În Spania se depune o plângere pentru violență sexuală la fiecare 37 de minute

Este vorba despre prima statistică ce acoperă un trimestru natural complet de când aceste structuri au început să colecteze procedurile privind infracțiunile sexuale din afara relației de cuplu, după ce au preluat aceste competențe în octombrie 2025, notează EFE.

Cele 3.451 de plângeri includ infracțiuni împotriva libertății și integrității sexuale, infracțiuni de hărțuire cu conotație sexuală și infracțiuni de trafic de persoane în scop de exploatare sexuală și au dus la investigarea a 3.852 de infracțiuni (o singură plângere poate include mai multe infracțiuni).

Potrivit datelor, incluse în anexa privind procedurile de violență sexuală incorporată de CGPJ în statistica „Violența asupra femeii în statistica judiciară: primul trimestru din 2026” a Observatorului împotriva Violenței Domestice și de Gen, din cele 3.451 de victime, 2.090 sunt spaniole (60,6%), iar 1.361 au altă naționalitate (39,4%).

Majoritatea covârșitoare a agresorilor sunt bărbați

În cazul infracțiunilor de violență sexuală, majoritatea covârșitoare a agresorilor sunt bărbați. Deși CGPJ nu desparte datele pe sexe pentru persoanele denunțate, Ministerul de Interne arată că bărbații au reprezentat 93,1% dintre persoanele reținute sau investigate pentru infracțiuni sexuale în 2024; Institutul Național de Statistică (INE) ridică acest procent la 97,6% în rândul adulților condamnați în 2025; iar Macroancheta privind Violența asupra Femeii din 2024 arată că 98,3% dintre femeile care au suferit un viol în afara cuplului au identificat un bărbat ca agresor.

Din cele 3.852 de infracțiuni înregistrate în primul trimestru, majoritatea, 3.454 (89,7%),  au fost infracțiuni împotriva libertății și integrității sexuale, 326 (8,5%) au fost cazuri de hărțuire cu conotație sexuală, iar 72 (1,9%) au fost cazuri de trafic de persoane în scop de exploatare sexuală.

227 de femei au refuzat să depună mărturie

În primul trimestru din 2026, 227 de victime ale violenței sexuale au ales să nu depună mărturie, reprezentând 6,6% din totalul plângerilor. Dintre acestea, 107 erau spaniole și 120 străine.

Frica de agresor, teama de a nu fi crezute, rușinea, minimalizarea agresiunii, dorința de a evita un proces judiciar revictimizant sau sentimentul de vinovăție sunt motivele pentru care multe victime nu denunță faptele.

Această tăcere contribuie la subraportarea infracțiunilor de acest tip în Spania.

441 de ordine de protecție

Între ianuarie și martie au fost solicitate 611 ordine de protecție, dintre care 441 au fost aprobate (72,2%). Acestea includ interdicții de apropiere sau comunicare pentru agresor.

Instanțele au judecat 252 de cazuri, dintre care 204 s-au încheiat cu condamnări (81%) și 48 cu achitări (19%).

O achitare nu înseamnă întotdeauna că agresorul este nevinovat, ci poate indica lipsa probelor suficiente.

Aceste infracțiuni sunt dificil de demonstrat deoarece au loc frecvent fără martori. Lipsa probelor sau contradicțiile în declarații pot duce la achitare, iar reacțiile de șoc ale victimelor sunt considerate normale de specialiști.

Majoritatea cazurilor nu sunt raportate

Datele arată că violența sexuală este puternic subraportată. Potrivit unui studiu, 14,5% dintre femeile din Spania au suferit violență sexuală în afara cuplului de-a lungul vieții, dar foarte puține depun plângere.

Rușinea, frica, lipsa de încredere în sistem și presiunile sociale sunt principalele bariere.

În plus, datele contrazic miturile frecvente: în majoritatea cazurilor agresorul este cunoscut victimei, iar faptele au loc în locuințe.