Foametea se agravează în lume. Ce scor are România și de ce Spania nu apare în clasament

Foametea continuă să fie una dintre marile probleme ale comunității internaționale. Conflictele armate, crizele economice, fenomenele meteorologice extreme și reducerea finanțării pentru ajutor umanitar se suprapun și îngreunează accesul la hrană pentru milioane de persoane.

Indicele Global al Foametei din 2026 indică un scor mondial de 18,1 puncte, față de 17,6 în 2018. Raportul arată că 44 de țări se confruntă cu niveluri grave sau alarmante ale foametei, iar în 32 situația s-a înrăutățit. Alte 57 de țări nu vor ajunge la un nivel scăzut al foametei până în 2030 dacă tendința actuală continuă.

În același timp, datele internaționale privind securitatea alimentară arată că aproximativ 645 de milioane de persoane au suferit de foame în 2025, echivalentul a 7,8% din populația mondială. Proporția a scăzut pentru al treilea an consecutiv, însă numărul celor afectați rămâne foarte ridicat, iar progresele nu sunt distribuite uniform între regiuni.

Zeci de localități din Spania suspendă cursurile, luni, din cauza ploilor. Lista completă a școlilor și municipiilor afectate

[VIDEO] Furtuna Adam provoacă un deces în Barcelona și inundații severe pe coasta nord-estică a Spaniei și în Baleare

Alte 266 de milioane de persoane din 47 de țări și teritorii s-au confruntat cu niveluri ridicate de insecuritate alimentară acută. În plus, aproximativ o treime din populația lumii nu își poate permite o alimentație sănătoasă.

România, în categoria țărilor cu un nivel scăzut al foametei

România se află într-o categorie diferită de cea a statelor afectate de crize alimentare grave. În ediția din 2026 a Indicelui Global al Foametei, țara noastră are un scor sub 5 puncte, ceea ce indică un nivel scăzut al foametei potrivit metodologiei folosite.

România se numără printre cele 24 de țări cu scoruri sub 5. Acestea ocupă împreună locurile 1–24, fără poziții individuale, deoarece diferențele dintre scorurile lor sunt foarte mici.

Indicele ia în calcul patru indicatori: proporția populației care nu beneficiază de suficiente alimente, întârzierile de creștere în rândul copiilor sub cinci ani, greutatea prea mică a copiilor în raport cu înălțimea și mortalitatea înainte de împlinirea vârstei de cinci ani.

Pentru România, datele din 2026 arată că mai puțin de 2,5% din populație este subnutrită. În rândul copiilor sub cinci ani, 7% prezintă întârzieri de creștere, 2,1% au o greutate prea mică pentru înălțimea lor, iar rata mortalității înainte de împlinirea vârstei de cinci ani este de 0,7%.

Aceste rezultate plasează țara noastră în categoria cu un nivel scăzut al foametei, dar nu înseamnă că au dispărut toate problemele legate de alimentație. Indicele nu măsoară în totalitate sărăcia, dificultățile financiare ale familiilor sau capacitatea fiecărei persoane de a-și permite o dietă sănătoasă.

În aceeași categorie de scoruri sub 5 se află Bulgaria și alte state europene. Ucraina are un scor de 11,6 puncte, încadrat în categoria moderată.

De ce Spania nu apare în clasamentul foametei

Spania nu figurează în clasamentul individual al Indicelui Global al Foametei din 2026. Pe harta raportului, teritoriile care nu sunt incluse în clasificare sunt marcate cu gri. Absența Spaniei nu înseamnă că țara are un scor zero și nici că nu există persoane care întâmpină dificultăți în procurarea alimentelor.

Un alt indicator arată cât de accesibile sunt alimentele în raport cu veniturile. Potrivit raportului „Price Shocks 2026”, realizat de organizația World Vision, în Spania sunt necesare aproximativ două ore și jumătate de muncă pentru a plăti un coș alimentar de bază. În Republica Centrafricană, aceeași cheltuială echivalează cu aproape 30 de zile de venituri.

Comparația evidențiază diferențe majore între țări în ceea ce privește puterea de cumpărare. Dintre cele 47 de țări comparabile în privința evoluției prețurilor, alimentele din coșul de bază s-au scumpit în 33 și s-au ieftinit în 14.

Cele două tipuri de măsurători surprind aspecte diferite ale problemei. Indicele Global al Foametei urmărește subnutriția, malnutriția copiilor și mortalitatea infantilă, în timp ce analiza World Vision compară costul alimentelor cu veniturile populației. Astfel, un nivel scăzut al foametei nu înseamnă automat că toate familiile își permit fără dificultate produsele necesare unei alimentații echilibrate.

Copiii, printre cei mai afectați de scumpirea alimentelor

World Vision estimează că, în 2025, aproximativ 35,5 milioane de copii sufereau de malnutriție acută, dintre care aproape 10 milioane se aflau în stare gravă.

Malnutriția poate slăbi sistemul imunitar, poate afecta dezvoltarea fizică și cerebrală și poate îngreuna procesul de învățare. Consecințele nu dispar neapărat odată cu îmbunătățirea situației economice, deoarece unele efecte asupra sănătății, educației și perspectivelor de venit se pot menține pe termen lung.

Pentru a face față scumpirilor, familiile reduc cantitatea de mâncare, sar peste mese sau înlocuiesc produsele nutritive cu alimente mai ieftine. Unele se îndatorează pentru a acoperi cheltuielile zilnice, iar în cazurile extreme ajung să vândă bunurile de care depind pentru a supraviețui.

În anumite gospodării, copiii ajung să cerșească, să muncească sau să lipsească de la școală pentru a strânge lemne. Khin, o mamă a opt copii din regiunea Yangon, Myanmar, a povestit că uneori copiii săi mănâncă orez doar cu ulei și sare, iar lipsurile au devenit o realitate cotidiană.

Cum agravează războaiele criza alimentară

Conflictele armate se numără printre principalii factori care împing populațiile spre foamete. Luptele distrug culturile agricole, sistemele de irigații, depozitele și drumurile, îi împiedică pe agricultori să lucreze și îngreunează transportul alimentelor către piețe.

Întreruperea aprovizionării cu semințe, îngrășăminte și combustibil reduce capacitatea de producție chiar și atunci când luptele se diminuează. Secetele, inundațiile și alte fenomene meteorologice extreme pot compromite recoltele, în timp ce sărăcia și datoriile limitează posibilitatea familiilor de a recupera pierderile.

Dependența de importuri expune, la rândul ei, statele la perturbările comerțului și la creșterea prețurilor internaționale. În Nigeria, Republica Democrată Congo, Sudan și Sudanul de Sud, strămutarea populației și distrugerea mijloacelor de trai agravează dificultățile de procurare regulată a alimentelor.

În 2018, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluția 2417, care condamnă folosirea înfometării civililor ca metodă de război și privarea ilegală a persoanelor de accesul la ajutor umanitar.

Fidèle Podga Dikam, coordonatorul departamentului de studii și documentare al organizației Manos Unidas, a invocat o formulare a Papei Leon al XIV-lea pentru a descrie această formă de violență: „A înfometa oamenii este o modalitate foarte ieftină de a duce războiul”.

Efectele conflictelor pot continua zeci de ani după încetarea luptelor. Pierderea terenurilor și a uneltelor, infrastructura avariată și întreruperea serviciilor publice împiedică familiile să își refacă mijloacele de trai și să producă sau să cumpere alimente în mod regulat.

Lumea produce suficientă hrană, dar aceasta nu ajunge la toți

Paradoxul foametei este că producția agricolă mondială ar putea asigura hrana pentru 10–11 miliarde de persoane, potrivit organizației Manos Unidas, în condițiile în care populația lumii este de aproximativ 8,2 miliarde.

Disponibilitatea alimentelor nu garantează însă accesul tuturor la acestea. Distribuția resurselor, inegalitățile economice și condițiile în care sunt produse și comercializate alimentele contribuie la menținerea crizei. În acest context, organizațiile umanitare atrag atenția că foametea poate deveni și o sursă de profit pentru unii actori economici.

Un exemplu de intervenție este proiectul organizației medicusmundi din localitățile Rungu și Wamba, provincia Alto Uele din Republica Democrată Congo. Lansată în noiembrie 2022, inițiativa urmărește să îmbunătățească producția agricolă, alimentația și veniturile familiilor.

Proiectul a distribuit unelte, semințe certificate și vaccinuri și a introdus creșterea păsărilor. În cadrul uneia dintre intervenții au fost oferite 3.000 de puicuțe și găini din rasa SASO. Culturile au fost diversificate prin introducerea fasolei, soiei, ardeilor și morcovilor, atât pentru a îmbunătăți varietatea alimentelor, cât și pentru a crea oportunități de vânzare.

Numărul participanților a crescut de la 45 la 60 de persoane. În primele etape, proiectul a ajuns la 2.027 de gospodării, iar organizația estimează că în prezent implică 2.341 de membri ai comunităților participante. Inițiativa include și instruirea femeilor și sprijin pentru accesul acestora la terenuri, creșterea producției și obținerea unor venituri proprii.

Activitatea a fost însă afectată de incursiunile armate, strămutarea populației și episoadele de Ebola. Finanțarea Uniunii Europene și a Guvernului Aragonului susține proiectul, a cărui încheiere este prevăzută pentru 4 noiembrie.

Organizațiile cer mai mult ajutor umanitar și investiții în agricultură

Reducerea finanțării internaționale pentru ajutor umanitar și dezvoltare în zonele afectate de crize alimentare a readus sprijinul disponibil la niveluri similare celor din 2016 și 2017, avertizează organizația Ayuda en Acción.

Tăierile bugetare afectează distribuirea alimentelor, tratamentul malnutriției, cantinele școlare și programele de nutriție pentru mame și copii. De asemenea, limitează ajutorul acordat agricultorilor, care au nevoie de semințe, unelte, animale și sisteme de irigații pentru a-și menține sau reface mijloacele de trai.

Scăderea finanțării îngreunează și identificarea timpurie a crizelor. Potrivit reprezentanților organizației, în multe țări dispar anchetele nutriționale și sistemele de avertizare timpurie, ceea ce face mai dificilă identificarea comunităților vulnerabile și intervenția înainte ca situația să se agraveze.

Organizațiile cer ca ajutorul de urgență să fie însoțit de investiții în agricultură adaptată schimbărilor climatice, protecție socială, sănătate, educație și piețe locale. World Vision susține extinderea cantinelor școlare și asigurarea accesului copiilor la alimente nutritive, în timp ce Manos Unidas cere sprijinirea agriculturii familiale și a agroecologiei, precum și politici care să recunoască și să protejeze dreptul la hrană.

Datele arată că foametea nu depinde doar de cantitatea de alimente produsă, ci și de posibilitatea oamenilor de a le obține, de veniturile disponibile, de stabilitatea regiunilor în care trăiesc și de capacitatea comunității internaționale de a interveni atunci când apar crize.