Gripa spaniolă nu era de fapt spaniolă. Povestea bucătarului care a devenit primul caz al pandemiei din 1918

Pandemia din 1918 este cunoscută în întreaga lume drept „gripa spaniolă”, însă numele este înșelător. Nu există dovezi că virusul ar fi apărut în Spania. Dimpotrivă, primele cazuri documentate în Statele Unite au fost raportate într-o bază militară din Kansas, iar originea exactă a virusului rămâne și astăzi disputată, notează Infobae.

Bucătarul care s-a dus bolnav la muncă

Albert Gitchell era bucătar în armata americană și lucra la Camp Funston, parte din complexul militar Fort Riley, Kansas.

În dimineața zilei de 4 martie 1918, Gitchell s-a prezentat la infirmerie acuzând dureri în gât, febră și dureri de cap. Nu părea, la prima vedere, un caz ieșit din comun pentru acea perioadă.

Românii din Spania surprind la alegeri: 26% votează cu extrema dreaptă

O comoară stranie descoperită în Alicante, făurită dintr-un material care nu există pe Pământ. Tezaurul care a schimbat o parte din istoria metalurgiei

Situația s-a schimbat însă rapid. În aceeași zi, peste 100 de militari au raportat simptome asemănătoare. În următoarele săptămâni, boala s-a răspândit cu o viteză uluitoare în tabăra militară. Până la sfârșitul lunii, peste 1.000 de soldați fuseseră internați, iar zeci muriseră.

Gitchell a rămas în istorie drept „pacientul zero”, deși formularea trebuie privită cu precauție. El este primul caz documentat în această succesiune de evenimente, nu neapărat persoana de la care a pornit pandemia.

Virusul ar fi putut circula deja înainte

Cercetătorii nu au reușit să stabilească un punct de origine incontestabil pentru pandemia din 1918.

Una dintre ipotezele importante indică comitatul Haskell din Kansas, unde au fost raportate cazuri neobișnuite de boală respiratorie încă din ianuarie 1918. De acolo, oameni și militari s-au deplasat către taberele de instrucție, inclusiv către Camp Funston.

Alte teorii au indicat Franța, China sau alte regiuni. CDC precizează că nu există un consens universal privind locul exact în care a apărut virusul.

Prin urmare, povestea lui Gitchell este mai degrabă cea a primului caz documentat într-un focar care a devenit ulterior pandemic, nu dovada că el a fost persoana care a „pornit” pandemia.

De ce i s-a spus „gripa spaniolă”

Aici apare una dintre cele mai mari ironii ale pandemiei.

În 1918, lumea se afla în plin Primul Război Mondial. Statele Unite, Franța, Marea Britanie și alte țări implicate în conflict aveau motive să limiteze informațiile despre epidemie. Autoritățile se temeau că vestea despre îmbolnăvirea masivă a soldaților ar afecta moralul trupelor și al populației.

Spania era însă neutră. Presa spaniolă a putut relata mult mai liber despre numărul mare de îmbolnăviri. Astfel, informațiile despre epidemie au devenit foarte vizibile în presa internațională, iar boala a început să fie asociată cu Spania.

Cu alte cuvinte, Spania nu a dat numele pandemiei pentru că ar fi fost locul ei de origine, ci pentru că a fost una dintre țările care au vorbit deschis despre ea.

O pandemie care a infectat aproximativ 500 de milioane de oameni

Virusul din 1918 a fost un virus gripal de tip A(H1N1). Aproximativ 500 de milioane de persoane, adică aproape o treime din populația lumii de atunci, ar fi fost infectate.

Numărul deceselor este estimat la cel puțin 50 de milioane, deși unele estimări sunt mai mari. În Statele Unite au murit aproximativ 675.000 de persoane.

Pandemia a avut și o particularitate neobișnuită: spre deosebire de gripa sezonieră, care îi afectează în special pe cei foarte tineri și pe vârstnici, virusul din 1918 a făcut foarte multe victime și în rândul adulților tineri.

CDC estimează că vârsta medie a persoanelor care au murit a fost de aproximativ 28 de ani.

Războiul a ajutat virusul să se răspândească

Primul Război Mondial a creat condițiile perfecte pentru transmiterea virusului.

Milioane de soldați au fost concentrați în tabere aglomerate, s-au deplasat între baze și au traversat Oceanul Atlantic. Trenurile și navele transportau rapid oameni infectați dintr-o regiune în alta.

Virusul nu avea nevoie de frontiere pentru a se răspândi.

Odată ajuns în Europa, a circulat printre militari și populația civilă, iar pandemia s-a extins rapid în întreaga lume. CDC arată că aglomerația din taberele militare și condițiile dificile din timpul războiului au contribuit semnificativ la transmiterea bolii.

Oamenii nu știau nici măcar ce virus îi îmbolnăvește

În 1918, medicina nu dispunea de instrumentele pe care le avem astăzi.

Virusurile gripale nu fuseseră încă identificate. Nu existau vaccinuri împotriva gripei, antibiotice pentru tratarea infecțiilor bacteriene secundare și nici medicamente antivirale. Medicii aveau foarte puține opțiuni pentru pacienții care dezvoltau forme severe.

Boala putea evolua extrem de rapid. Unii pacienți care păreau relativ sănătoși dimineața ajungeau să aibă pneumonie severă și dificultăți majore de respirație în aceeași zi.

„Gripa spaniolă” a rămas în istorie cu un nume greșit

La mai bine de un secol distanță, denumirea de „gripă spaniolă” continuă să fie folosită în limbajul comun. Din punct de vedere istoric, însă, numele nu spune aproape nimic despre originea virusului.

Spania a fost mai degrabă țara care a vorbit despre pandemie într-un moment în care alte state încercau să ascundă amploarea ei.

Iar Albert Gitchell, bucătarul militar care s-a prezentat bolnav la serviciu în dimineața de 4 martie 1918, a rămas asociat cu primul caz documentat al unei epidemii care avea să se transforme într-o pandemie globală.

Nu știm dacă el a fost cu adevărat primul om infectat. Știm însă că, în acea zi, într-o bază militară din Kansas, medicii au observat începutul unuia dintre cele mai devastatoare capitole din istoria epidemiilor.