unii de alţii". Zăpada îi alunecă, topită, de pe "manşeta" căciulii, peste pleoape, şi se şterge furiş.

Citeşte integral reportajul de la mormântul lui Nicolae Ceauşescu pe www.gandul.info.

Citește pe alephnews.ro: Adrian Sârbu: Trebuie să investim 500 de miliarde euro în următorii 15 ani ca să ajungem la dublarea PIB-ului. În primul rând în industria de învățare. PIB-ul nu crește cu proști

Citește pe www.zf.ro: De ce dispar pe capete băncile din România. Din 2012 încoace au dispărut 10 bănci, şi este doar începutul

Citește pe www.zf.ro: Gigantul Delhaize, proprietarul Mega Image, deschide la Bucureşti un centru de servicii unde angajează sute de IT-işti. Recrutările deja au început

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.