Achiziția unui apartament a devenit inaccesibilă pentru tot mai mulți oameni, în special pentru tineri. Principalul obstacol nu este rata lunară la bancă, ci suma inițială necesară pentru avans și costurile aferente tranzacției, scrie 20minutos.
Potrivit unui studiu realizat de portalul imobiliar Pisos.com, economiile necesare pentru cumpărarea unei locuințe depășesc, în medie, 170.000 de euro în cele mai scumpe capitale de provincie din Spania. În mod surprinzător, nu există niciun oraș în care 30.000 de euro să fie suficienți pentru a deveni proprietar.
Cele mai ridicate costuri sunt înregistrate în San Sebastián și Madrid. Pentru un apartament standard de 90 de metri pătrați, în San Sebastián, prețul mediu ajunge la aproape 595.000 €, iar avansul necesar este de aproximativ 178.500 €, în Madrid, locuința costă în medie 576.600 €, iar economiile necesare sunt de aproape 173.000 €. Calculul are la bază cerințele uzuale ale băncilor: 20% avans din valoarea imobilului și încă 10% pentru taxe, notar și alte cheltuieli.
Pe lângă Madrid și San Sebastián, alte patru orașe depășesc pragul de 100.000 € necesari pentru achiziție:
Aceste valori reflectă atât prețurile ridicate ale locuințelor, cât și costurile suplimentare asociate cumpărării.
Chiar și în cele mai accesibile orașe, suma necesară depășește 30.000 €. Cele mai „ieftine” opțiuni sunt:
Doar în aceste cinci orașe este posibil să cumperi o locuință cu mai puțin de 40.000 € economisiți. Dacă bugetul crește la 50.000 €, numărul orașelor accesibile ajunge la 21, dar marile centre urbane rămân în continuare inaccesibile.
În orașe precum Valencia și Sevilla, economiile necesare depășesc 70.000 €:
Ferran Font, director de studii în cadrul Pisos.com, atrage atenția asupra unei realități ignorate frecvent:
„De ani de zile ne concentrăm pe rata lunară a creditului, dar obstacolul decisiv apare mult mai devreme: strângerea banilor pentru avans. Cine nu are acest capital inițial nici măcar nu ajunge să negocieze cu banca.”
Situația este și mai dificilă pentru tineri. Chiriile ridicate le consumă o mare parte din venituri, lăsând foarte puțin spațiu pentru economii.
„Să-i ceri unui tânăr care plătește chirie să strângă 50.000 € este, în practică, imposibil. Fără ajutor din partea familiei sau o moștenire, calculele nu ies”, explică Font.
Paradoxul pieței este evident: zonele cu cele mai multe oportunități de muncă sunt și cele unde costurile de acces la locuințe sunt cele mai ridicate.
Astfel, posibilitatea de a deveni proprietar nu mai depinde doar de efortul individual, ci din ce în ce mai mult de sprijinul familial și de punctul de plecare financiar al fiecăruia.