Afacererea familiei Espinosa a fost înființată în Zaragoza în 1942, iar Amadeo s-a alăturat firmei în 1990, după ce a terminat studiile de inginerie tehnică. În jurul anului 2000, tatăl său s-a retras treptat, iar el a preluat conducerea, potrivit pymesyautonomos.
Astăzi, la 60 de ani, coordonează o echipă de cinci persoane: trei instalatori, un ajutor și el însuși. Atunci când volumul de muncă o cere, apelează și la echipe subcontractate.
„Este o firmă de instalații din cartier, care acum se ocupă și de lucrări mai speciale, de construcții”, explică Amadeo. Activitatea include atât reparațiile solicitate de vecini, cât și renovarea băilor sau chiar a apartamentelor întregi.
Cea mai mare dificultate cu care se confruntă Amadeo este găsirea personalului pregătit. În opinia sa, pregătirea profesională nu este suficientă pentru ca un tânăr să ajungă rapid la nivelul unui meseriaș cu experiență.
„Vin oameni puțin pregătiți, pentru că în doi ani de formare profesională nu obții un meseriaș calificat”, afirmă instalatorul.
El regretă dispariția modelului tradițional de ucenicie, în care un începător petrecea mai mulți ani lucrând alături de profesioniști înainte de a primi sarcini pe cont propriu.
„Nu mai există ucenici care să stea aici trei sau patru ani, până când puteai să-i trimiți singuri la o lucrare”, spune Amadeo. „Acum există o lipsă totală.”
Soluția sa rămâne învățarea directă, prin muncă: „Experiența de zi cu zi te formează”.
Instalatorul consideră că problema pornește și de la felul în care sunt privite meseriile practice în societate.
„Nimeni nu vrea să lucreze ca instalator sau zidar”, spune el, convins că deficitul de personal va continua să afecteze domeniul pentru mult timp.
Amadeo afirmă că o parte dintre locurile de muncă sunt ocupate de lucrători imigranți, care nu ajung întotdeauna cu pregătirea necesară, dar care au curajul să încerce și lucrări pe care nu le cunosc suficient.
Nici baza de clienți a firmei nu se schimbă prea mult. Potrivit instalatorului, cei care îi solicită serviciile sunt în general persoane mai în vârstă. Tinerii încearcă adesea să repare singuri defecțiunile, urmărind tutoriale pe YouTube.
„Mă sună doar când au o problemă adevărată și nu mai știu cum să iasă din impas”, explică el.
Formarea profesională pentru acest domeniu durează doi ani, însă există diferențe între specializări. Unul dintre programele apropiate de activitatea instalatorilor este cel pentru calificarea de tehnician în instalații de producere a căldurii, reglementat prin Decretul regal 1792/2010.
Programul are 2.000 de ore și include pregătirea pentru montarea și întreținerea instalațiilor de apă și încălzire, printre altele.
Legea organică 3/2022 privind formarea profesională a introdus sistemul de pregătire duală pentru toate ciclurile de formare profesională, stabilind că cel puțin 25% din pregătire trebuie să se desfășoare în cadrul unei companii.
În cazul unui program de 2.000 de ore, asta înseamnă minimum 500 de ore în companie, echivalentul a aproximativ 13 săptămâni de lucru cu normă întreagă. Este mai mult decât cele 400 de ore de practică prevăzute anterior pentru acest ciclu, dar rămâne sub cei trei sau patru ani de ucenicie despre care vorbește Amadeo.
O firmă mică ce dorește să păstreze un tânăr și să îl plătească în timp ce învață poate utiliza contractul de formare în alternanță, prevăzut de articolul 11 din Statutul lucrătorilor din Spania.
Contractul poate dura între trei luni și doi ani. Ucenicul poate lucra cel mult 65% din timpul de lucru în primul an și 85% în al doilea. Dacă acordul colectiv aplicabil nu prevede alte condiții, salariul nu poate fi mai mic de 60% din cel corespunzător categoriei profesionale în primul an și de 75% în al doilea, fără a coborî sub salariul minim proporțional cu orele lucrate.
În sectorul construcțiilor, în ansamblu, lucrătorii străini au o pondere importantă. Potrivit radiografiei ocupării forței de muncă din 2025, realizată de Observatorul Industrial al Construcțiilor, cu sprijinul Fundației pentru Munca în Construcții, aceștia reprezintă 25,3% dintre angajații sectorului, față de 15,7% în economia spaniolă în ansamblu.
Datele arată și o problemă de generații: doar 10,8% dintre lucrătorii din construcții au sub 30 de ani, iar vârsta medie este de aproximativ 45 de ani.
În cazul instalatorilor și al montatorilor de conducte, însă, proporția lucrătorilor străini este considerabil mai mică: 12%, potrivit aceluiași raport.
Prin urmare, deși experiența lui Amadeo poate reflecta situația din cartierul în care lucrează sau din echipele cu care colaborează, datele naționale nu arată că imigranții domină meseria de instalator.
Un alt aspect important este activitatea independentă. Aproape 40% dintre instalatori lucrează pe cont propriu, iar peste 30% au studii profesionale.
Veniturile nu sunt întotdeauna atât de mari pe cât sugerează titlurile despre instalatorii care s-ar îmbogăți din această activitate.
Potrivit Anchetei anuale privind structura salarială realizate de Institutul Național de Statistică din Spania (INE), câștigul mediu brut al lucrătorilor calificați din construcții a fost de 24.445,11 euro în 2024. Suma este cu 17% sub media tuturor salariaților, de 29.540,26 euro.
Cifra se referă la întregul grup profesional din construcții și nu face diferența între meserii sau categorii de calificare.
Pentru instalatorii care își conduc propriile afaceri, situația este diferită. În acest caz, încasările nu trebuie confundate cu profitul, deoarece din veniturile firmei trebuie scăzute cheltuielile de funcționare.
O analiză publicată în decembrie 2025 estima că profitul net în astfel de meserii reprezintă între 20% și 30% din suma facturată, după scăderea cheltuielilor afacerii.
Amadeo recomandă, la rândul său, investiția în echipamente de calitate. „Merită să ai unelte puțin mai bune”, spune instalatorul, considerând că acestea reprezintă o investiție importantă pentru cine lucrează în domeniu.