Epoca de Piatră nu era doar despre piatră. Un sit arheologic de lângă Barcelona arată că neanderthalienii erau tâmplari

Deoarece majoritatea vestigiilor arheologice din Preistorie sunt realizate din piatră prelucrată, această perioadă a fost numită Epoca de Piatră. Este foarte posibil însă ca oamenii care au trăit cu zeci de mii de ani în urmă să fi folosit lemnul mult mai frecvent, fie pentru a-și încălzi peșterile și așezările, fie pentru a găti, a săpa pământul sau a confecționa sulițe și alte obiecte, potrivit National Geographic.

Există însă o diferență esențială: lemnul este un material perisabil, iar vestigiile sale din Preistorie se păstrează foarte rar. Piatra a supraviețuit de-a lungul mileniilor, în timp ce aproape toate obiectele din lemn au dispărut.

În locurile în care s-au conservat astfel de vestigii, precum situl arheologic Abric Romaní din Capellades, la aproximativ 60 de kilometri de Barcelona, cercetătorii pot reconstitui mai clar viața de zi cu zi a neanderthalienilor.

Situl arheologic din Capellades, o fereastră spre viața neanderthalienilor

Cercetările desfășurate în ultimii 40 de ani la Abric Romaní au permis studierea a 597 de vestigii provenite din 16 niveluri arheologice.

Studiul, realizat de Palmira Saladié, cercetătoare la IPHES-CERCA și profesoară asociată la Universitatea Rovira i Virgili (URV), a fost publicat în revista Science Advances. Acesta oferă informații detaliate despre modul în care neanderthalienii foloseau lemnul în activitățile cotidiene.

În Europa există și alte situri în care au fost descoperite vestigii din lemn, precum cele de la Schöningen și Lehringen, din Germania. Particularitatea sitului din Capellades este că permite urmărirea utilizării acestui material de-a lungul mai multor perioade și ocupări succesive, datate între aproximativ 62.000 și 40.000 de ani în urmă.

„Cel mai extraordinar aspect al sitului Abric Romaní este că putem vedea lucruri care, de obicei, dispar. Avem vetrele, uneltele din piatră, animalele pe care le-au prelucrat și, de asemenea, lemnul. Când punem toate aceste elemente laolaltă, putem înțelege nu doar ce făceau neanderthalienii, ci și cum organizau spațiul în care trăiau, cum gestionau focul și resursele și cum își desfășurau activitățile cotidiene”, explică Palmira Saladié.

Cea mai mare parte a vestigiilor analizate de cercetătorii spanioli este reprezentată de ramuri, crenguțe, trunchiuri, rădăcini și acumulări de lemne de foc. Au fost identificate însă și 13 obiecte prelucrate, care ar fi putut fi folosite în gospodărie, ca arme, unelte sau elemente de construcție.

Două sulițe din lemn și un obiect care ar fi putut fi o măciucă

Printre cele mai importante descoperiri se numără două sulițe din lemn. Prima are o lungime de 2,45 metri și, judecând după forma sa, ar fi fost concepută ca o suliță de împingere, utilizată de la mică distanță. Cea de-a doua măsoară 1,99 metri și are un capăt ascuțit, ceea ce arată că lemnul a fost prelucrat intenționat.

Una dintre sulițe a fost descoperită alături de resturi de cerb și de structuri asociate arderii. Potrivit cercetătorilor, această asociere oferă o imagine mai puțin obișnuită asupra mai multor activități desfășurate în același spațiu.

O altă piesă le ridică semne de întrebare specialiștilor. Este vorba despre un fragment de lemn cu un fel de mâner de aproximativ 16 centimetri și un capăt mai lat, care ar fi putut fi folosit drept măciucă.

Analiza a identificat striații longitudinale produse în timpul răzuirii, indicând faptul că obiectul a fost modelat intenționat. Funcția sa rămâne însă necunoscută. Ar fi putut fi utilizat la vânătoare, ca instrument de lovire sau poate avea o semnificație simbolică.

Cum foloseau neanderthalienii lemnul pentru gătit și amenajarea spațiului

Arheologii au descoperit și o structură formată din bețe încrucișate, amplasată deasupra unei vetre, despre care cercetătorii presupun că ar fi putut fi folosită pentru prepararea alimentelor.

A fost identificat și un element drept, lung de 5,10 metri, fără ramuri și aparent modificat de oameni. Rolul acestuia nu este clar. Este posibil să fi făcut parte dintr-o structură sau să fi fost utilizat pentru amenajarea spațiului de locuit.

În sit au fost găsite și patru fragmente de scoarță carbonizată, care ar fi putut fi folosite drept tăvi.

Descoperirile sugerează că lemnul avea întrebuințări diverse, de la obținerea combustibilului până la confecționarea obiectelor și amenajarea spațiului în care trăiau neanderthalienii.

Ce tipuri de lemn preferau neanderthalienii

Pinul silvestru era cel mai utilizat arbore atât pentru obținerea combustibilului, cât și pentru confecționarea mai multor obiecte. Alte piese au fost realizate din lemn de ienupăr, ales posibil datorită proprietăților scoarței sale, care este fibroasă și flexibilă.

„Timp de decenii, am putut reconstitui în detaliu ce făceau neanderthalienii cu piatra. Lemnul ne deschide acum o parte a lumii lor care aproape întotdeauna dispăruse și ne permite să ne extindem perspectiva asupra tehnologiei lor și asupra modului în care își organizau viața cotidiană”, afirmă M. Gema Chacón, cercetătoare la IPHES-CERCA și profesoară asociată la Universitatea Rovira i Virgili.

Descoperirile de la Abric Romaní contribuie astfel la o înțelegere mai amplă a tehnologiilor folosite de neanderthalieni și a modului în care aceștia își organizau activitățile zilnice, dincolo de uneltele și armele din piatră care s-au păstrat cel mai bine de-a lungul timpului.