Guvernul Spaniol schimbă regulile: ce restricții privind utilizarea și transportul banilor cash vor fi aplicate

Guvernul inversează sarcina probei în cazul deplasărilor de sume mari de numerar în Spania și dinspre sau către străinătate. În cadrul anteproiectului de lege privind măsuri integrate pentru prevenirea spălării banilor, finanțării terorismului și proliferării armelor de distrugere în masă, Executivul a inclus prevederea că, în caz de problemă, cetățeanul este cel care trebuie să dovedească faptul că banii în numerar pe care îi transportă sunt legali, informează ABC

Ministerul Economiei a profitat de acest anteproiect pentru a introduce noi cerințe privind mișcările de numerar, care se adaugă restricțiilor deja existente, de exemplu, pentru plățile către comercianți sau companii. Departamentul condus de Carlos Cuerpo face astfel un pas suplimentar în controlul asupra banilor lichizi.

Până în prezent, este necesară depunerea unei declarații prealabile atunci când se transportă sume egale sau mai mari de 100.000 de euro în interiorul Spaniei sau peste 10.000 de euro către sau dinspre străinătate. Se consideră „transport” orice deplasare a banilor în afara domiciliului persoanei care îi poartă.

Trebuie dovedită originea legală a banilor cash

În cazul în care nu se face declarația și autoritățile intervin, acestea sunt cele care trebuie să dovedească proveniența ilegală a banilor. Suma este reținută pentru o anumită perioadă și, dacă nu există dovezi că este ilegală, trebuie restituită. Dacă autoritatea dovedește originea ilicită, lipsa probelor de legalitate constituie o circumstanță agravantă pentru sancțiune.

Acum, toate acestea s-ar schimba prin noul anteproiect, care creează o nouă autoritate anti-spălare, Anifi. „În cazurile în care mijloacele de plată sunt confiscate pentru neîndeplinirea obligației de declarare, conform articolului 25, trebuie dovedită originea legală a acestora”, se arată în text.

Aceasta înseamnă că sarcina probei este inversată complet și, atunci când este confiscat un numerar nedeclarat, acesta ar fi considerat implicit ilicit. Proprietarul ar trebui să infirme această prezumție. Regimul sancționator se modifică, iar situația trece de la circumstanță agravantă la infracțiune gravă în sine.

Surse din mediul de afaceri critică decizia, considerând că Guvernul ar presupune astfel că numerarul este nedeclarat fiscal sau ilegal și că s-ar încălca prezumția de nevinovăție, deoarece cetățeanul sau firma trebuie să dovedească legalitatea fondurilor.

Nu este suficientă depunerea declarației prealabile pentru a evita problemele

Anteproiectul inversează sarcina probei, deoarece până acum administrația era cea care trebuia să verifice originea banilor.

Astfel, anteproiectul nu se referă doar la numerarul în euro transportat, ci la „mijloace de plată”. Acestea includ bancnote și monede, naționale sau străine; instrumente la purtător precum cecuri sau bilete la ordin; carduri preplătite nenominale care stochează sau oferă acces la fonduri utilizabile pentru plăți, achiziții sau retrageri de numerar, atunci când nu sunt legate de un cont bancar; precum și materii prime folosite ca depozite de valoare foarte lichide, cum ar fi bijuteriile din aur sau diamantele.

De asemenea, textul precizează că nu este suficientă depunerea declarației prealabile pentru a evita problemele, deoarece obligația este considerată neîndeplinită și atunci când informațiile furnizate sunt incorecte sau incomplete, de exemplu dacă suma declarată nu corespunde cu cea reală.

Restricții privind utilizarea numerarului

Toate acestea reprezintă un nou pas în controlul asupra banilor lichizi. Una dintre măsurile care au generat controverse în ultimii ani, împotriva căreia au protestat organizații precum Denaria, este limitarea plăților în numerar prevăzută de legislația antifraudă, care rămâne neschimbată.

„Nu pot fi efectuate plăți în numerar în operațiuni în care una dintre părți acționează ca antreprenor sau profesionist, dacă suma este egală sau mai mare de 1.000 de euro sau echivalentul în valută”, prevede legea. Pentru sume peste acest prag, plata trebuie realizată prin transfer bancar sau card.

Totuși, acest plafon se aplică doar rezidenților spanioli. „Limita este de 10.000 de euro sau echivalentul în valută atunci când plătitorul este o persoană fizică fără domiciliu fiscal în Spania și nu acționează ca antreprenor sau profesionist”, adaugă legislația în vigoare.