Regiunea La Rioja ascunde una dintre cele mai neobișnuite mănăstiri din Spania. Este singura din țară despre care există informații că a fost inaugurată de un papă. Pentru a o vizita, trebuie să ajungi în Casalarreina, un mic sat din zona La Rioja Alta, aflat la câțiva kilometri de orașul Haro, notează elDiario.es.
Povestea mănăstirii începe în secolul al XVI-lea, când Juan Fernández de Velasco, episcop de Calahorra și La Calzada, a inițiat construirea acesteia. În 1509, acesta a obținut aprobarea papei Iulius al II-lea, iar pe 10 aprilie 1514 a fost pusă piatra de temelie a mănăstirii Nuestra Señora de la Piedad. Episcopul a murit însă în 1520, înainte ca lucrările să fie încheiate.
După moartea sa, proiectul a fost continuat de rudele sale, mai exact de fratele său, Íñigo Fernández de Velasco y Mendoza, și de nepoata sa, Isabel de Guzmán y Velasco. Construcția nu a fost doar o inițiativă religioasă a familiei Fernández de Velasco, ci și o modalitate prin care aceasta își afirma puterea nobiliară.
Pe 14 martie 1522, în timp ce lucrările erau încă în desfășurare, papa Adrian al VI-lea a vizitat Casalarreina. Suveranul pontif se îndrepta atunci spre Roma pentru a prelua conducerea Bisericii Catolice. Cu această ocazie, a binecuvântat și inaugurat mănăstirea, transformând-o într-un loc aparte în patrimoniul religios al Spaniei.
Construcția a continuat în anii următori și a fost finalizată în mare parte în jurul anului 1524. După inaugurare, familia a avut un conflict îndelungat privind ordinul religios care urma să locuiască în mănăstire. În cele din urmă, Íñigo și Isabel au convenit ca aceasta să fie încredințată călugărițelor dominicane, care locuiesc acolo și în prezent.
De la inaugurarea sa, în secolul al XVI-lea, mănăstirea a traversat numeroase momente istorice dificile. În 1795, o incursiune franceză le-a obligat pe călugărițe să fugă, fiind găzduite de membrele ordinului Calatrava de la mănăstirea San Felices din Burgos.
Mai târziu, în 1808, în timpul Războiului de Independență al Spaniei, călugărițele au fost nevoite să părăsească din nou clădirea, deoarece aceasta a fost transformată în spital militar.
În secolul al XIX-lea, confiscarea și trecerea în proprietatea statului a unor bunuri ale Bisericii, cunoscută în Spania drept desamortizarea lui Mendizábal, a afectat terenurile agricole ale mănăstirii. Începând din 1876, clădirea a găzduit și un internat pentru fete.
În timpul Războiului Civil Spaniol, călugărițele au oferit adăpost altor comunități religioase care fuseseră nevoite să fugă sau își pierduseră mănăstirile.
Dincolo de istoria sa și de vizita papei, mănăstirea se remarcă prin biserica și claustrul său, care îmbină elemente de arhitectură gotică și renascentistă. Un alt element distinctiv este portalul în stil plateresc, caracterizat printr-un decor sculptat bogat, specific arhitecturii spaniole de la începutul Renașterii.
În 1977, mănăstirea a fost declarată monument de interes cultural, în categoria monumentelor istorico-artistice de interes național. Astăzi, rămâne unul dintre obiectivele de neratat pentru cei care vizitează Casalarreina.