Unul dintre polițiștii care l-au vânat pe Pablo Escobar povestește în podcastul unui român cum își provocau colegii săi diaree ca să evite patrulele

05 nov. 2026, 15:33,

Mădălina Dinu

Jorge Iván Gallego, cunoscut și sub numele de „Gallego La Leyenda” (Legenda Gallego), a fost unul dintre polițiștii care au făcut parte din Blocul de Căutare, unitatea specială înființată pentru localizarea și capturarea lui Pablo Escobar.

Într-un episod al NikyPodcast, realizat de un tânăr român care a crescut în Spania, Gallego vorbește despre perioada în care a luptat împotriva cartelului lui Escobar, despre atentatele cu mașini-capcană, corupția din poliție și recompensele oferite pentru uciderea membrilor unității. De asemenea, el a relatat și despre cei 10 ani petrecuți în închisorile columbiene, unde a încercat în repetate rânduri să evadeze.

Polițiștii își provocau diaree ca să nu iasă în patrulare

Întrebat cum era viața unui polițist într-o țară în care legile nescrise erau făcute de Pablo Escobar, Gallego a descris o perioadă extrem de periculoasă, în care polițiștii se confruntau cu atacuri și atentate cu bombe.

Milei, discurs furibund chiar în fața lui Sánchez: „Socialismul și fascismul au ură față de piața liberă!”

„Foarte îngrozitoare, foarte grea, pentru că vorbim despre armament greu, iar în acea perioadă începuseră să apară bombele. Unii polițiști își provocau diaree ca să nu iasă în patrulare. Ca să nu iasă în patrulare. Coada cepei verzi, pe care și-o introduceau în anus colegii mei, le provoca diaree, ca să nu iasă în patrulare. Pentru că acolo nu te luptai cu cineva, ci cu o mașină-capcană sau cu orice fel de explozie. Iar tu plecai să tragi sau să prinzi pe cineva și nu prindeai pe nimeni”, a explicat Gallego.

Gallego a explicat că unii polițiști recurgeau la această metodă pentru a evita patrulele, iar policlinicile ajungeau să fie pline de angajați care acuzau diaree sau alte simptome.

„Atunci, policlinicile erau mereu pline de polițiști cu diaree și cu alte simptome. Își inventau tot felul de lucruri ca să nu iasă în patrulare, de frica mașinilor-capcană. Pentru că, pe unde nu treceau, ajungeau la noi, cei pe care ne numeau «elita», «cei cu pălăriile mari» sau ceva de genul acesta, fiindcă purtam pălăriile noastre. Iar când apărea elita, mirosea a explozie. Oamenii ne dădeau binecuvântarea (n.r. gest religios) și se dădeau la o parte. Toată zona rămânea goală”, a adăugat acesta.

Întrebat cât valora viața unui polițist din unitatea sa în acea perioadă, Gallego a spus că pentru uciderea unui membru al elitei se oferea o recompensă de două milioane de pesos.

Întrebat „cât valora capul tău în acel moment”, fostul polițist a spus că „pentru un membru al elitei, un polițist din elită ucis, se plăteau două milioane de pesos.”

Gallego a confirmat și că a participat la confruntări directe cu oamenii lui Pablo Escobar. Unul dintre episoadele care l-au marcat fiind o operațiune pe care au numit-o „Apocalipsis 3”.

Corupția din poliție și condamnarea la 35 de ani

În timpul interviului, Gallego a fost întrebat dacă a avut colegi care au fost corupți, au devenit informatori sau au început să lucreze pentru Pablo Escobar.

„Din păcate, da. Și nu atât agenți, cât mai ales comandanți. Au fost mai mulți comandanți de companie din unitatea în care am lucrat care, în timp, au fost prinși chiar de noi, pentru că erau implicați în acele legături” a răspuns el.

Întrebat dacă aceștia colaborau cu gruparea din cauza banilor sau de teamă să nu fie uciși, Gallego a răspuns:

„Se întâmplau ambele lucruri. Pentru că, în acea perioadă, corupția era prezentă, ca peste tot în lume, iar banii corup orice. Acolo se vedea foarte mult acest lucru.”

Viața lui Gallego a luat o întorsătură radicală după perioada petrecută în poliție. În 1998, a fost condamnat la 35 de ani de închisoare pentru omor, o faptă pentru care susține în continuare că nu este vinovat. El consideră că a fost victima unei erori judiciare, după ce lucrase în unitatea care îl urmărea pe Pablo Escobar.

Întrebat ce a simțit când a auzit că a fost condamnat la 35 de ani de închisoare, Gallego a enumerat furia, neputința, frustrarea și teama. A explicat că îi era greu să accepte condamnarea și pentru că fusese polițist și se aflase de cealaltă parte a legii.

A trecut prin 16 închisori și a săpat singur un tunel de aproape 33 de metri

În timpul detenției, Gallego a trecut prin 16 închisori. De fiecare dată când ajungea într-un penitenciar nou, încerca mai întâi să înțeleagă cum funcționa locul și cum putea să evadeze.

Întrebat ce făcea de fiecare dată când ajungea într-o închisoare nouă, el a explicat:

„Atunci îmi spuneam că primul lucru pe care trebuie să-l fac este să studiez deținutul. Cum gândește un deținut? Cum funcționează, de fapt, lucrurile într-o închisoare? Câți gardieni intrau? Cine era înarmat? Cine avea stație de emisie-recepție? Atunci îmi imaginam deja cum urma să evadez și evadam”, a relatat fostul polițist.

Gallego a povestit că a săpat inclusiv un tunel de aproape 33 de metri, pe care l-a construit singur.

În total, în perioada detenției, a încercat de 25 sau 26 de ori să evadeze din diferite penitenciare de maximă siguranță din Columbia. Printre tentativele sale s-a numărat și un episod rămas cunoscut sub numele de „saltul șoimului”, petrecut în închisoarea din Villavicencio. Niciuna dintre încercări nu a avut succes. A fost prins de fiecare dată sau planurile sale au fost dejucate.

După 10 ani de închisoare, Gallego a obținut eliberarea pe cale legală, nu în urma unei evadări reușite. Ulterior, a lucrat ca taximetrist în Columbia, iar în 2021 s-a mutat la Madrid, unde a ajuns să lucreze ca șofer de camion.

Povestea sa a fost relatată și de publicații spaniole și columbiene. În prezent, Gallego își povestește experiențele în interviuri și podcasturi.