Chirie cu 110 euro plus un bar pentru care nu plătesc utilități sau chirie. Un cuplu tânăr a decis să abandoneze viața la oraș pentru a se muta într-un sat din Burgos

Să plătești 600 de euro pe lună pentru o cameră minusculă la oraș, în timp ce lucrezi în ture epuizante care te lasă fără energie la finalul zilei, aceasta era rutina asfixiantă din care au încercat să scape Daniela (22 de ani) și partenerul ei, José, doi tineri din Sanlúcar de Barrameda (Cádiz, Spania).

Destinația aleasă a fost Villegas, un mic sat din provincia Burgos cu o populație de doar 70 de locuitori. „În prima noapte m-am trezit și m-am întrebat: Ce am făcut? Nu cumva am riscat prea mult?”, mărturisește Daniela. Astăzi, la un an și jumătate de la mutare, realitatea le-a depășit toate așteptările: locuiesc într-un duplex de 100 de metri pătrați pentru o chirie de 110 euro pe lună și administrează singurul bar din sat fără să plătească chirie sau utilități.

O alternativă la criza locuințelor pentru tineri

Decizia celor doi tineri reflectă realitatea unei generații afectate grav de prețurile pieței imobiliare. Conform datelor Consiliului Tineretului din Spania (CJE), un tânăr ar trebui să își aloce aproape 100% din salariul net dacă ar dori să închirieze o locuință pe cont propriu într-un oraș mare.

Cele două obiecte artizanale care nu lipsesc din casa femeilor spaniole. Unele ajung să coste mii de euro

Digitalizare cu beneficii măsurabile. SONDAJ: Spaniolii economisesc, prin digitalizarea serviciilor, 2.140 de euro și 177 de ore pe an

Oportunitatea pentru Daniela și José a apărut prin intermediul platformei Proyecto Arraigo, o inițiativă destinată repopulării zonelor rurale din „Spania depopulată” (la España vaciada). Primăria din Villegas le-a oferit o chirie socială simbolică de 110 euro pentru casă (mobilată cu strictul necesar) și concesionarea barului municipal la cost zero.

„La bar nu plătim nici chirie, nici energie electrică, nici apă. Toate profiturile ne rămân nouă. Adunând facturile de acasă și cumpărăturile alimentare, trăim amândoi cu aproximativ 270 de euro pe lună”, explică Daniela.

Barul, inima socială a satului

Barul nu este doar o afacere comercială, ci reprezintă punctul central al vieții sociale din localitate. După ce a stat închis timp de câteva luni, redeschiderea sa de către cei doi tineri a salvat satul de la pierderea singurului spațiu de întâlnire pentru comunitate. Programul lor de lucru este mult mai relaxat decât în HoReCa tradițională: deschid doar două ore la prânz și două ore seara, adaptându-se stilului de viață al localnicilor.

„Ne-au cerut doar o rezervă financiară minimă pentru început și cazierul judiciar curat. Totul a fost extrem de simplu. Oamenilor de aici le place să vină să bea ceva, nu să administreze o afacere; tot ce își doreau era o bere rece pe tejghea”, povestește José.

Câștig de sănătatea mentală și calitatea vieții

Pe lângă economiile substanțiale, schimbarea radicală le-a adus o îmbunătățire considerabilă a stării emoționale. „Să dormi în liniște deplină și să te trezești în cântecul păsărilor este ceva de neegalat. Câștigi enorm la capitolul sănătate mentală”, mărturisește José.

Deși recunosc că distanța față de familie este grea, iar iernile din provincia Burgos sunt extrem de friguroase comparativ cu sudul însorit din Cádiz, cei doi exclud posibilitatea de a se întoarce la viața din metropolă, demonstrând că mediul rural poate fi o opțiune viabilă pentru o viață echilibrată, scrie La Vanguardia.