Prima pagină » Pedro Almodóvar debutează cu primul său roman și iese și de această dată din tipare

Pedro Almodóvar debutează cu primul său roman și iese și de această dată din tipare

Regizorul spaniol Pedro Almodóvar a publicat primul său roman, „El hombre que solo escribía en los aviones” („Bărbatul care scria doar în avioane”), o carte construită ca un puzzle literar, în care ficțiunea, amintirile și operele unor scriitori celebri se împletesc. Personajul principal este un fost om cu mai multe meserii, devenit antrenor de actori, care găsește în timpul zborurilor cu avionul un refugiu în lectură și scris.
Pedro Almodóvar debutează cu primul său roman și iese și de această dată din tipare
Foto: Hepta
Mădălina Dinu
04 nov. 2026, 15:12,

Regizorul Pedro Almodóvar, în vârstă de 77 de ani, face un nou pas în carieră și debutează în literatura de ficțiune cu primul său roman. Intitulat „El hombre que solo escribía en los aviones”, volumul explorează dorința, singurătatea și legătura dintre literatură și viață, notează El Espanol.

Cartea este construită ca un joc de povești și referințe literare. Autorul preia fragmente, idei și reflecții din operele scriitorilor pe care îi admiră, apoi le reinterpretează și le integrează în propria narațiune. Chiar romanul își recunoaște, încă de la început, datoria față de literatura altora. La un moment dat, invocându-l pe Roberto Bolaño, susține că „cele mai bune cuvinte ale sale sunt cuvinte împrumutate”, reunite prin puterea imaginației.

Primul roman al regizorului, după volumul de povestiri din 2023

„El hombre que solo escribía en los aviones” este primul roman semnat de Pedro Almodóvar, născut în 1949, în Calzada de Calatrava, după volumul de povestiri „El último sueño”, publicat în 2023.

Legătura dintre cinema și literatură, dintre scris și citit, dintre viață și ficțiune se regăsește de mult timp în activitatea regizorului, inclusiv în scenariile filmelor sale. În noua carte, Almodóvar explorează aceste relații prin digresiuni, fantezii și paradoxuri. Împrumută inclusiv idei de la scriitoarea Eva Baltasar, pe care o citează, și urmărește să ajungă, în spiritul scrierilor Claricei Lispector, la omul din spatele propriilor secrete.

Romanul se joacă și cu regulile genului literar. În loc să urmeze o construcție liniară, arată cum se formează o poveste din elemente aparent disparate: sinopsisuri, schițe de structură, citate și întreruperi neașteptate ale firului narativ. Una dintre ideile centrale ale cărții este tocmai aceea de a transforma orice formă de scriere într-o poveste.

Într-un prolog pe care recenzentul îl consideră esențial pentru înțelegerea volumului, Almodóvar își explică intenția. Se prezintă drept un om locuit de cuvintele altora, un scriitor care vrea să apere o poveste și un personaj. Acesta nu este alter ego-ul său, dar împărtășește cu autorul anumite obsesii și excentricități.

Deși povestea este relatată la persoana a treia, prin intermediul unui narator omniscient, autorul nu se îndepărtează complet de propriile preocupări. Ficțiunea și realitatea se amestecă într-o narațiune în care vorbește, indirect, și despre sine.

Un antrenor de actori care își găsește refugiul în avioane

Personajul principal este Flavio Guijarro, un bărbat care a avut mai multe meserii și care ajunge, întâmplător, să devină un antrenor de actori foarte căutat. Rolul său este să-i ajute pe interpreți să găsească adevărul personajelor pe care le joacă și tonul cel mai potrivit pentru interpretarea lor.

Almodóvar îi atribuie acestuia câteva trăsături care revin în propriile sale povești: puține legături afective, o viață emoțională dominată de dorință, durere și plăcere, dar și o particularitate care îi influențează decisiv existența: incapacitatea de a dormi în avioane.

În schimb, tocmai în timpul zborurilor, departe de agitația cotidiană, Flavio începe să citească și să scrie. Cele două activități devin pentru el surse de alinare și eliberare.

Personajul este și un admirator pasionat al unui gen literar numit fan fiction. Acesta presupune crearea unor povești noi pornind de la operele altor autori. În cazul lui Flavio, sursele de inspirație sunt scriitori care i-au marcat parcursul ca cititor: Marguerite Duras, Susan Sontag, Vladimir Nabokov, Franz Kafka, Roberto Bolaño, Clarice Lispector, Henry James și Enrique Vila-Matas.

Prin această formă de scriere, personajul reinterpretează și integrează în propriile creații operele pe care le-a citit și admirat, încercând să le dea o nouă viață.

Impulsul îl duce chiar la continuarea unei povești scrise de Philip K. Dick, într-o versiune îndrăzneață a universului din „Blade Runner”. Într-un alt proiect literar, încearcă să îmbine operele lui Nabokov și Henry James.

O nouă perspectivă asupra singurătății, iubirii și dorinței

Recenzia remarcă originalitatea modului în care Almodóvar privește lumea, precum și umorul, ingeniozitatea și sarcasmul care îi caracterizează scrierile. Cititorii pot fi surprinși de construcția romanului și de amestecul de ficțiune, reflecții și referințe literare.

Dincolo de aceste experimente, cartea aduce însă și o perspectivă nouă asupra unor teme recurente în universul regizorului: singurătatea, iubirea, dorința și pasiunea pentru cinema și literatură.

Recenzia identifică în roman o voce care amintește de un personaj din scrierile lui Enrique Vila-Matas, care mărturisește: „Acum voi fi eu cel care va încerca să scrie ceea ce aș scrie dacă aș scrie”.

Așadar, volumul este un dialog continuu cu alte cărți și cu autorii care l-au format pe Pedro Almodóvar ca cititor, dar filtrat de propria sa perspectivă asupra lumii.

Traducere realizată cu ajutorul inteligenței artificiale.