În Spania, femeile nu pot renunța la ovulele congelate, chiar dacă nu mai doresc să le păstreze

În Spania, o femeie poate urma un tratament hormonal, poate trece prin controale medicale și printr-o puncție ovariană și poate plăti mii de euro pentru a-și congela ovulele, păstrându-și astfel posibilitatea de a deveni mamă în viitor. Însă, dacă după câțiva ani decide că nu mai dorește să le păstreze și solicită distrugerea lor, voința sa nu este suficientă. Are nevoie de o autorizație medicală, deoarece legislația actuală privind reproducerea asistată nu le permite femeilor să decidă liber când să renunțe la ovulele congelate, limitându-le astfel autonomia reproductivă.

Situația este diferită în cazul spermei. Un bărbat poate solicita încetarea conservării acesteia printr-o simplă declarație de voință, în timp ce o femeie are nevoie ca specialiști independenți să certifice că nu mai îndeplinește condițiile clinice necesare pentru a urma un tratament reproductiv. În plus, ea poate fi obligată să plătească în continuare pentru depozitarea unor ovule pe care nu mai dorește să le folosească, costurile de întreținere ajungând la aproximativ 300 de euro pe an.

Această situație a fost pe punctul de a se schimba. Parlamentul spaniol dezbătea o reformă care ar fi aliniat regulile privind ovulele la cele aplicabile spermei, permițând femeilor să decidă când nu mai vor să le păstreze, fără a avea nevoie de o autorizație medicală. Însă dizolvarea Parlamentului, în urma convocării anticipate a alegerilor, a dus la abandonarea inițiativei legislative.

„Legea 14/2006 trebuie reformată, deoarece limitează autonomia reproductivă a femeilor în acest aspect concret”, a declarat ministrul Sănătății, Mónica García, pentru Efeminista.

Ministrul explică faptul că legea era „avangardistă” la momentul adoptării, dar păstrează o formă de supraveghere medicală asupra corpului femeii care nu mai este justificată.

Legea 14/2006 privind tehnicile de reproducere umană asistată, aflată în vigoare, nu consideră simpla dorință a unei femei de a nu-și mai păstra ovulele un motiv suficient pentru încetarea depozitării acestora.

O reminiscență a vechii legislații privind avortul

Socioloaga Sara Lafuente Funes, specializată în reproducere asistată și doctor în sociologie la Universitatea Complutense din Madrid, identifică în această reglementare o reminiscență a vechii legislații privind avortul.

„Mie îmi amintește foarte mult de reglementările bazate pe anumite motive justificate, care existau înainte de legea din 2010 privind întreruperea voluntară a sarcinii”, a explicat aceasta pentru Efeminista.

Spania a dezincriminat avortul în 1985 în trei situații: când exista un risc pentru viața sau sănătatea femeii, în caz de viol și în cazul unor malformații grave ale fătului.

În 2010, Spania a adoptat o lege bazată pe un termen-limită, care a permis întreruperea sarcinii la cererea femeii în primele 14 săptămâni. Din acel moment, femeile nu au mai fost obligate să prezinte un motiv acceptat de sistemul juridic pentru a întrerupe sarcina. Simpla lor decizie a devenit suficientă. Legea vorbea chiar despre „maternitate decisă în mod liber” și despre luarea unei decizii privind sarcina „fără interferența unor terți”.

Însă legislația privind reproducerea asistată fusese adoptată în 2006, cu patru ani înaintea legii care a introdus limita de timp pentru avort. Astfel, a rămas în vigoare o concepție asupra deciziilor reproductive ale femeilor în care acestea au încă nevoie de aprobarea medicului.

Lafuente recunoaște că o sarcină, un ovul nefertilizat și un embrion obținut prin fertilizare in vitro nu sunt echivalente din punct de vedere juridic. Ea atrage însă atenția asupra unei probleme mai ample: în 2026, o decizie reproductivă poate depinde în continuare de o autorizație medicală, nu doar de voința femeii.

„Nu poți decide, doar prin propria voință, să încetezi congelarea unui embrion”, critică socioloaga. Posibilitatea de a opri conservarea este legată de evaluarea medicală potrivit căreia femeia nu mai poate continua o sarcină.

În opinia sa, există o contradicție între două etape legislative separate de numai patru ani.

„Dacă avem o lege privind întreruperea voluntară a sarcinii, nu are sens să nu poți decide să nu mai păstrezi embrionii, ci să fie un profesionist cel care decide în locul tău, pe baza faptului că nu poți sau nu ar trebui să rămâi însărcinată, în loc să poți hotărî pur și simplu că nu mai vrei să îi păstrezi”, argumentează aceasta.

Ce presupune congelarea ovulelor

Congelarea ovulelor a devenit o opțiune tot mai frecventă pentru femeile care vor să își păstreze posibilitatea de a deveni mame în viitor. În 2023, în Spania au fost vitrificate 65.805 ovule în acest scop, cu 13% mai multe decât în anul precedent, potrivit Registrului Național de Activitate al Societății Spaniole de Fertilitate.

Creșterea coincide cu amânarea maternității în Spania. Vârsta medie a mamelor a fost de 32,6 ani în 2024, ajungând la 33,2 ani în cazul femeilor cu cetățenie spaniolă.

În spatele acestor cifre se află numeroase decizii personale, dar și factori socioeconomici, precum precaritatea locurilor de muncă, accesul dificil la locuințe, lipsa unei împărțiri echitabile a responsabilităților familiale sau faptul că femeile nu au găsit o relație în care să își dorească să înceapă un proiect de maternitate.

Recent, Federația Regală Spaniolă de Fotbal (RFEF) a anunțat că va finanța pentru jucătoare și arbitre tratamente precum vitrificarea ovulelor și fertilizarea in vitro.

Acordul, încheiat între RFEF și clinica specializată Tambre până în 2029, va permite accesul la diverse servicii de reproducere asistată și de conservare a fertilității. Printre acestea se numără congelarea ovulelor, a căror depozitare va fi acoperită timp de cinci ani. Medicamentele necesare tratamentului nu sunt însă incluse.

300 de euro pe an pentru păstrarea ovulelor congelate

Clinica de reproducere asistată și fertilitate Next Fertility afirmă că numărul femeilor care aleg vitrificarea propriilor ovule în unitățile sale s-a multiplicat de cinci ori din 2020. Reprezentanții clinicii au observat, de asemenea, că femeile se interesează tot mai devreme de această posibilitate: vârsta medie a celor care solicită informații a scăzut de la 43,6 la 36,8 ani, potrivit datelor proprii.

Procedura presupune și o investiție financiară considerabilă. La această clinică, congelarea ovulelor costă în prezent 2.090 de euro, fără medicamente. Prețul include stimularea ovariană, controalele medicale, recoltarea, vitrificarea ovulelor și păstrarea lor până la vârsta de 40 de ani. După această vârstă, se adaugă aproximativ 300 de euro anual pentru întreținere.

Congelarea ovulelor este inclusă și în serviciile sistemului public de sănătate, însă numai atunci când există o indicație medicală. Sistemul Național de Sănătate finanțează procedura în situațiile în care există riscul pierderii capacității reproductive, de exemplu înaintea unor tratamente oncologice care pot afecta fertilitatea sau în cazul anumitor boli asociate unui risc dovedit de insuficiență ovariană prematură.

Cele patru destinații posibile pentru ovulele congelate

Legea prevede patru destinații pentru ovulele congelate: utilizarea lor într-un tratament reproductiv, donarea în scop reproductiv, folosirea în cercetare sau încetarea conservării fără o altă utilizare.

Ultima opțiune, denumită juridic „încetarea conservării fără altă utilizare”, este însă condiționată de încheierea perioadei maxime de păstrare prevăzute de lege, perioadă legată de starea clinică a femeii. Cu alte cuvinte, trebuie să se stabilească din punct de vedere medical că aceasta nu mai poate deveni mamă.

„Există o problemă foarte gravă legată de depozitare și de modul în care poate fi dezghețat materialul”, avertizează Lafuente. Unele femei descoperă după tratament că nu pot înceta păstrarea ovulelor atunci când doresc și că ar putea fi nevoite să suporte în continuare costurile de întreținere.

Ministrul Sănătății, Mónica García, împărtășește această critică.

„Este inadmisibil ca o femeie să înceapă un proces de vitrificare pentru a-și proteja fertilitatea viitoare și să ajungă prinsă într-un cerc birocratic și economic, plătind taxe anuale de întreținere pentru un material genetic de care nu i se permite să se debaraseze”, a declarat aceasta.

Ministrul propune și revizuirea modelelor de consimțământ informat, astfel încât clinicile să explice, atât verbal, cât și în scris, nu doar cum poate începe o femeie procesul de vitrificare, ci și cum poate ieși din acesta.

Modificarea legislației este susținută și de sectorul reproducerii asistate.

„Considerăm pozitivă revizuirea acestui cadru legislativ, pentru a-l adapta la realitatea actuală a conservării fertilității și pentru a le oferi pacientelor mai multă claritate și capacitate de decizie cu privire la destinația ovulelor lor”, a declarat José María Rubio, directorul medical al Next Fertility, pentru Efeminista.

Sperma este supusă unor reguli diferite

Situația bărbaților este diferită. Legea permite păstrarea spermei pe întreaga durată a vieții bărbatului de la care provine și nu impune ca specialiști independenți să certifice pierderea capacității reproductive pentru ca acesta să poată solicita încetarea depozitării.

„Poți elimina toată sperma pe care o ai congelată doar cu semnătura ta, dar în cazul ovulelor nu este la fel”, rezumă Lafuente, care consideră că există o inegalitate între gameții masculini și cei feminini și o „nedreptate flagrantă”.

La rândul său, ministrul Sănătății subliniază diferența dintre cele două situații.

„Un bărbat a putut întotdeauna să își retragă consimțământul pentru sperma crioconservată printr-o simplă declarație de voință. Femeilor, în schimb, li se cere un aviz al unor specialiști independenți care să certifice că nu mai sunt apte clinic să devină mame sau să aștepte până la împlinirea vârstei de 50 de ani, când se încheie perioada lor fertilă”, a precizat Mónica García.

Reforma legislativă care nu a mai fost adoptată

Din martie, Congresul Deputaților dezbătea o propunere legislativă inițiată de Grupul Parlamentar Socialist, care urmărea alinierea regulilor privind ovulele la cele aplicabile spermei. Modificarea le-ar fi permis femeilor să decidă când nu mai doresc să își păstreze ovulele, fără avizul medical extern cerut în prezent de lege.

Inițiativa fusese acceptată pentru dezbatere în plen în aprilie și se afla în Comisia pentru Sănătate, în etapa depunerii amendamentelor. Dizolvarea Parlamentului și convocarea alegerilor generale anticipate pentru 29 noiembrie au dus însă la abandonarea proiectului înainte de finalizarea procedurii legislative.

Prin urmare, schimbarea nu va mai putea fi adoptată în actuala legislatură. Pentru ca reforma să fie din nou dezbătută, propunerea va trebui înregistrată din nou după constituirea viitorului Parlament.

Dacă ar fi fost adoptată, reforma le-ar fi permis femeilor să decidă încetarea păstrării ovulelor fără a mai fi obligate să demonstreze că nu îndeplinesc condițiile clinice pentru a deveni mame. Textul elimina și referirea la soț în ceea ce privește posibilitatea utilizării ovulelor și actualiza regulile privind consimțământul pentru preembrioni, incluzând în mod explicit cuplurile indiferent de componența acestora.

Alegerile anticipate au împiedicat însă adoptarea modificării.

Reforma nu ar fi eliminat toate restricțiile prevăzute de lege. Limitările privind preembrionii, adică embrionii obținuți prin fertilizare in vitro și păstrați prin congelare, ar fi rămas în vigoare. Încetarea conservării acestora ar fi continuat să depindă de evaluarea medicilor, care trebuie să stabilească dacă femeia mai îndeplinește condițiile clinice necesare pentru un tratament reproductiv.

Problema embrionilor acumulați în băncile de fertilitate

Situația ridică și probleme de bioetică legate de păstrarea și utilizarea embrionilor, precum și de acumularea materialului reproductiv în băncile de fertilitate.

Potrivit celor mai recente date publicate pe site-ul Ministerului Sănătății din Spania, la 31 decembrie 2023 existau în țară 510.305 ovule și 916.190 de embrioni congelați. Dintre embrioni, 73,8% erau păstrați de cel puțin doi ani.

„Ne confruntăm de mult timp cu o problemă tehnică persistentă: acumularea masivă de preembrioni abandonați în băncile de fertilitate”, a recunoscut Mónica García, care a afirmat că ministerul dorește să abordeze această problemă printr-o reformă mai amplă.

Ministerul Sănătății intenționează să includă această chestiune într-o revizuire mai amplă a Legii privind reproducerea asistată. În urma dizolvării Parlamentului, orice modificare va trebui însă să aștepte următoarea legislatură.