Femeie de serviciu cu facultate și un master. Realitatea multor spanioli 

Sectorul curățeniei din Spania angajează 478.000 de persoane și reprezintă 1,05% din Produsul Intern Brut (PIB – valoarea totală a bunurilor și serviciilor produse într-o economie), scrie Pymesyautonomos.

Faptul că o persoană a urmat studii medii sau superioare o poate ajuta să găsească un loc de muncă mai bun. Totuși, nu întotdeauna lucrurile stau așa. La fel cum nu este o regulă ca cei care ocupă cele mai înalte funcții să aibă neapărat studii de elită. Un exemplu clar îl găsim în sectorul curățeniei, notează pymesyautonomos.

În Spania, acest sector angajează 478.000 de persoane și reprezintă 1,05% din PIB, potrivit raportului anual al Asociației Profesionale a Companiilor de Curățenie (Aspel).

Spania, printre cele mai mari scumpiri la locuințe din Europa. Doar o țară o depășește în 2026

Reacția rapidă a atacantului Spaniei, după declarația „Franța are un nivel ridicat, dar fără francezi!”

În plus, concentrează 9% din cei cinci milioane de angajați din sectorul serviciilor, un domeniu care generează 68% din PIB-ul național și în care activitatea de curățenie se numără printre cele mai importante zece ramuri.

Totuși, apare întrebarea: lucrează aici doar persoane fără pregătire sau este o alegere conștientă? Răspunsul contrazice prejudecățile.

„Nu lucrez în curățenie pentru că nu am avut altă opțiune. Am o facultate și un master”, spune Cristina Simón, o lucrătoare independentă care a vrut să demonteze stereotipurile legate de această meserie.

Povestea ei reflectă realitatea multor oameni care aleg acest domeniu din convingere, în căutarea unui echilibru mai bun între viața profesională și cea personală și a unei autonomii mai mari. Departe de ideea că ar fi doar o soluție de avarie.

Echilibrul dintre muncă și familie i-a schimbat cariera

Cristina lucra ca personal administrativ până la nașterea copilului. Atunci a decis să își regândească viitorul. „Știam că dacă devin mamă, vreau să fiu alături de copilul meu”, explică ea.

Dificultatea de a combina un program lung de lucru cu viața de familie a determinat-o să înceapă un nou drum alături de sora ei, afectată la rândul ei de un ERE (expedient de reglementare a ocupării forței de muncă – procedură de concediere colectivă).

„Nu voiam să stau acasă, dar nici nu aveam bani să investesc într-o afacere. Așa că am început să fac curățenie cu câteva produse din supermarket și un aspirator”, își amintește.

În timp, ambele și-au dezvoltat competențele și s-au specializat în servicii mai complexe. „Am făcut cursuri și am reinvestit câștigurile în echipamente”, adaugă ea.

O profesie aleasă, nu o ultimă soluție

Experiența Cristinei este similară cu cea a lui Sophie New, care a ajuns în acest sector tot în căutarea flexibilității după ce a devenit mamă. „Aveam nevoie de un job part-time și flexibil. O prietenă mi-a propus să lucrăm împreună și așa a început totul”, spune ea.

Ulterior, a ales să dea o dimensiune diferită muncii sale. „Voiam să fac ceva care să ajute oamenii și să fie mai personal. Am început să ofer servicii de curățenie gratuite sau la preț redus pentru persoane în vârstă sau cu probleme de sănătate mintală”, povestește.

Zile de muncă solicitante și nevoia de a lucra legal

Deși sunt mândre de profesia lor, ambele recunosc că sectorul este marcat de instabilitate. „Am avut zile de muncă de 16 ore vara, iar iarna sunt luni în care aproape că nu există activitate”, spune Sophie.

Cristina subliniază importanța legalității: „De la început am vrut să fac lucrurile corect, să fiu lucrător independent pentru a contribui la sistem și a avea dreptul la concediu medical sau pensie. Sunt multe persoane care se pensionează după 50 de ani de muncă fără să fi contribuit vreodată”, afirmă ea.

De asemenea, critică prețurile prea mici practicate în domeniu: „Sunt oameni care câștigă sub 10 euro pe oră și nu este normal. Ca să lucrezi legal, trebuie să ceri cel puțin 15 euro pe oră. Asta înseamnă contribuții sociale, asigurare de răspundere civilă, asigurare de accidente…”, explică aceasta.

Mai mult decât simpla curățenie

Ambele subliniază că munca lor implică o componentă umană importantă. „Este multă psihologie și empatie. Când cineva cere ajutor pentru a curăța o locuință afectată de sindromul Diogene, schimbarea este uriașă și se vede și în starea persoanei”, explică Cristina.

Sophie confirmă: „Încerc să fac persoana să se simtă confortabil, fără să fie judecată. De multe ori, după ce terminăm, prinde curaj și continuă singură.”

Una dintre amintirile ei cele mai speciale este legată de o clientă care i-a devenit prietenă. „O femeie în vârstă, care își pierduse soțul, avea nevoie de ajutor. Astăzi suntem foarte apropiate”, spune ea.

Un sector esențial, dar încă subevaluat

În ciuda importanței sale, sectorul continuă să sufere din lipsa de recunoaștere. „Societatea nu apreciază cu adevărat această muncă. Sunt oameni care nu plătesc, negociază fiecare minut, cer lucruri umilitoare sau cronometrează pauzele”, spune Cristina.

Ea amintește că în timpul pandemiei percepția s-a schimbat temporar: „Atunci munca noastră a fost apreciată. Dar apoi oamenii au uitat”.

Sophie este de acord că stereotipurile persistă: „Lumea crede că este o muncă ușoară, fără efort sau cunoștințe. Dar există multă știință în spatele curățeniei. Eu o văd mai degrabă ca pe o artă”.

Cu toate acestea, deși cazul acestor femei este o alegere conștientă, există foarte multe persoane care lucrează în domenii precum HoReCa sau industria curățeniei pentru că nu își găsesc un loc de muncă în domeniul în care au studiat.