Companiile private au ajuns să dețină 1.076.753 de locuințe în Spania, potrivit datelor din 2025 ale cadastrului. Aceste proprietăți reprezintă 4% din parcul rezidențial analizat, fără teritoriile forale din Țara Bascilor și Navarra, însă distribuția lor este mult mai concentrată: 5% dintre companiile proprietare dețin 52% din toate aceste locuințe, potrivit merca2.
Fenomenul este vizibil în special în marile orașe și în zonele turistice, în timp ce un grup restrâns de companii concentrează o parte semnificativă din locuințele aflate în proprietatea societăților.
Concentrarea este și mai evidentă atunci când sunt analizate companiile care au cele mai mari portofolii. Potrivit datelor analizate pe baza cadastrului, 563 de societăți dețin fiecare mai mult de 100 de locuințe. Împreună, acestea controlează aproximativ un sfert din întregul parc rezidențial aflat în mâinile companiilor.
Piața nu este formată însă doar din fonduri mari sau companii imobiliare. Există și societăți cu portofolii mai mici, companii patrimoniale și firme care dețin proprietăți din diferite motive. Distribuția arată totuși că o parte considerabilă a locuințelor se află în mâinile unor operatori care au capacitatea de a acumula zeci sau chiar sute de proprietăți.
Fenomenul capătă o importanță mai mare într-un moment în care locuințele au devenit unul dintre principalele active de investiții din Spania.
Prezența companiilor se vede și pe piața chiriilor. Din cele peste un milion de locuințe înregistrate pe numele societăților, cel puțin 185.000 sunt destinate închirierii.
Banca Spaniei estimează la aproximativ 8% ponderea companiilor pe piața închirierilor rezidențiale. Cu toate acestea, datele instituției arată că piața spaniolă continuă să fie dominată de proprietarii persoane fizice.
În jur de 90% dintre proprietarii care închiriază locuințe sunt persoane fizice. Prin urmare, deși prezența companiilor este semnificativă, aceasta reprezintă în continuare o parte minoritară din ansamblul pieței.
Astfel, cifra de peste un milion de locuințe deținute de companii trebuie privită în context. Ea nu înseamnă că societățile controlează cea mai mare parte a parcului rezidențial din Spania, ci că prezența lor ca proprietari de active rezidențiale a ajuns la o dimensiune importantă.
Proprietatea companiilor nu este distribuită uniform în Spania. Cele mai mari concentrări apar în Catalonia, Madrid, Andaluzia și Comunitatea Valenciană, regiuni care reunesc mari zone metropolitane, activitate economică intensă, piețe turistice și o cerere ridicată de locuințe.
Componenta geografică este importantă pentru înțelegerea strategiei de investiții imobiliare. Companiile tind să-și concentreze activele în zonele în care există suficientă cerere pentru a menține gradul de ocupare și pentru a conserva valoarea proprietăților.
În anumite localități, ponderea ajunge să fie mult mai mare decât media națională. Analiza cadastrului identifică, de exemplu, localități în care marii proprietari corporativi reprezintă o parte deosebit de importantă din parcul rezidențial.
Tendința se reflectă și în ritmul achizițiilor. Potrivit datelor analizate din cadastru, 2025 a fost anul în care companiile au cumpărat cele mai multe locuințe din 2007 încoace.
Datele apar într-o perioadă de activitate intensă pe piața imobiliară, deși în același an societățile au vândut, la rândul lor, un volum important de proprietăți.
În spatele acestei evoluții se află o piață rezidențială caracterizată de o ofertă insuficientă. În 2025 au fost adăugate aproximativ 95.000 de locuințe noi la parcul rezidențial, în timp ce numărul gospodăriilor nou-create a fost de aproape 239.000, potrivit datelor Ministerului Locuințelor și Institutului Național de Statistică din Spania (INE).
Cu alte cuvinte, oferta rezidențială nouă a acoperit aproximativ 40% din numărul gospodăriilor create în acel an.
La această presiune se adaugă estimarea Băncii Spaniei, care a ridicat la un milion de locuințe deficitul estimat pentru 2028 în cazul în care oferta nu va crește suficient.
Acumularea de locuințe de către societăți are loc, așadar, pe o piață în care proprietățile rezidențiale au devenit tot mai atractive ca active de investiții.
Companiile pot utiliza aceste proprietăți pentru a obține venituri din chirii, pentru a dezvolta proiecte imobiliare, pentru a-și păstra patrimoniul sau pentru a realiza operațiuni de vânzare și cumpărare.
Fenomenul este legat și de dezvoltarea altor forme de investiții imobiliare. Societățile de investiții imobiliare cotate (socimis) care operează în Spania dețin deja proprietăți în valoare de peste 50 de miliarde de euro, potrivit unui studiu Armanext citat de CincoDías, în timp ce capitalizarea lor bursieră se apropie de 34 de miliarde de euro.
Piața rezidențială spaniolă continuă să fie deținută în principal de persoane fizice, însă extinderea portofoliilor companiilor introduce un element tot mai important în peisajul imobiliar: peste un milion de locuințe au deja în spate o societate privată ca proprietar, iar concentrarea este deosebit de ridicată în cazul marilor proprietari.
Evoluția acestor portofolii va trebui urmărită pentru a vedea în ce măsură capitalul companiilor își va continua extinderea prezenței pe piața rezidențială din Spania.