În prezent, legislația spaniolă continuă să funcționeze după o regulă clară: cetățenia prin rezidență vine, în majoritatea cazurilor, la pachet cu renunțarea la cetățenia anterioară. Există excepții, în special pentru țările ibero-americane sau pentru state precum Portugalia, Franța sau Andorra, însă România nu se află, deocamdată, pe această listă, notează Paraimigrantes.com.
Asta înseamnă că, pentru un român care își finalizează procesul de naturalizare, momentul jurământului în fața autorităților spaniole vine cu o condiție explicită: declararea renunțării la cetățenia română. Chiar dacă această renunțare este, uneori, percepută ca un act formal, consecințele ei sunt cât se poate de concrete.
Din punct de vedere juridic, renunțarea la cetățenia română nu este un gest simbolic, ci un proces administrativ complet, gestionat de statul român. Odată finalizat, acesta produce efecte definitive. Practic, persoana nu mai este considerată cetățean român în niciun sens legal.
Această schimbare se reflectă imediat în drepturile fundamentale. Legătura politică dispare: nu mai există drept de vot, nici posibilitatea de a participa la viața publică din România.
Documentele românești (pașaportul și cartea de identitate) își pierd valabilitatea, iar relația cu statul român se transformă într-una tipică pentru orice cetățean străin.
Mai subtil, dar la fel de important, este impactul asupra vieții de zi cu zi. Accesul la protecție consulară dispare, iar situațiile juridice legate de proprietăți, moșteniri sau investiții pot deveni mai complicate.
România nu mai este, din punct de vedere legal, „acasă”, ci o altă jurisdicție.
În tot acest context, există și o dimensiune politică. Autoritățile din Spania și România lucrează de mai mulți ani la un acord care ar permite dubla cetățenie pentru români. Miza este semnificativă: peste 600.000 de români trăiesc în Spania, formând una dintre cele mai mari comunități străine din țară.
Au existat anunțuri oficiale, schimburi de drafturi și declarații optimiste. Cu toate acestea, în 2026, acordul nu este încă ratificat și nu produce efecte juridice. Cu alte cuvinte, realitatea din teren rămâne neschimbată: cei care aplică acum pentru cetățenia spaniolă trebuie să respecte regulile actuale.
Pentru mulți români, alegerea nu este simplă. Spania oferă stabilitate, oportunități economice și un sistem administrativ care, odată accesat complet, poate simplifica viața de zi cu zi. În același timp, legătura cu România rămâne puternică, fie prin familie, fie prin proprietăți, fie printr-o posibilă întoarcere în viitor.
Studiile recente arată că românii din Spania sunt printre cei mai înclinați să ia în calcul revenirea în țară, mai mult decât diaspora din alte state europene. În acest context, renunțarea la cetățenie devine nu doar o decizie legală, ci și una strategică.
În lipsa unui acord oficial de dublă cetățenie, renunțarea la cetățenia română rămâne, în 2026, o condiție reală pentru obținerea celei spaniole. Nu este o simplă formalitate, ci o ruptură juridică clară, cu efecte pe termen lung.
Până când negocierile dintre cele două state se vor concretiza, românii din Spania continuă să fie puși în fața unei alegeri dificile: integrare deplină într-o nouă țară sau păstrarea unei legături juridice cu cea de origine.