Prima pagină » [VIDEO] La școala Montessori, deschisă de doi români în zona Barcelonei, cursurile se țin inclusiv în pădure: „Umblă desculți, se murdăresc de pământ, învață tehnici de supraviețuire. Reducem la minim sau interzicem dispozitivele digitale”

[VIDEO] La școala Montessori, deschisă de doi români în zona Barcelonei, cursurile se țin inclusiv în pădure: „Umblă desculți, se murdăresc de pământ, învață tehnici de supraviețuire. Reducem la minim sau interzicem dispozitivele digitale”

Printre facilitățile pe care le are școala deschisă de cei doi soți este ... pădurea din vecinătate.
Ioana Costescu
16 nov. 2026, 09:30,

Andreea și Adrian Bolba au înființat în Castellbisbal, în vecinătatea Barcelonei, școala Natura cu o programă Montessori.

Pădurea, o prelungire a școlii

Școala este chiar la o margine de pădure. „Clădirea în sine are aproape 2.000 de metri pătrați, iar terenul exterior, 14.000 de metri pătrați, toată proprietatea unde este plasată școala. Avem un teren de sport, avem grădini unde cultivăm pomi fructiferi, avem chiar și câteva animaluțe, avem găini și un iepure. Pe viitor ne gândim să extindem această ogradă, ne-a dezvăluit Adrian. Avem măslini.

Și pădurea o avem foarte aproape. Chiar avem un spațiu propriu al nostru, al școlii, unde când facem zilele în care desfășurăm activitatea în pădure, activitatea în aer liber, este o zonă unde copiii merg liber, alergă și ne desfășură toate activitățile, iar pădurea o avem la 5 minute, mergând pe aici”.

Grădina de legume nu e pentru aprovizionare, dar va deveni

„Încă nu suntem atât de autosuficienți să ne asigurăm aprovizionarea din grădina proprie, spun soții români. Dar ideea e cu timpul să putem ajunge acolo. Deocamdată, cu ce găsesc în pădure sau de la găinuțele pe care le avem în ogradă, putem face o omletă. Elevii de la 12 la 16 ani, o dată pe săptămână au ore de gătit, trebuie să studieze, decid ce rețetă vor pregăti pentru ziua respectivă, calculează cantitățile, ingredientele și trebuie să meargă să le cumpere. Ei au o cantitate de bani pe care o pot cheltui pentru ziua respectivă și există responsabilități.

Un grup gătește, alt grup pregătește masa, alt grup merge să cumpere și așa creează sentimentul de comunitate pentru că până la urmă gătesc pentru tot grupul.

Trebuie să pună masa, toți copiii mănâncă, strâng masa, spală vasele, sunt implicați în absolut toate treburile casnice, pentru că ține tot de autonomia de care vorbeam la început, de independență și autonomie, deci practic îi învățăm că sunt în stare să facă lucruri pentru ei, nu au nevoie de un adult să le strângă, să îi ajute să strângă, să spele. Ei pot spăla, inclusiv copiii de la 3 la 6 ani, spală rufe, spală vase, spală măsuțele, spală pe jos, spală geamuri.

În perioada de 3-6 ani există un motiv, un plus pentru care copiii sunt implicați în aceste treburi casnice, pe de o parte e toată partea asta de organizare, de curățenie și de responsabilitate pe care le dăm, iar pe de altă parte, în momentul în care un copil mic spală o masă sau spală rufe, își întărește musculatura de la brațe și sunt pregătiți, ca în momentul în care trebuie să scrie, să fie totul mult mai simplu, mult mai ușor. Îi pregătim fizic pentru tot procesul mental pe care o să-l treacă ulterior.

E posibilă în ziua de azi o școală nedigitalizată?

„Noi am adoptat, am însușit tot ce ține de mișcare în aer liber. De fapt, profilul școlii nu este 100% Montessori. O zi pe săptămână toate activitățile pe care le desfășurăm sunt în aer liber, în pădure. Am studiat, m-am format eu în acest sens, spune Adrian. Am urmat cursuri de supraviețuire în pădure, de bushcraft și forest school.

Sunt cursuri specializate în acest sens. Și o dată pe săptămână, vinerea, ieșim cu grupele celor mici, cu grupa de între 3 și 6 ani, toată ziua în pădure și în fiecare luni cu cei mari, între 12 și 16 ani. Și toată activitatea o desfășurăm în pădure, învățând în locul autentic, real, nu în cărți, despre cum se face un foc, cum poți construi un refugiu, un adăpost în momentul în care vine o furtună, cum poți găsi alimente în pădure.

Se potabilizează apa. Și multe tehnici de supraviețuire pe care, în mod normal, copiii nu le pot învăța în mediul familiar și aici sunt expuși acestor stimuli zi de zi.

Chiar și pe parcursul săptămânii avem o oră, o oră jumătate în care ei merg în zona exterioră, în pădure, la fel lucrează pământul cu mâinile, umblă desculți prin pădure, urcă în copaci liber și încercăm până la vârsta de 12 ani, de fapt până la vârsta de 9 ani, să nu aibă acces absolut de loc la niciun mediu digital, nici telefoane mobile, tablete sau calculatoare. Dar de la 9 ani, de exemplu, au un calculator, dar îl folosesc numai în cazul în care nu găsesc toate informațiile pe care au nevoie în mediul fizic și trebuie să investigheze puțin mai mult sau dacă trebuie să organizeze un going out, care sunt ieșiri pe care le fac la bibliotecă sau să ia un interviu cuiva sau să cumpere anumite produse și în momentul respectiv trebuie să caute pe Google Maps ruta, o imprimă și merg în locul respectiv. De multe ori, dacă este într-un loc mai aproape, nici măcar nu e cazul.

Adică noi, ca adulți, încercăm să-i ghidăm, dar nu le impunem nimic, îi lăsăm pe ei să ia inițiativa și eventual să gresească. E ok, mergem în direcția greșită, ca să-și dea ei seama că au greșit și să aleagă ulterior drumul corect. Noi normalizăm greșeala, nu o penalizăm, nu pedepsim pentru că o considerăm o parte din procesul de învățare și e important în momentul în care greșești să găsești motivația să continui până când mergi pe drumul cel bun.

Și a nu aduce critici în momentul în care cineva ia o decizie care nu este cea adecvată, ci ei însuși să-și dea seama și să corecteze acele drumuri.

Curricula se adaptează interesului copiilor

Se adaptează totul, cum explicam la început, în funcție de interesele copilor și nevoile lor intelectuale, curiozitățile lor și atunci profesorii de multe ori, dacă un copil are un interes specific inclusiv, se duc ei și se formează și răspund a doua zi copiilor sau le aduc un material care le permite să ajungă la acea informație sau la acel nivel. Sau, de exemplu, inclusiv se poate ajunge să fie nevoie să mergem la un muzeu, poate că nu avem încă toate informațiile în spațiul nostru fizic și atunci se organizează, dar doar cu grupul acela de copii care e interesat în subiectul respectiv, să meargă la muzeu și să investigeze și să ajungă la nivele mai profunde.

Practic, nu este o curriculă fixă. De exemplu, ficele noastre, cea mică, mereu a avut nevoie și curiozități intelectuale mai profunde, să zic așa, și am putut oferi posibilitatea să învețe la nivelul ei. Mereu era peste nivelul copilor de vârsta ei. Și, permițind să facă treaba asta, evităm frustrarea atât la copiii care au nevoi intelectuale peste vârsta lor biologică, să zic așa, cât și pentru copiii care sunt sub vârsta lor biologică sau care au mai multe dificultăți în anumite domenii.

Adică nu se frustrează și nu se comparați cu alții, nu se simt că ar avea o problemă, pur și simplu ei se adaptează într-un mod foarte natural curirculei, în așa fel încât ei să poată să fie în continuare motivați și să învețe la nivelul lor. Și, practic, ei concurează cu ei și nu cu colegii, nu se compară să vadă cine a obținut o notă mai mare. Și, atunci, acest lucru îi ajută la fel să aibă încrederea în sine foarte bine dezvoltată.

De fapt, nici nu avem note. O notă, în primul rând, nu determină nivelul exact real al copilului. Copiii la școlile tradiționale, poate că învață pentru un examen ca să ia o anumită notă, iar ziua următoare sau peste o săptămână au uitat tot. Și, atunci, nu e relevant. Nu poți să zici că, într-adevăr, copilul ăla, dacă a luat nota 10, chiar știe lucrul respectiv, dacă peste o săptămână l-a uitat.

Pentru noi e importantă învățarea semnificativă. Copiii învață pentru ei și descoperă multe concepte. Și, atunci, când învață pentru ei și nu pentru alții, ceea ce învață rămâne în mintea lor, pentru totdeauna, pentru că nu au nevoie de nimic altceva.

E pentru curiozitatea lor și se integrează într-un mod natural procesul de învățare. Sau omul a ajuns la rezultatul final trecând prin multe procese greșind și îi rămâne întipărită pe durată lungă.

Din multe ori este mult mai important procesul decât finalul.”

Citește prima parte a interviului pe Mediafax Spania.