Mai mult, înaintea alegerilor din 29 noiembrie o parte a stângii propune să crească și mai mult taxele pentru cei foarte bogați. Planul cel mai dur prevede impozite anuale de până la 3% pentru marile averi. În acest timp, tot mai multe state europene au renunțat la acest model de taxare.
Propunerea vine de la Frente Amplio, coaliția condusă de Ada Colau, din care fac parte Sumar, Izquierda Unida, Más Madrid și Comuns. Formațiunea pregătește o adevărată „revoluție”, cu o taxă anuală de 2% pentru averile nete care depășesc un milion de euro și de 3% pentru cele de peste 50 de milioane de euro. Măsura, numită „Tax the Rich”, ar urma să aducă peste 10 miliarde de euro la buget.
Banii ar fi folosiți pentru finanțarea pensiilor mici și a unor servicii pentru cetățeni. De asemenea, planul Frente Amplio include și o limită de 10 milioane de euro pentru moștenirile primite de fiecare moștenitor, cu o taxă marginală de 100% pentru suma care depășește acest prag.
PSOE, partidul premierului Pedro Sánchez, nu propune introducerea unei noi taxe generale pe avere, dar vrea înăsprirea impozitului existent pentru marile averi, prin modificarea pragurilor și a deducerilor. Sánchez a vorbit inclusiv despre posibilitatea unei taxe suplimentare pentru „ultrabogați”.
Podemos susține, la rândul său, introducerea unui impozit pe averea celor bogați, dar fără să prezinte (încă) un plan tehnic la fel de detaliat precum Frente Amplio. Partidul Popular nu propune schimbări majore pentru marile averi, concentrându-se pe reducerea taxelor pentru persoanele cu venituri mici și medii. Vox merge în direcția opusă și vrea eliminarea impozitelor pe avere, moșteniri și donații.
Paradoxal, modelul spaniol este tot mai rar întâlnit la nivel internațional. Potrivit datelor Tax Foundation citate de Euronews, doar trei state din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) mai aplică un impozit general pe averea netă a persoanelor fizice: Spania, Norvegia și Elveția. În 1990, erau 12 astfel de țări.
Franța a renunțat în 2018 la impozitul general pe avere și l-a înlocuit cu unul aplicat exclusiv proprietăților imobiliare. Germania a eliminat taxa de 1% pe avere, iar Suedia a renunțat în 2007 la impozitul său, care avea o cotă de 1,5%.
Unul dintre motivele pentru care aceste state au abandonat sistemul a fost randamentul redus în raport cu dificultățile administrative. Evaluarea activelor, numeroasele scutiri și deduceri și costurile de colectare au limitat până la urmă eficiența taxelor. În unele cazuri, o parte importantă a averilor ajungea să fie exclusă din baza de impozitare.
Deși este singura țară din UE care păstrează acest impozit general, Spania nu obține cele mai mari venituri din el. În 2023, statul spaniol a încasat aproximativ 3,1 miliarde de euro, echivalentul a 0,21% din PIB și a 0,6% din totalul veniturilor fiscale.
Prin comparație, Elveția a colectat aproximativ 9,5 miliarde de euro, echivalentul a 1,16% din PIB și a 4,3% din veniturile fiscale. Sistemul elvețian are însă praguri de scutire mult mai mici și nu se limitează la persoanele foarte bogate. În cantonul Zürich, de exemplu, impozitul începe de la o avere de aproximativ 85.560 de euro pentru persoanele singure.
Norvegia a încasat circa 2,7 miliarde de euro în 2023. În țara nordică, impozitul pornește de la averi de aproximativ 145.000 de euro, iar cota crește pentru patrimoniile care depășesc 1,7 milioane de euro.