A dat auditul pe Paella și a demonstrat că gustul nu are pașaport. Chef Camelia Mihai va reprezenta România la Cupa Mondială de Paella

După ce a câștigat semifinala europeană organizată la București, ea se pregătește acum pentru marea provocare: va reprezenta oficial România în finala Cupei Mondiale de Paella (World Paella Day Cup), care va avea loc la Valencia pe 20 septembrie 2026.

Parcursul ei pare desprins dintr-un scenariu de film: a plecat din București unde lucra ca economist cu un master în audit și a ajuns să domine arta preparării orezului chiar în patria paellei.

Într-un interviu exclusiv pentru Mediafax Spania, chef Camelia Mihai ne-a povestit despre începuturile ei în bucătărie și despre evoluția sa în arta culinară spaniolă.

De la cifre și strictețe, la focurile bucătăriei mediteraneene

La bază, Ioana mi-a povestit râzând că este economist. „Da, știu, nu are nicio legătură profesia mea la origine cu ce fac acum.” Cariera ei era strâns legată de calcule și de rigoarea auditului financiar. Nimic din trecutul ei nu anunța o trecere spre gastronomie. Schimbarea care i-a schimbat complet viața, spune ea, s-a produs din iubire. În urmă cu 20 de ani, a plecat în Spania pentru o vacanță de doar zece zile, decisă să-și viziteze iubitul, cel care ulterior i-a devenit soț.

Partenerul ei de viață lucra deja în domeniul HoReCa de mulți ani, în Benicàssim, mutându-se ulterior împreună în pitorescul port Peñíscola. Deși la început bucătăria spaniolă îi părea complet străină, Ioana a lăsat cifrele pentru a se dedica trup și suflet noii afaceri de familie.

„Dacă cineva mi-ar fi spus acum câțiva ani că voi ajunge să fac lucrul ăsta sau să fiu într-o finală mondială de paella, mai mult ca sigur n-aș fi crezut. Însă background-ul de economist mă ajută enorm în bucătărie. Ai nevoie de calcule, de contabilitate și de o strictețe absolută”, explică ea.

Începuturile nu au fost lipsite de peripeții. Ioana își amintește amuzată de prima zi în care s-a aprins un arzător portabil în bucătărie, iar ea a ridicat mâinile și a început să țipe, speriată, până când soțul ei a intervenit să oprească focul. Însă, fiind o perfecționistă nativă, a compensat lipsa studiilor culinare printr-o disciplină de fier: ziua muncea în restaurant, iar serile întregi le petrecea studiind cărți de bucătărie și urmând cursuri online, toate acestea în timp ce își creștea copiii într-o țară străină, fără ajutorul familiei extinse.

„Poți fura o rețetă, dar niciodată mâinile unui bucătar”

Astăzi, chef Ioana Camelia Mihai și soțul ei fac parte din asociația restaurantelor de top din Peñíscola. Secretul succesului ei constă în respectul profund pentru tradiție combinat cu o căutare obsesivă a calității.

În timp ce majoritatea restaurantelor comerciale folosesc produse congelate sau semipreparate, Ioana merge personal aproape în fiecare zi la Lonja (licitația de pește din portul Peñíscola), unde doar o mână de profesioniști au acces, pentru a cumpăra cele mai proaspete capturi: pește, creveți, fructe de mare abia aduse de ambarcațiuni.

Când vine vorba de paella, ea aplică o matematică strictă a gustului. Își vizualizează mental întregul proces înainte de concurs, calculând factori externi precum vântul, umiditatea aerului sau căldura solară, elemente care influențează direct evaporarea supei (caldo).

„Paella de calitate trebuie să fie joasă, cu un singur rând subțire de orez, iar boabele trebuie să fie separate și gătite uniform. Gustul trebuie să vină din supa concentrată de pește, nu din condimente artificiale puternice menite să ascundă defectele”, dezvăluie aceasta.

O altă semnătură a excelenței sale este stăpânirea tehnicii de socarrat: acel strat de orez crocant, ușor caramelizat, de pe fundul tigăii, pe care turiștii neinițiați îl confundă adesea cu o greșeală, dar pe care localnicii spanioli îl consideră o delicatesă sacră. Este o tehnică de mare precizie, unde o singură secundă de neatenție poate transforma orezul perfect într-un preparat ars.

Deși prepară o paella valenciană autentică ce respectă cu sfințenie canoanele locale, Ioana recunoaște că își pune subtil identitatea în farfurie: „În momentul în care condimentez, instinctiv merg către gustul de acasă, către aromele pe care le folosea mama în România. Acest mix între rădăcinile mele și cultura locală îmi oferă identitatea ca bucătar”, spune ea.

De semenea, spune aceasta, există o zicală spaniolă vizavi de identitatea unui bucătar, cu care ea se identifică profund: „Poți fura o rețetă, dar niciodată mâinile unui bucătar”, adică oricât de multe secrete „ai fura” de la un bucătar, energia personala este indiscutabil reflectată în gustul mâncării.

Ambiția născută dintr-o respingere televizată

Până să ajungă să reprezinte România la nivel mondial, Ioana a trecut și prin experiența televiziunii din țară. A participat la emisiunea „Chefi la cuțite” (ediția a 8-a), unde a pregătit o farfurie cu paste și fructe de mare. Deși preparatul ei a fost criticat de chef Cătălin Scărlătescu pe motiv că ar fi fost prea picant din cauza ardeiului iute (guindilla), iar ea nu a fost selectată în echipele finale, acea experiență i-a servit drept combustibil pentru viitor.

„Atunci am fost foarte supărată pentru că știam exact ce nivel aveam și ce pusesem în farfurie. Dar e un concurs, am acceptat înfrângerea. Acea emisiune m-a ambiționat enorm, m-a învățat cum să stau în fața unei camere și m-a făcut să-mi doresc mai mult de la mine”, mărturisește ea cu demnitate.

Timpul i-a dat dreptate, transformând-o dintr-un concurent eliminat într-o emisiune TV, în campioana care va purta drapelul României în cea mai importantă competiție globală dedicată paellei.

Viața în Spania: „Oamenii vor să trăiască, nu doar să muncească”

Stabilită de două decenii în Peninsula Iberică, Ioana are o viziune extrem de matură asupra statutului de imigrant. Deși recunoaște că sistemul fiscal spaniol este dur cu micii întreprinzători (los autónomos), fiind obligată de lege să plătească taxe mari ca administrator de firmă fără a beneficia de aceleași drepturi la șomaj sau pensie ca un angajat obișnuit, ea refuză să se plângă.

Într-o industrie a ospitalității renumită pentru programul extenuant, Ioana și soțul ei au ales să pună fericirea de familie și respectul pentru angajați deasupra profitului economic pur. Chiar și în lunile de foc, iulie și august, restaurantul lor rămâne închis în fiecare zi de marți.

„Nu suntem roboți ca să muncim 24 din 24 de ore fără să ne oferim un pic de bucurie. Spania s-a schimbat mult post-pandemie, industria Horeca s-a restructurat. Oamenii nu mai acceptă programul fracționat, vor să aibă timp liber, vor să trăiască viața afară. Iar eu prefer să am o echipă fericită și timp pentru copiii mei”, explică chef Camelia.

Întrebată despre comunitatea de români din Spania, ea observă o schimbare de paradigmă. Valul celor care veneau doar pentru a strânge bani și a se întoarce a trecut; cei rămași au case, rate la bănci și un stil de viață integrat. Deși comunicarea dintre conaționali poate fi uneori dificilă pe pământ străin, Ioana a fost profund mișcată de sprijinul primit online și de românii care o opresc pe stradă sau în magazine pentru a o îmbrățișa și a o felicita pentru reușită.

Pe 20 septembrie, la Valencia, un fost auditor financiar va demonstra lumii întregi cum disciplina cifrelor și pasiunea pură pot crea farfuria perfectă. România va fi acolo, reprezentată de mâinile unui bucătar pe care nimeni nu le va putea copia.

În altă ordine de idei, concursul World Paella Day Cup nu este doar o competiție culinară, ci și una dintre cele mai eficiente strategii de promovare turistică a Spaniei de la care România are multe de învățat.