Orașul din Spania care și-a schimbat țara de 5 ori și al cărui castel voiau să-l ia în SUA

Centrul său istoric, protejat de ziduri, păstrează farmecul secolelor de dispute transfrontaliere: arcade medievale, străzi cu istorie și o fortăreață ce domină peisajul, scrie Idealista.

Unde este San Felices de los Gallegos? Și de ce este important?

San Felices de los Gallegos este situat în nord-vestul provinciei Salamanca, la aproximativ 100 de kilometri de capitală și aproape la granița cu Portugalia.

Poziția sa, cu vedere la câmpiile canioanelor râului Águeda, a făcut din aceasta timp de secole o trecere cheie între două regate. Împreună cu Ciudad Rodrigo și orașul portughez Almeida, forma un triunghi de fortărețe care monitorizau fiecare mișcare de cealaltă parte a graniței.

Un medicament pentru hipertensiune arterială a început să dispară din farmacii într-un oraș spaniol: a devenit fenomen pentru tratarea alopeciei

Costa Blanca nu mai este un paradis doar pentru britanici. Europenii care iau cu asalt zona Alicante

Această natură defensivă explică în mare parte aspectul său actual:

• O configurație urbană închisă.
• Un castel de origine portugheză.
• Rămășițe de ziduri.
• Case cu steme.
• Arcuri medievale.

Centrul său istoric a fost declarat sit istoric-artistic încă din 1965 și este una dintre marile atracții ale regiunii Arribes din Salamanca.

Conform tradiției, orașul a fost fondat în jurul anului 690 de Felix, episcopul de Porto, de la care se spune că provine numele „Felices” (Cei Fericiți). Între timp, se crede că „Gallegos” (Galiciani) se referă la coloniștii care au sosit din antica Gallaecia.

Un oraș care a schimbat țara de până la cinci ori

Istoria orașului San Felices este cea a unei granițe de mare importanță. În 1296, regele portughez Denis I Fermierul a ocupat orașul. Un an mai târziu, Tratatul de la Alcañices a lăsat-o în mâinile portughezei cu numele de São Felix de Galegos. Ea s-a întors în Castilia în 1326 ca parte a zestrei Mariei a Portugaliei, logodită cu Alfonso al XI-lea.

Apoi au urmat încă trei ocupații portugheze:

• În 1369, în timpul războaielor pentru tronul castilian.
• În jurul anului 1475, cu trupele care au susținut-o pe Juana la Beltraneja.
• Între 1706 și 1707, când Războiul de Succesiune l-a lăsat sub control portughez timp de 17 luni.
• Al cincilea steag a fost francez, între 1809 și 1812.

Un castel portughez din Salamanca pe care voiau să-l ia în America

Castelul a fost construit prin ordinul lui Dionisie I Fermierul imediat ce a cucerit orașul, la sfârșitul secolului al XIII-lea.

De-a lungul timpului, a devenit mai mult decât o simplă cazarmă: în 1374, Beatriz a Portugaliei și fiica sa, Leonor de Alburquerque, care avea să devină în cele din urmă regina Aragonului și bunica lui Ferdinand cel Catolic, s-au stabilit acolo.

Mai târziu, Casa de Alba a remodelat donjonul, elementul principal al complexului, cu ziduri de piatră groase de peste doi metri.

În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, castelului i-a fost adăugată o barieră bastionată în formă de stea. În cele din urmă, fortăreața a avut:

• Cinci incinte împrejmuite cu pereți.
• Cazarmă pentru o mie de soldați.
• Două tunuri, care sunt încă păstrate.

Povestea castelului care ar fi putut ajunge în SUA

În 1920, fiind deja abandonat, trei vecini au cumpărat castelul pentru a-l demola, a vinde piatra și a arunca în aer donjonul cu dinamită.

Un alt vecin, Ángel de Dios, a împiedicat acest lucru, strângând banii cu ajutorul unui frate care emigrase în Puerto Rico și achiziționând castelul în 1924.

În 1954, a respins o ofertă de 14 milioane de pesetas (banii folosiți în Spania înainte de euro) din partea unor cumpărători americani care doreau să o demonteze și să o reconstruiască în țara lor. Era dispus să o vândă doar dacă era restaurată și lăsată acolo unde era.

Fiul său, Francisco, preot, a donat-o locuitorilor din Salamanca în 2013. Astăzi găzduiește un centru de interpretare care prezintă istoria orașului.

Trei ani ca sediu al lui Napoleon

Ultimul steag străin care a arborat deasupra orașului San Felices de los Gallegos a fost steagul francez. În timpul Războiului de Independență, orașul și-a recăpătat importanța strategică.

Trupele franceze încercau să străpungă calea spre Portugalia și, după lupte aprige din epocile Pendón și La Pelea, orașul a căzut pe 15 martie 1809.

• Ciocnirile au distrus o mănăstire și o parte din două schituri.
• San Felices a devenit apoi sediul francez pentru regiune.
• Ocupația s-a încheiat în 1812, când Arthur Wellesley, Ducele de Wellington, care l-a învins pe Napoleon în Bătălia de la Waterloo, a luat țara Ciudad Rodrigo.

Ce să vezi în San Felices de los Gallegos?

Centrul istoric poate fi explorat pe jos într-o dimineață:

• Cel mai bine este să începem cu Turnul Clopotniței, o clopotniță independentă care datează din secolul al XIII-lea. Conform tradiției, localnicii au expus trupul unui lord feudal sub arcul său, după ce l-au ucis pentru abuzurile sale.
• Vizavi se află biserica Maicii Domnului dintre Doi Plopi.
• La doar câțiva pași se află casele familiei Mayorazgos, Corregidor și Lorzii din Ron.
• În Mănăstirea Patimilor, călugărițele augustiniene continuă să vândă perrunillas, repelados și foietaj.
• Surpriza finală este la Muzeul Uleiului El Lagar del Mudo, o moară din secolul al XVIII-lea al cărei proprietar era surdo-mut și a cărei restaurare a câștigat medalia „Europa Nostra” în 2002.
• În apropiere, Muzeul Pietrei aduce un omagiu celor care au prelucrat granitul orașului.