Cine a câștigat dezbaterea? Analiștii El País îl dau învingător pe Feijóo în confruntarea cu Sánchez

Publicat: 20 11. 2026, 10:28

Sondajul zilnic realizat de 40 dB pentru EL PAÍS și Cadena SER îi dă un avantaj partidului lui Alberto Núñez Feijóo în cursa cu PSOE pentru primul loc. Dar cine a câștigat dezbaterea? Șapte analiști ai publicației El Pais își prezintă verdictul, notează.

Berna González Harbour: „Feijóo a câștigat”

Dacă în 2023 Pedro Sánchez a pierdut dezbaterea, dar a obținut majoritatea parlamentară, de data aceasta probabil că le-a pierdut pe amândândouă. Feijóo a lansat un val de acuzații privind corupția, Ceuta și lipsa rezultatelor în domenii precum locuințele, iar președintele abia a reușit să se apere. Sánchez a răspuns calm, politicos și cu o serie de date în favoarea sa, dar nu a reușit să demonteze strategia senzaționalistă a lui Feijóo și nici să transmită vreo speranță.

Liderul opoziției l-a bombardat cu apeluri și întrebări directe: „Ar trebui să vă fie rușine”, „Nu mi-ați răspuns”, „Profitați de această ocazie pentru a vă cere scuze victimelor”, „Ar trebui să fiți mai prudent”. A avut nevoie de doar câteva secunde pentru a relua acuzația pe care Mariano Rajoy i-o adresase lui Sánchez în dezbaterea din 2015: „Nu sunteți decent”. Atunci, PP era încolțit de scandalul de corupție Gürtel. Acum, Sánchez este cel care s-a trezit încolțit, nu doar de scandaluri, ci și de uzura celor opt ani de guvernare.

Președintele părea un elev silitor, care își știa lecția, dar se afla în sala de clasă greșită. Avalanșa de acuzații a fost atât de puternică, încât singura întrebare era de ce nu s-a retras mai devreme. L-am văzut pe Sánchez încolțit și pe Feijóo dominându-și adversarul.

Sergio del Molino: „O victorie fără fanfară, dar răsunătoare pentru Feijóo”

Feijóo a început prost, înghesuindu-și discursul de deschidere cu toate refrenele uzate ale imnurilor radiofonice ale dreptei, începând cu interviul lui Puigdemont din „El Mundo”. A strecurat atât de multe aluzii anti-Sánchez, încât până și telespectatorii ocazionali trebuie să fi ratat unele dintre ele.

La început, Sánchez părea să fi câștigat. A fost o surpriză, ca atunci când găsești o bancnotă în buzunar, dar bucuria a fost de scurtă durată. Începând cu al doilea segment, adversarul său și-a găsit ritmul și l-a scos din joc, uneori încolțindu-l cu întrebări la care nu primea răspuns și obligându-l pe președinte să se lanseze în discursuri și să se victimizeze, folosind trucuri de manual, precum „nu mă lăsați să vorbesc”.

Liderul Partidului Popular a ezitat în privința imigrației, ceea ce i-a permis lui Sánchez să recâștige inițiativa printr-un argument foarte lucid, care a scos la iveală orientarea PP, inspirată de Vox, în această privință. A fost un moment inspirat, dar nu suficient pentru a întoarce o dezbatere pe care Feijóo a câștigat-o. Fără fanfară, dar cu o victorie răsunătoare.

Máriam Martínez-Bascuñán: „Victoria celor două diamante”

O dezbatere nu se câștigă la fel atunci când ai un avans pe care trebuie doar să-l menții, ca atunci când trebuie să recuperezi teren. Prin urmare, ceea ce s-a întâmplat în această seară trebuie judecat în funcție de obiectivele fiecărui candidat. Feijóo nu își putea permite să greșească, în timp ce Sánchez trebuia să schimbe cursul.

Judecând după aceste criterii, Feijóo a obținut ceea ce urmărea, deși e greu să numești victorie o seară în care candidatul care aspiră la conducere, întrerupându-și adversarul cu o agresivitate inutilă pentru cineva care trebuie doar să-și mențină avantajul, a avertizat că propria sa narațiune are nevoie de două diamante (o referire la un sistem specific de evaluare), a transformat blocul dedicat locuințelor într-o trecere în revistă a legăturilor lui Ábalos și a adus în discuție un portar de la un club de striptease.

În același timp, Sánchez, prea preocupat să evite repetarea rezultatului din 2023, a considerat că dezbaterea a venit prea târziu și a prezentat o versiune mai reținută a sa, fără să rezolve pe deplin dilema care domină politica spaniolă: va ajunge extrema dreaptă la La Moncloa pentru prima dată în democția spaniolă? „Domnule Feijóo, lăsați-mă să termin” a fost fraza pe care a repetat-o cel mai des. Nu este un slogan bun. Sánchez nu a vrut să se murdărească, dar mai avem zece zile de campanie electorală în care adversarii se vor denigra reciproc, iar abia atunci vom afla dacă valul extremei drepte va ajunge sau nu la La Moncloa.

Jordi Amat: „Feijóo a fost nemilos și așa a câștigat”

La ora 23:33, după ce a suportat nenumărate atacuri aproape fără să se apere și după multe minute în care a părut resemnat, undeva între politețe și înfrângere, Pedro Sánchez a transmis în sfârșit ceea ce ar fi trebuit să fie mesajul-cheie al campaniei sale pentru alegerile din 29 noiembrie. A declarat fără echivoc că nu este de acord cu politica de imigrație a premierului social-democrat din Danemarca, înainte de a adăuga că cancelarul conservator german nu a făcut un pact cu extrema dreaptă, în timp ce liderul Partidului Popular părea pregătit să facă același lucru cu Vox.

A spus-o convingător, dar prea târziu. Pierduse deja. Trecuseră 90 de minute până când a reușit să preia controlul unei dezbateri care, în absența moderatorului (marele absent), a semănat mai degrabă cu o succesiune de monologuri. Feijóo a fost neobosit de agresiv, iar Sánchez, poate prea sobru. Prin tonul și pregătirea sa, întrerupându-și eficient adversarul, Feijóo a evitat să-și expună propriile slăbiciuni și astfel a câștigat.

Există motive pentru care o alianță de guvernare între PP și Vox ar îngrijora o mare parte a publicului, însă dezbaterea nu a ajuns niciodată la o discuție reală despre acest scenariu.

Najat el Hachmi: „Feijóo a impus tonul dezbaterii, prezentându-se drept un profesor sever”

Feijóo a dominat dezbaterea, comportându-se ca un profesor sever care ceartă un elev indisciplinat. Încă de la început, a enumerat neobosit deficiențele guvernului Sánchez, eclipsând tot ce a urmat. Președintele și-a păstrat calmul și seninătatea, adoptând uneori expresia unui copil cuminte, pedepsit pe nedrept, în ciuda întreruperilor constante și a chicotelilor sarcastice ale liderului PP ori de câte ori Sánchez îl confrunta cu un adevăr.

Cel mai surprinzător lucru la candidatul la funcția de prim-ministru a fost propunerea de a reduce impozitele, de a construi un milion de locuințe fără imigranți și de a majora pensiile, concomitent cu creșterea cheltuielilor pentru apărare. Părea că toate argumentele solide ale lui Sánchez erau umbrite de aspectele controversate pe care Feijóo le exploata fără milă: relația sa cu Marocul și scandalurile de corupție.

Diego S. Garrocho: „Feijóo câștigă”

Alberto Núñez Feijóo și Pedro Sánchez au venit la dezbatere cu obiective diferite. Pentru liderul Partidului Popular, despre care majoritatea sondajelor anticipau că va câștiga alegerile, confruntarea directă putea reprezenta o victorie decisivă. Pentru prim-ministru, însă, aceasta trebuia să fie momentul care să-i permită să răstoarne previziunile nefavorabile. Era penultima sa șansă, în așteptarea unui eveniment neprevăzut care să schimbe cursul campaniei.

Dar lovitura decisivă nu a venit. Feijóo a început agresiv. Atacurile sale au fost eficiente atunci când a adus în centrul dezbaterii corupția din PSOE, amplificată de scandalurile sexuale, dar au devenit jenante când și-a întrerupt rivalul. Sánchez a început cu un lapsus ciudat, care s-a dovedit a fi un indiciu al stării sale de spirit: i-a cerut adversarului să nu abroge legea guvernului privind locuințele, de parcă ar fi acceptat deja înfrângerea.

Energia celor doi a fost, de asemenea, inegală. Președintele, de obicei agil, părea rece, mecanic și chiar previzibil în temerile sale. Feijóo, adesea stângaci, a dat dovadă de entuziasm și hotărâre. Liderul conservator a avut dreptate să ducă dezbaterea în zona morală, invocând Urda, corupția și politizarea instituțiilor, și să o orienteze spre un teren greu de apărat pentru șeful guvernului.

Daniel Gascón: „Feijóo, energic. Sánchez, letargic”

Temele dezbaterii au fost diferite față de cele din 2023, dar impresia generală nu a fost foarte diferită. Alberto Núñez Feijóo a părut mai energic și mai încrezător. A combinat atacurile cu date și propuneri. Părea mai agil și dădea impresia că știe cifrele și cum a gestionat guvernul situația.

Prim-ministrul, care avea cel mai mult de câștigat din această confruntare, a fost excesiv de reținut. Modestia sa părea forțată, iar el părea apatic și imprevizibil. Citea documente și date pe care, cu siguranță, le cunoștea bine. Nu a ascultat și nici nu a știut cum să răspundă la întreruperile lui Feijóo. Nu s-a simțit confortabil nici măcar în segmentele care, teoretic, îl favorizau.

A recurs adesea la un limbaj distant, nepotrivit contextului. Nu a vorbit despre Ceuta și nici nu a reușit să apere politica de migrație așa cum o făcuse în alte ocazii. Argumentul pericolului reprezentat de extrema dreaptă este mai uzat decât în urmă cu trei ani. Deși Sánchez a devenit mai animat pe măsură ce dezbaterea a avansat, nu a convins pe nimeni și probabil nu a reușit nici să mobilizeze electoratul. Poate că problema nu a fost doar comunicarea sau pregătirea dezbaterii, ci și faptul că este greu să-și apere rezultatele după un mandat pe care comentatorul îl consideră lipsit de realizări.