În România, nu există un prag oficial pentru clasa de mijloc, însă estimările din piața muncii indică un interval destul de clar.
Pentru o persoană singură, un venit de aproximativ 6.000–8.000 de lei net lunar poate asigura un nivel de trai specific acestei categorii, în timp ce pentru o familie cu un copil pragul urcă la 12.000–15.000 de lei net pe lună, arată o analiză publicată de Wall-street.ro.
Diferențele sunt însă majore între orașe: un salariu de 7.000 de lei poate fi confortabil într-un oraș mediu, dar insuficient în București sau Cluj, unde costurile cu locuința și serviciile sunt mult mai ridicate.
Specialiștii subliniază că apartenența la clasa de mijloc nu mai ține doar de venit, ci de capacitatea de a economisi, de a face investiții și de a face față unor cheltuieli neprevăzute.
În Spania, definiția este mai standardizată și se bazează pe metodologia Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), care plasează clasa de mijloc între 75% și 200% din venitul median, potrivit Business Insider.
Concret, asta înseamnă aproximativ: între 13.700 și 36.600 de euro brut anual sau circa 1.100 – 2.800 de euro pe lună, în funcție de calcule.
Alte estimări mai recente indică o medie lunară de referință de aproximativ 1.935 euro, ceea ce împinge clasa de mijloc până la aproape 3.800 euro brut lunar.
În același timp, salariul minim din Spania a ajuns în 2026 la 1.221 euro brut lunar (14 salarii), ceea ce arată că limita inferioară a clasei de mijloc este relativ apropiată de nivelul minim legal.
Concret, Structura Salariilor a Institutului Național de Statistică din Spania (INE) stabilește următoarele praguri orientative pentru salariul net:
Deși diferențele de venit sunt evidente – câteva mii de lei în România versus mii de euro în Spania – comparația brută poate fi înșelătoare. În ambele țări, o simpla analiză ajunge la aceeași concluzie: clasa de mijloc nu mai este definită strict de venit, ci de puterea reală de cumpărare.
În România, inflația și creșterea costurilor au redus semnificativ capacitatea de economisire, chiar și pentru cei cu salarii peste medie.
În Spania, deși pragurile sunt mai ridicate, costul vieții (mai ales în marile orașe) face ca o parte dintre cei încadrați teoretic în clasa de mijloc să nu resimtă acest statut în viața de zi cu zi.
Comparând cele două țări aflăm că, deși nivelurile de venit diferă considerabil, provocarea este similară: clasa de mijloc la fel de greu de definit și, mai ales, de menținut (în special în România).
În țara noastră, pragul este mai mic, dar presiunea costurilor crește rapid. În Spania, veniturile sunt mai mari, însă și nivelul de viață necesar pentru a te simți „clasă de mijloc” este mult mai ridicat. În ambele cazuri, diferența nu mai este dată doar de cât câștigi, ci de cât îți rămâne la finalul lunii.