„Am revenit în România după 20 de ani și m-am simțit străin”: mărturia unui român crescut în Spania

Influencerul începe cu o întrebare simplă, dar puternică: mai sunt cu adevărat român după ce am trăit o viață în altă țară?

„Sunt român și m-am întors în România doar ca să verific un lucru: mai sunt cu adevărat român?”

Tânărul spune că a văzut multe cazuri de copii de imigranți care, atunci când revin în țara de origine, simt o conexiune profundă, ca și cum ceva din ei „se trezește”. A decis să facă același experiment: să vadă dacă limba, mâncarea și atmosfera din România îi vor reactiva identitatea.

„Am văzut mulți tineri care, când se întorc în țările lor, chiar dacă au trăit mult timp în altă parte, parcă li se trezește ceva special în interior. Am venit în România ca să văd dacă, doar călcând aici, se trezește românul din mine, auzind limba română pe stradă, mâncând mâncare românească, făcând lucruri simple, ca mersul la supermarket. M-am simțit ca un străin”, a afirmat acesta.

După câteva zile, concluzia a fost complet neașteptată. Deși româna a fost prima limbă pe care a învățat-o, anii petrecuți în Spania și-au spus cuvântul.

„După câteva zile aici, ce am simțit este că mă simt ca un turist. Adică, într-un restaurant, o doamnă mi-a spus că am un accent foarte frumos. Chiar dacă româna a fost prima limbă pe care am învățat-o, faptul că am trăit peste 20 de ani în Spania, vorbind spaniolă, a făcut să nu mai vorbesc româna ca un nativ.”

Momentele care i-au confirmat sentimentul

Situațiile de zi cu zi i-au accentuat senzația de „outsider”. Chiar și lucrurile familiare din copilărie i-au părut, în același timp, apropiate și străine.

„De exemplu, sunt în supermarket și prietena mea mă întreabă care e diferența între salamul de Sibiu și salamul ardelenesc. Frate, n-am absolut nicio idee. Așa îmi mai amintesc de lucruri care îmi plăceau când eram mic, Fanta aia de struguri. În Spania nu există.”

Nici restaurantele tradiționale nu au fost mai ușor de „citit”.

„Nu doar în supermarket m-am simțit străin, ci și în restaurantele românești. Jumătate din meniu nu știam ce înseamnă.”

De la „acasă” la destinație turistică

Pe parcurs, scopul călătoriei s-a schimbat complet.

„A trebuit să-mi schimb obiectivul din mers. Inițial era: vin să-mi redescopăr casa. Dar a ajuns să fie doar o vacanță, să fac turism într-o țară pe care nu o cunoșteam, deși vorbesc limba, cât de cât.”

Deși experiența a fost plăcută, concluzia lui este una sinceră și poate incomodă.

„Deși România mi-a plăcut, am descoperit că sunt prea puțin român ca oamenii de aici să mă considere de-al lor.”

Clipul se încheie cu un apel ironic către țara în care a crescut.

„Spanioli, trebuie să mă adoptați. Am peste 20 de ani în Spania, 10 ani de muncă și 6 ca freelancer. Mă primiți sau nu?”