Concediat pentru că a lipsit nemotivat de la muncă 39 de zile, un angajat a fost recompensat de justiția catalană

O decizie recentă a Tribunalului Superior de Justiție din Catalonia stabilește un precedent important în dreptul muncii, separând sancțiunea disciplinară de obligațiile financiare ale angajatorului. Instanța a confirmat că decizia unei firme de a-și concedia un salariat care nu a venit la muncă timp de 39 de zile a fost pe deplin justificată, însă a obligat compania să îi achite acestuia drepturile bănești aferente perioadei absentate.

De la ce a pornit litigiul

În aprilie 2023, angajatul a fost informat că perioada sa de incapacitate temporară de muncă s-a încheiat și că trebuie să revină la serviciu pe un post reconfigurat conform stării sale de sănătate. Salariatul a refuzat să se prezinte timp de 39 de zile consecutive, invocând două motive:

1. Postul oferit nu era adaptat nevoilor sale medicale.

2. În acea perioadă considera că se află în concediu de odihnă.

Judecătorii au demontat ambele apărări, arătând că un angajat nu are dreptul să decidă unilateral dacă un post este corespunzător și nici nu își poate stabili singur concediul fără aprobarea conducerii. Pentru orice nemulțumire, acesta trebuia să urmeze căile legale de contestare.

De ce este obligată firma să îi plătească absențele

Deși a confirmat că abaterea angajatului a fost gravă și justifică pe deplin concedierea disciplinară, instanța catalană a respins decizia firmei de a nu-i plăti salariul pentru cele 39 de zile.

Motivarea tribunalului a inclus și ea două argumente principale.

• Contractul era încă în vigoare. În perioada respectivă, raportul de muncă nu fusese suspendat oficial, ceea ce înseamnă că obligațiile financiare ale firmei continuau să curgă.

• Nu se poate aplica o dublă sancționare. Angajatorul avea dreptul să aplice o sancțiune disciplinară (concedierea), dar nu putea folosi aceleași fapte pentru a aplica o a doua pedeapsă neprevăzută de lege: oprirea unilaterală a salariului.

„O concediere poate fi pe deplin justificată și legală, dar acest lucru nu anulează automat dreptul salariatului la drepturile bănești pe durata în care contractul a fost activ”, au punctat judecătorii, conform La Razon.