Chiriile din Barcelona devin insuportabile și pentru restaurante. „Oferta ajunge tot mai inaccesibilă pentru rezidenți”

Criza locuințelor din Barcelona s-a extins agresiv și către sectorul HORECA, generând o piață gastronomică tot mai puțin ancorată în nevoile populației locale. Dacă la nivelul întregii Spanii 73% dintre cetățeni dețin o locuință proprie, o moștenire a politicilor imobiliare începute în 1957, în cazul spațiilor comerciale pentru restaurante situația este exact invers: 86,9% dintre restaurantele din Barcelona funcționează în spații închiriate, potrivit datelor oficiale ale Primăriei pe anul 2025.

Restaurante de toate dimensiunile și cu istorie își închid porțile, de la mici afaceri de familie, până la localuri de mari dimensiuni.

Micii proprietari, sufocați de marii dezvoltatori imobiliari

Carles Méndez, economist specializat în economie urbană și profesor la Universitatea Deschisă din Catalonia (UOC), explică faptul că un local comercial este un factor de producție, iar prețurile uriașe fac achiziția imposibilă pentru IMM-uri.

Efectul nu este neapărat o dispariție a restaurantelor, ci o pierdere masivă a diversității gastronomice: „Creșterea costurilor imobiliare face ca afacerile tradiționale, de familie sau independente să poată rivaliza tot mai greu cu marile grupuri financiare. Spațiile libere sunt preluate de operatori cu un capital uriaș. Orașul rămâne plin de restaurante, dar oferta devine tot mai omogenă și mai puțin accesibilă rezidenților”, subliniază economistul.

Micii antreprenori sunt expuși complet la reînnoirea contractelor de închiriere pe o piață nereglementată. De exemplu la restaurantul Dr. Zhang, bucătarul și proprietara Èlia Caral a fost nevoită să își închidă afacerea după aproape zece ani. La ultimul spațiu, chiria era de 2.700 euro/lună plus TVA. „Marii proprietari mi-au cerut 20% din suma de transfer a afacerii (10.000 de euro) doar pentru a-mi permite să cedez contractul altcuiva. La primul meu local de doar 45 m2, chiria a fost crescută brusc de la 1.200 la 2.000 de euro pe lună. Mi-au spus direct că nu le pasă ce tip de afacere deschid, atât timp cât plătesc cât cer ei”, mărturisește aceasta.

Chirii uriașe pentru spații și clienți fără bani în buzunar

Criza spațiilor comerciale se împletește strâns cu scăderea puterii de cumpărare a clienților locali, sufocați la rândul lor de chiriile pentru locuințe.

Pablo Antico, fost coproprietar al restaurantului Sifó (închis după 23 de ani de activitate în cartierul Raval), explică de unde a venit lovitura decisivă: „Majorarea de 300 de euro pe care clienții noștri au trebuit să o plătească la chiria propriei locuințe a fost cea care i-a lăsat fără bani de mâncare, de un suc sau de un ieșit în oraș. Tinerii care plătesc 500-600 de euro doar pentru o cameră nu își mai permit un meniu al zilei. În 1999, când eram un ospătar fără experiență, din salariul de 150.000 de pesete îmi plăteam de trei ori chiria apartamentului de 50.000 de pesete. Pierderea puterii de cumpărare a fost teribilă.”

Chiar și gigantul El Merendero de la Mari, o afacere de familie cu o istorie de un secol și capacitate de 200 de locuri în Palau de Mar, a fost doborât de aceleași probleme în toamna anului 2026. Chiria localului a fost majorată de la 40.000 la 53.000 de euro pe lună, în condițiile în care numărul clienților s-a prăbușit drastic, scrie Time Out.

Efectul pervers al reglementărilor administrative

Multe dintre aceste închideri au loc în zone din Barcelona unde oferirea de noi licențe pentru restaurante este strict limitată sau înghețată de primărie (cum ar fi Ciutat Vella sau Eixample).

Deși măsura a fost creată pentru a proteja liniștea cetățenilor și diversitatea cartierelor, ea produce economic o limitare a spațiilor disponibile și crește artificial valoarea celor existente. Acest lucru oferă proprietarilor o putere de negociere uriașă, forțând închiderea micilor afaceri locale în favoarea marilor lanțuri internaționale.