De ce spaniolii vorbesc atât de tare în public și ce spun psihologii despre asta

Ideea că spaniolii vorbesc tare pentru că limba spaniolă ar avea ceva special în structura ei nu este susținută de cercetările disponibile. Volumul vocii depinde mult mai mult de locul în care are loc conversația, de zgomotul din jur și de normele sociale decât de limba în sine. O explicație recentă oferită de Wendy Elvira-García, specialistă în fonetică și profesoară la Universitatea din Barcelona, merge exact în această direcție.

Vorbesc spaniolii mai tare decât ceilalți europeni?

Nu există o regulă simplă care să permită această concluzie. Wendy Elvira-García atrage atenția că nu există dovezi științifice care să arate că o anumită limbă îi face pe vorbitori să ridice în mod natural vocea.

Impresia apare mai ales atunci când auzim spaniola în locurile în care oamenii se întâlnesc cel mai des: baruri, restaurante, piețe, terase și evenimente. Sunt spații în care se adună multe persoane, iar zgomotul de fond este ridicat.

În aceste condiții, nu doar spaniolii vorbesc mai tare. Cercetările asupra conversațiilor arată că oamenii își măresc nivelul vocii atunci când zgomotul ambiental crește, pentru a se putea auzi unii pe ceilalți. Fenomenul este cunoscut în psihologia vorbirii drept Lombard effect.

Barurile spaniole pot fi foarte zgomotoase

O parte din explicație se află chiar în locurile în care oamenii își petrec timpul liber. Un bar aglomerat are mai multe conversații care se desfășoară simultan, muzică, zgomot de veselă și oameni care se mișcă permanent în jurul meselor.

Când persoana cu care vorbești se află la un metru distanță, dar în jurul vostru sunt alte zeci de conversații, este dificil să păstrezi aceeași intensitate a vocii pe care ai folosi-o într-o cameră liniștită.

Un studiu asupra comportamentului în conversațiile purtate în spații zgomotoase a arătat că oamenii își modifică rapid nivelul vocii și distanța față de interlocutor atunci când zgomotul crește. Cu alte cuvinte, ridicarea vocii este în primul rând o soluție pentru a continua conversația.

De ce impresia este atât de puternică în Spania

Contează și felul în care sunt folosite spațiile publice. În multe orașe spaniole, viața socială se desfășoară în baruri, restaurante și pe terase, iar mesele sunt adesea ocupate de grupuri de prieteni sau familii.

Într-un astfel de mediu, o persoană care vine dintr-o cultură în care conversațiile din spațiile publice sunt mai discrete poate percepe imediat diferența.

De aceea, volumul vocii nu poate fi separat de contextul cultural. Aceeași persoană poate vorbi foarte tare într-un bar aglomerat și mult mai încet atunci când discută cu cineva într-o cameră liniștită.

Nu vorbesc tare în orice situație

Un detaliu important este că spaniolii nu își păstrează același nivel al vocii indiferent de loc. Într-o conversație unu la unu, într-un spațiu liniștit, tonul poate fi perfect normal sau chiar scăzut.

Wendy Elvira-García explică faptul că oamenii își adaptează în mod firesc vocea la situație. Dacă într-o locuință doarme un copil în camera alăturată, de exemplu, nimeni nu are nevoie să vorbească la fel de tare ca într-un restaurant plin. Equinox Magazine

Asta schimbă puțin imaginea pe care o au mulți străini despre conversațiile din Spania. Nu este vorba despre oameni care „strigă” permanent, ci despre un volum al vocii care se schimbă odată cu mediul.

De ce ni se pare uneori că se ceartă

Pentru un vorbitor străin, problema nu este doar volumul. Contează și intonația, ritmul conversației, gesturile și faptul că mai multe persoane pot vorbi aproape simultan.

O conversație animată poate suna agresiv pentru cineva care nu este obișnuit cu ea, chiar dacă participanții nu sunt supărați. Tonul ridicat nu înseamnă automat furie.

Cercetările din psihologia vocii arată că oamenii folosesc caracteristicile sonore ale vorbirii pentru a-și forma impresii despre ceilalți. Ascultătorii pot asocia anumite caracteristici ale vocii cu trăsături precum forța, dominanța sau încrederea, iar aceste interpretări pot varia în funcție de experiența culturală a celui care ascultă.

Și românii își schimbă vocea când intră într-un loc zgomotos

Fenomenul nu este specific Spaniei. Dacă intri într-un restaurant aglomerat din București, Cluj sau Brașov, vei observa același lucru: oamenii vorbesc mai tare decât ar face-o într-o cameră liniștită.

Diferența este că în Spania întâlnim foarte des acest tip de situație. Terasele, barurile și restaurantele sunt spații importante pentru viața socială, iar conversațiile se desfășoară adesea în grupuri numeroase.

Un articol recent despre acest subiect, realizat de RTVE împreună cu lingvista Lola Pons, profesoară la Universitatea din Sevilla, pune aceeași întrebare: este volumul vocii o chestiune culturală? Discuția pornește de la situații în care oamenii ajung să vorbească foarte tare chiar atunci când interlocutorul se află chiar lângă ei.

Ce observă românii care locuiesc în Spania

Pentru românii care trăiesc în Spania, diferența poate deveni mai puțin evidentă după o perioadă. Ceea ce pare zgomotos la început devine parte din peisajul cotidian.

De altfel, percepția volumului este influențată și de ceea ce considerăm noi „normal” într-un spațiu public. Un restaurant liniștit poate fi firesc pentru cineva și neobișnuit de tăcut pentru altcineva.

De aceea, întrebarea „de ce vorbesc spaniolii atât de tare?” are un răspuns mai puțin spectaculos decât pare. Nu există o caracteristică a limbii spaniole care să-i oblige pe oameni să vorbească mai tare. Contează zgomotul din jur, numărul de persoane, tipul de spațiu și regulile sociale pe care fiecare cultură le consideră normale.

Iar dacă într-o seară petrecută pe o terasă din Spania ai impresia că masa de lângă tine discută de parcă s-ar afla la zece metri distanță, este foarte posibil ca problema să nu fie doar vocea lor. Poate că pur și simplu în jurul lor sunt încă alte zece conversații.