Hotelul meu este un sat: cum au fost transformate așezările abandonate din Spania în cazări unice

Zeci de sate părăsite din Spania au fost readuse la viață și transformate în unități de cazare unde turiștii nu închiriază o cameră, ci întregul sat, cu istoria și atmosfera lui.

Povestea începe în 1998, când Juan Asótegui descoperea un calendar printre ruinele unei case din Villalibado, un cătun din Burgos rămas fără locuitori. Imaginea a devenit punctul de plecare pentru un proiect considerat atunci o nebunie: reconstruirea satului și transformarea lui într-un complex turistic.

Astăzi, inițiativa s-a concretizat într-un model de succes, replicat în mai multe regiuni din Spania, scrie merca2.

Villalibado oferă acum case rurale restaurate, un turn medieval adaptat pentru evenimente și spații de cazare integrate în peisaj. Filosofia proiectului merge dincolo de simpla renovare: nu este suficientă reabilitarea unei clădiri, ci este esențială refacerea întregului ecosistem al satului, de la spații publice la identitatea comunității.

Top trei orașe din Spania în care să te stabilești, în viziunea lui Alejandro Barambones Adarve: „Cel mai bun din lume!”

Câte milioane încasează Fiscul spaniol din triumful jucătorilor de la Mondialul 2026

Huesca

Fenomenul s-a extins în zone precum Huesca, unde Ligüerre de Cinca a fost transformat într-un resort care îmbină arhitectura tradițională cu designul modern. Proiectul, inițiat pentru a combate depopularea, a evoluat într-o destinație turistică completă, cu hoteluri, restaurante și activități legate de natură și gastronomie locală.

Un alt exemplu este Morillo de Tou, unde reconstrucția continuă și astăzi. Satul funcționează ca un centru deschis comunității, cu evenimente culturale, activități educative și un model sustenabil bazat pe produse locale și energie regenerabilă.

Astfel de investiții implică riscuri

Aceste inițiative nu sunt cazuri izolate. Din Soria până în Málaga sau Asturias, sate abandonate au fost transformate în spații turistice care păstrează arhitectura și identitatea locului. În paralel, conceptul italian de „albergo diffuso” a oferit un cadru pentru dezvoltarea acestui tip de turism, în care facilitățile sunt răspândite în mai multe clădiri dintr-un sat.

Totuși, specialiștii atrag atenția că astfel de proiecte implică investiții reale și riscuri, iar succesul depinde de integrarea în comunitatea locală. Există temeri că unele inițiative ar putea transforma satele în simple decoruri turistice, fără legătură cu viața reală a regiunii.

În forma lor cea mai autentică, aceste proiecte reprezintă mai mult decât afaceri. Sunt o încercare de a salva teritorii de la dispariție și de a reda sens unor locuri uitate. Așa cum spun cei implicați, un sat restaurat nu este doar un hotel, ci o formă de rezistență împotriva depopulării.