Cel mai faimos sat pescăresc din nordul Spaniei: casele sale colorate, dispuse ca un amfiteatru deasupra Mării Cantabrice.

Unsplash / ALEJANDRO BRONCANO GALLIFA

07 iul. 2026, 10:10,

Există sate care pot fi recunoscute instantaneu dintr-o simplă fotografie, iar Cudillero face parte din această categorie. Casele sale de pescari, vopsite în culori vii și așezate pe versantul muntelui ca un mare amfiteatru orientat spre Marea Cantabrică, creează una dintre cele mai cunoscute imagini din Asturias, amintind de Cinque Terre din Italia. Totuși, această imagine celebră este doar o parte din identitatea sa, notează Hosteltur.

Această localitate marinărească îmbină istoria, tradiția pescărească, un port care i-a marcat dezvoltarea timp de secole, un far ridicat pe stânci și o rețea de străduțe înguste care invită la explorare în ritm lent.

Picasso ajunge pentru prima dată la Iași: expoziție-eveniment la Palatul Culturii

Toate acestea explică de ce a devenit una dintre opririle obligatorii pentru cei care străbat coasta asturiană.

Circulația mașinilor în centrul vechi nu este permisă

Accesul se face pe un drum îngust care duce până la zonele de parcare amenajate, deoarece circulația mașinilor în centrul vechi nu este permisă. De aici începe plimbarea pe jos, printre pante, scări și străzi înguste, care arată cum satul s-a adaptat unui teren abrupt.

Casele par să se sprijine unele pe altele în timp ce urcă pe munte, fără să piardă vreodată din vedere marea. Această dispunere a transformat Cudillero într-unul dintre cele mai fotografiate locuri din Asturias și i-a adus statutul de Ansamblu Istoric în cadrul Bunurilor de Interes Cultural.

Istoria localității este strâns legată de mare. Originea sa este asociată cu pescuitul, iar în trecut a avut cea mai importantă flotă din Asturias și una dintre cele mai relevante din zona Cantabrică. Deși administrativ a devenit municipiu în secolul al XIX-lea, zona a fost locuită încă din preistorie, lucru dovedit de descoperirile arheologice.

Există și urme ale unor așezări fortificate preromane, precum și documente medievale care menționează acest teritoriu. Unii istorici susțin că primii locuitori au fost pescari veniți din alte porturi cantabrice, atrași de protecția naturală a portului, care ar fi fost numit Codillero în secolul al XIII-lea.

Locuitorii, cunoscuți sub numele de „pixuetos”

Un alt aspect distinctiv al localității este identitatea sa culturală. Locuitorii sunt cunoscuți sub numele de „pixuetos”, un termen legat de tradiția pescărească. Timp de secole, aceștia au conviețuit cu locuitorii din interiorul regiunii, dedicați mai ales creșterii animalelor, iar această diferență a dus la apariția unei limbi locale – pixueto. Potrivit tradiției, aceasta combină elemente din limbajul vikingilor cu dialectul asturian (bable) și este încă vorbită de unii dintre locuitorii mai în vârstă.

Această moștenire culturală este păstrată vie prin sărbători precum L’Amuravela, un discurs rostit în pixueto în timpul festivității Sfântului Petru, care rezumă cele mai importante evenimente ale anului și este recunoscut ca Sărbătoare de Interes Turistic Național din 1975.

De asemenea, este notabil și „botezul pixueto”, celebrat pe 1 iulie după o procesiune marină, în memoria celor care și-au pierdut viața pe mare.

Farul din Cudillero, inaugurat în 1858

Explorarea satului are ca punct central vechiul port pescăresc, unde relația dintre munte și Marea Cantabrică este cel mai bine vizibilă. De aici pornește un pod suspendat care facilitează accesul în localitate, însă merită mai întâi parcurs digul până la poteca ce duce spre Punta Roballera.

Acolo se află farul din Cudillero, inaugurat în 1858 pe o stâncă de 75 de metri înălțime, cu o lumină vizibilă de la 25 de mile marine.

În apropiere, Plaza de la Marina concentrează o mare parte din viața cotidiană a satului, fiind înconjurată de fațadele colorate caracteristice și de restaurante unde vedeta meniului este adesea pixínul (pește-câine), alături de alte preparate tradiționale din pește și fructe de mare.