Noua strategie de apărare a ţării ar trebui să cuprindă la riscuri şi ameninţări atacarea României şi să pregătească ţara pentru război

Conform Constituţiei, în caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, preşedintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoştinţă Parlamentului, printr-un mesaj. El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate. De asemenea, preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Toate aceste îndatoriri sunt evitate în discuţiile publice. Cum evitate sunt şi drepturile şi îndatoririle cetăţenilor, care pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani. Nu ar trebui aceştia să fie pregătiţi şi dotaţi încă din timp de pace?

De mai bine de un an şi jumătate cad drone ruseşti pe teritoriul României, iar preşedintele a avut doar câteva declaraţii pe subiect, instituţiile statului nu au luat nicio măsură concretă pentru a le doborî.

Declaraţiile din spaţiul public ale politicienilor nu fac aproape deloc referire la pericolul ce ne paşte din partea Rusiei, chiar dacă avertizări au venit de la secretarul general al NATO, lideri europeni şi chiar de la actualul şef al Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiţă Vlad. Acesta spunea în luna mai că în baza prognozelor de la MApN există scenarii de escaladare a conflictelor, inclusiv a celor militare.

Majoritatea liderilor europeni au venit cu aceleaşi mesaje, iar ţările au început să se pregătească de război.

În partea de nord-est a continentului, Polonia a înfiinţat o nouă categorie de forţe, Forţele Teritoriale, cu 17 brigăzi şi are ambiţia ca până în 2030 să aibă cea mai mare forţă terestră din Europe, de peste 300.000 militari echipaţi cu peste 2.000 de tancuri moderne, 1.000 de obuziere autopropulsate, 800 de lansatoare moderne de rachete etc. Polonia colaborează militar foarte strâns cu statele baltice, Finlanda şi Suedia.

Din păcate, altfel stă situaţia în zona de sud-est a continentului, unde România şi Bulgaria par mai degrabă izolate, cu o Ungarie şi Turcie cu lideri ce îl numesc pe Putin „bunul meu prieten”. Sunt multe estimări că după Ucraina prima ţară care va fi acaparată de Putin este Republica Moldova, lucru care ar pune securitatea României în mare pericol, dar ar afecta şi interesele ţării noastre în Marea Neagră şi la gurile Dunării.

Putin nu s-a ferit să-şi arate intenţiile de a reface imperiul sovietic, lucru care ar duce automat şi la acapararea Moldovei, statelor baltice, a ţărilor din Caucaz şi Asia Centrală.

Dar se va opri Putin aici? Noul şef al armatei britanice, generalul Sir Roly Walker, a avertizat la finalul lunii iulie că Putin se va răzbuna pe statele care au ajutat Ucraina şi trebuie să ne pregătim cu toţii de război. Acesta a vorbit şi de o „Axă a Răului”, unde alături de Rusia mai sunt şi alte state, precum China, Iranul, Coreea de Nord.

În aceste condiţii, unde va ataca Rusia, pe direcţia Polonia-Germania-Franţa, unde ar întâmpina o apărare puternică, sau pe direcţia Ucraina-Moldova-România?

România are o perioadă scurtă de timp pentru a se pregăti de război, iar cea mai bună descurajare a unui atac ar fi consolidarea forţelor de apărare. România trebuie să îşi rezolve rapid problemele de personal şi înzestrare pentru grupurile de luptă de nivel batalion, să îşi consolideze apărarea aeriană cu sisteme cu rază medie şi mică alături de PATRIOT, să se adapteze la războiul dronelor prin deschiderea de centre speciale pentru instruirea militarilor etc.

Pentru a se întampla acest lucru trebuie trezită din letargie societatea românească, iar acest rol îi revine preşedintelui.

Primul document care va fi realizat de Administraţia Prezidenţială alături de celelalte instituţii de forţă ale ţării este Strategia Naţională de Apărare a Ţării, care ar trebui să cuprindă la riscuri şi ameninţări atacarea României şi să pregătească ţara pentru război. Dacă în aceasta vom vedea o evaluare corectă a mediului de securitate, a riscurilor şi ameninţărilor, ar trebui să vedem şi măsuri concrete pentru a face faţă unui atac al Rusiei.

La direcţiile de acţiune ar trebui să vedem sarcini concrete date instituţiei militare pentru apărarea României, precum pregătirea populaţiei, teritoriului şi a economiei pentru război, inclusiv formarea unor forţe teritoriale, pe modelul polonez, creşterea numărului de rezervişti, dotarea şi pregătirea lor prin exerciţii întrunite, reorganizarea şi înzestrarea forţelor armate în acord cu noile tehnologii etc.

De asemenea, poate ar trebui să se analizeze ca Armata României să scape urgent de tehnica veche, de muzeu, care consumă bani fără a reprezenta o capabilitate serioasă de apărare şi să se reorganizeze pe structuri mai mici care pot folosi cu succes în luptă dronele. Degeaba ai nave mari, precum fregatele, dacă acestea nu sunt înarmate corespunzător, iar în caz de război trebuie să le ascunzi şi chiar să foloseşti militari pentru a le apăra.

De aproape trei ani, de când avem război la graniţă, politicienii români s-au ascuns sub pulpana NATO. Chiar dacă trupele aliate vin în România să lupte, acestea vor lupta alături de militarii români, care trebuie dotaţi şi pregătiţi bine pentru a nu muri fără rost. De asemenea, trebuie avute în vedere, într-un război la scară largă, rezerva armatei şi stocurile de armament şi muniţie.

Nu în ultimul rând, ar trebui ca pregătirea pentru război să ia în calcul şi o întârziere sau chiar un refuz din partea statelor aliate să intervină într-un conflict. Ce va face atunci România? Mereu trebuie luat în calcul şi scenariul cel mai nefavorabil.