Alex Voinea, românul din Câmpina care a plecat la 20 de ani să lucreze în Spania și a ajuns unul dintre cei mai bine cotați pictori ai momentului

Pe o stradă îngustă din Sitges, oraș turistic din proximitatea Barcelonei, într-o clădire veche și frumoasă, din fața cărei se vede Mediterana, l-am găsit pe Alex Voinea, în micuța galerie de artă pe care a deschis-o aici.

Plecat cu niște zeci de ani în urmă din Câmpina, a devenit cetățean al Europei, apoi al întregii lumi, pentru că anual își vinde pânzele viu colorate la marile târguri de artă din orașele fanion pentru această „industrie”. Dar pașaportul îi este tot românesc și lumea îl știe drept pictorul român din Spania.

De mic știa că va fi pictor

Pasiunea pentru artă s-a înfiripat devreme, insuflată chiar de mama sa. Alex Voinea își amintește că mama sa picta frumos și îi stârnea dorința de a pune și el mâna pe pensulă:

„Pasiunea pentru pictură am descoperit-o deja de tinerel, din România, pentru că mama era foarte pasionată. Nu pot să zic că se dedica 100% artei, dar era foarte pasionată și ea mi-a transmis deja de tânăr toată dragostea pentru artă. Deci pot să zic că am în jur de 12-14 ani deja știam că vreau să fiu pictor.”

Drumul până la consacrarea profesională a fost însă greu. Emigrat de tânăr și singur printre străini, Alex Voinea a trecut prin mai multe etape înainte de a deveni ce e astăzi:

„Din păcate, circumstanțele nu au favorabile când eram tânăr și a trebuit să plec din țară destul de devreme, la 18 ani. Am trecut prin multe faze, multe meserii. Pictam și când eram în Italia, lucram într-o firmă de decorațiuni de interioare. Deci tot aveam legătură cu culorile, dar nu era lumea artei. Dar eu pictam în weekend și tot timpul eram în contact cu arta.”

O cariera internațională de succes

După stabilirea în Spania, cariera sa a cunoscut un ritm alert, iar lucrările sale au ajuns rapid pe pereții colecționarilor de artă. Iar prețurile la care vinde nu sunt mici. Are comenzi speciale, dar expune și în galerii sau la târguri de artă din toată lumea.

„Anul acesta, deja în martie, am fost la un târg în Belgia, în Bruxelles, în februarie. După aceea în martie am fost la New York din nou. În mai am fost la un târg în Berlin. Am avut o expoziție în Belgia, o expoziție colectivă. Alta în Los Angeles, cu galeria din Los Angeles. Și acum din nou mergem la New York.”

În ceea ce privește evenimentele viitoare, agenda artistului rămâne la fel de plină:

„Avem târg săptămâna viitoare, după 16 până în 20 septembrie. Planul e următorul târg, o să fie în Hamburg. Și probabil, ne întoarcem din nou la Miami, în decembrie.”

Spania este a doua casă

Trăind de 30 de ani în Spania, călătorind în toată lumea și cu o casă părintească în Câmpina, Alex se simte cel mai „acasă” tot în Spania. Aici se bucură și de apreciere din partea publicului și a presei spaniol de nivel local și național.

„Aici mă simt ca acasă. De fapt e casa mea. Trăiesc aici de 30 de ani. Lumea e super. E mai greu aici cu afacerile, poate un pic, din cauza prețurile mele, nu ajută. De-aceea trebuie să călătoresc. Dar, în general, lumea este îndrăgoșită de lucrările mele. Feeling-ul e foarte bun.”

Artistul pregătește și proiecte instituționale locale în Sitges, este parte activă a comunității. Orașul nu e mare, dar minim 10 luni pe an e plin de turiști spanioli și străini.

„Am prezentat un proiect pentru o expoziție instituțională aici, la primărie, în Sitges. Și aștept răspunsul pentru a avea o expoziție, probabil în 2027, la nivel instituțional. Mă apreciază mult aici, presa locală tot timpul scrie despre mine. Sunt integrat și lumea mă cunoaște. Am avut interviuri la radio, în presa de aici.”

În următorii ani va expune și în România

Deși ritmul alert al deplasărilor la târgurile internaționale îi ocupă majoritatea timpului, Alex Voinea păstrează legătura cu artiștii români și își dorește să realizeze proiecte personale și în țară:

„În România, din păcate, nu (n-a expus-n.r). Am niște prieteni artiști pe acolo, tot încercăm să „combinăm” ceva. Am o grămadă de făcut aici, cu târgurile la care mergem, că nu prea am mult timp. Dar ar fi ceva frumos pentru mine, mi-ar placea mult.”

„Am avut o expoziție în Brașov, cu o artistă româncă. Ea mi-a organizat acolo, am făcut un tip de eveniment, a fost foarte scurt, un pop-up de câteva zile în Brașov. Am avut ceva în România.”

Gândul unei întoarceri în sălile de expoziție din România rămâne mereu deschis:

„Am prieteni buni în București, am artiști care tot timpul mă invită, doar că trebuie să găsesc momentul și situația perfectă. Dar, bineînțeles, cu drag aș face (o expoziție în București -n.r.).”