Născut la 18 august 1930, în Ploiești, într-o familie de evrei, Librescu și-a petrecut copilăria sub amenințarea directă a regimurilor totalitare. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, tatăl său a fost trimis într-un lagăr de muncă forțată, iar el, împreună cu mama sa, a fost închis în ghetoul din Focșani. A supraviețuit Holocaustului, experiență care i-a marcat profund întreaga viață, notează Virgina Tech.
După război, s-a dedicat studiului și a devenit unul dintre cei mai promițători tineri ingineri ai României. A absolvit Facultatea de Inginerie Aerospațială din cadrul Politehnicii din București și a obținut doctoratul în matematică în 1969.
Cu toate acestea, regimul comunist i-a blocat ascensiunea profesională, iar dorința de a emigra în Israel i-a adus marginalizarea: a fost îndepărtat din cercetare și privat de recunoaștere academică.
După ani de presiuni și intervenții diplomatice, inclusiv din partea premierului israelian Menachem Begin, Librescu a reușit să părăsească România în 1978.
În Israel, și-a reluat cariera la Universitatea din Tel Aviv și la Technion, iar ulterior a ajuns în Statele Unite, unde s-a stabilit definitiv și a devenit profesor la Virginia Tech, unul dintre cele mai respectate cadre didactice din domeniul ingineriei aerospațiale.
A publicat sute de lucrări științifice, a colaborat cu specialiști de la NASA și a fost recunoscut la nivel internațional pentru contribuțiile sale în aerodinamică și structuri aeroelastice. Pentru studenți, însă, era mai mult decât un cercetător: era un profesor dedicat, respectat și apropiat.
Totul s-a schimbat în dimineața zilei de 16 aprilie 2007, când, în timp ce susținea un curs în sala 204 din Norris Hall, campusul universității a devenit scena unuia dintre cele mai sângeroase atacuri armate din istoria Statelor Unite, comis de studentul Seung-Hui Cho.
În momentul în care au început să se audă focurile de armă pe coridor, profesorul a înțeles imediat gravitatea situației și a reacționat instinctiv pentru a-și proteja studenții. Le-a cerut să deschidă ferestrele și să sară pentru a scăpa, în timp ce el s-a poziționat în fața ușii și a încercat să o țină închisă cu propriul corp, blocând accesul atacatorului în sală.
Agresorul a încercat să pătrundă cu forța, iar când nu a reușit, a început să tragă prin ușă. Gloanțele au străpuns lemnul și l-au lovit pe profesor de mai multe ori, însă chiar și în acele momente, rănit grav, Librescu a continuat să opună rezistență, câștigând timp prețios pentru studenții săi.
Datorită acestui gest, 22 dintre cei 23 de studenți aflați în sală au reușit să se salveze, sărind pe ferestrele de la etajul al doilea, în timp ce profesorul a rămas în urmă, devenind singura victimă din acea încăpere.
Moartea sa a căpătat o semnificație și mai profundă prin coincidența tragică a datei, atacul având loc chiar în ziua Yom Hashoah, dedicată comemorării victimelor Holocaustului. Un om care supraviețuise atrocităților celui de-al Doilea Război Mondial și persecuțiilor regimului comunist și-a pierdut viața încercând să protejeze alte vieți, într-un nou episod de violență extremă.
Sacrificiul său a fost recunoscut la nivel internațional. Președintele american de atunci, George W. Bush, l-a elogiat public, iar în România i-a fost acordată post-mortem cea mai înaltă distincție civilă, Ordinul Național „Steaua României”. De asemenea, există și o stradă cu numele lui în apropiere de ambasada Statelor Unite, inaugurată în 2010.
A fost înmormântat în Israel, iar numele său a devenit un simbol al curajului, al responsabilității și al devotamentului absolut față de studenți și profesie.