Românul care a încercat să cultive în Spania roșii „ca acasă”, dar a descoperit că pământul nu iartă

La marginea Barcelonei, departe de agitația orașului și de căldura betonului, nea Mircea și-a construit, în timp, o mică lume care miroase a copilărie. De peste 20 de ani în Spania, fostul muncitor în agricultură și apoi angajat într-o slujbă mai liniștită spune că nu poate sta departe de pământ, chiar dacă vârsta și problemele de sănătate își spun cuvântul, arată un reportaj publicat de G4food.

„Am jucat fotbal în tinerețe, dar oasele rupte acum 40 de ani se simt”, povestește el simplu. S-a pensionat anticipat în jurul vârstei de 60 de ani, însă liniștea nu i se potrivește. Așa că s-a întors la ceea ce știe cel mai bine: grădina.

Cum răspune Lamine Yamal criticilor, înainte de Spania – Belgia: „Există două categorii de oameni”

Acesta e orașul cu cele mai mici chirii din toată Spania: 260 de euro pentru 50 de metri pătrați

Sursa foto: g4food

Astăzi nu produce pentru piață, ci pentru familie, prieteni și vecini. „Îmi place să le dau câteva roșii proaspete. Am vecini mai în vârstă și le duc mereu câte o pungă. Dar aici nu e ca la noi… vor mereu să plătească”, spune el, cu o ușoară nostalgie după obiceiurile din România.

Roșiile „de acasă” nu au rezistat

La început, nea Mircea a încercat să aducă semințe din România, convins că gustul de acasă poate fi recreat oriunde. Experiența nu a fost însă cea așteptată.

„Am încercat să pun semințe românești, dar au murit toate. Nu s-au aclimatizat”, spune el. A fost momentul în care a înțeles că pământul are regulile lui. De atunci, folosește doar răsaduri locale: roșii de salată, inimă de bou sau tip pară.

Rezultatul? Roșii coapte în soare, zemoase și cu gust autentic, care te duc instantaneu cu gândul la verile din copilărie.

Grădina lui nu este mare, dar este atent îngrijită. Are roșii, ceapă, vinete, castraveți, ardei, câțiva pomi fructiferi și chiar tufe de mure găsite pe terenul cumpărat împreună cu un prieten. A instalat sistem de irigații prin picurare, acoperă culturile cu folie și schimbă anual materialele. Pentru protecția plantelor folosește doar soluții naturale.

„Nu am certificare, dar sunt bio 100%”, spune cu mândrie, chiar dacă terenul în sine este autorizat pentru agricultură ecologică.

Pentru a proteja plantele de arșiță, a montat și o plasă de umbrire, adaptându-se condițiilor mai dure decât cele din România.

Gospodărie „ca acasă”

Pe lângă legume, nea Mircea crește și câteva găini. Cinci găini și un cocoș asigură ouă proaspete pentru nepoți, iar din când în când, în bucătărie se pregătește „o zamă ca acasă”.

Atmosfera din curte este completată de un pisoi de două luni, Miki, care se joacă printre răsaduri și aduce un plus de viață locului.

După două decenii în Spania, nea Mircea spune că încă nu s-a obișnuit complet cu mentalitatea locală. Generozitatea simplă, fără așteptări, pare greu de înțeles pentru vecinii lui catalani.

Și totuși, prin grădina lui, păstrează viu un mod de viață care nu ține cont de granițe: cel în care roșiile se împart, nu se vând, iar bucuria vine din lucruri mici.

În cele din urmă, chiar dacă nu a putut reproduce gustul de acasă din semințe românești, l-a regăsit, în cele din urmă, în pământul spaniol.