Instanța din Spania a decis. Se schimbă modul de calcul al timpului de odihnă pentru angajați

Cele 12 ore sunt separate de repausul săptămânal

Tribunalul Suprem a stabilit că perioada de odihnă dintre două zile de muncă trebuie să fie de cel puțin 12 ore. De exemplu, dacă un angajat își încheie programul la ora 22:00, acesta nu poate începe din nou munca înainte de ora 10:00 a zilei următoare, scrie merca2.

Regula nu este nouă. Ea este prevăzută de articolul 34.3 din Statutul lucrătorilor din Spania. Noutatea este interpretarea dată de instanța supremă, care schimbă modul în care anumite companii calculau până acum perioadele de odihnă.

Cazul analizat de Tribunalul Suprem a pornit de la situația unui angajat al unui muzeu din Ciudad Real, care lucra în ture rotative. Programul său cuprindea cicluri de 14 zile, inclusiv o săptămână cu șapte zile consecutive de muncă, în total 49 de ore.

Convenția colectivă îi garanta 48 de ore de repaus săptămânal, însă programul considera cele 12 ore de odihnă dintre zilele de muncă drept incluse în acest repaus săptămânal.

Tribunalul Suprem a respins această interpretare. Odihna dintre două zile de muncă și repausul săptămânal sunt două drepturi distincte și trebuie acordate separat. În cazul analizat, angajatul trebuia să beneficieze de cel puțin 60 de ore consecutive de repaus: 12 ore de odihnă zilnică plus cele 48 de ore prevăzute de convenția colectivă.

În anumite ture, perioada poate coborî la 7 ore

Există însă o excepție pentru angajații care lucrează în echipe și în ture. Articolul 19.2 dintr-un decret privind programele speciale de lucru permite reducerea perioadei de odihnă până la șapte ore în ziua în care angajatul schimbă tura.

Diferența până la cele 12 ore trebuie însă recuperată în zilele imediat următoare. Regula nu reprezintă o derogare generală și nu se aplică unui program de lucru fix.

Legislația spaniolă este, în acest punct, mai favorabilă angajaților decât standardul european. Directiva europeană prevede cel puțin 11 ore de odihnă zilnică și 24 de ore de repaus săptămânal, în timp ce Statutul lucrătorilor din Spania stabilește 12 ore de odihnă zilnică și o zi și jumătate de repaus săptămânal neîntrerupt, adică 36 de ore.

Prin urmare, în cazul minim prevăzut de legislația spaniolă, cele două perioade ajung la 48 de ore: 12 ore de odihnă între zilele de muncă plus 36 de ore de repaus săptămânal.

Firmele pot primi amenzi de până la 7.500 de euro

Dacă perioada de odihnă nu este respectată, situația poate fi reclamată Inspecției Muncii din Spania. Pentru angajator, încălcarea limitelor legale sau convenite privind timpul de lucru și perioadele de odihnă reprezintă o abatere gravă.

Amenda poate varia între 751 și 7.500 de euro, în funcție de gravitatea încălcării:

• între 751 și 1.500 de euro pentru nivelul minim;
• între 1.501 și 3.750 de euro pentru nivelul mediu;
• între 3.751 și 7.500 de euro pentru nivelul maxim.

Totuși, nu orice perioadă de odihnă încălcată poate fi considerată automat muncă suplimentară. Legislația definește orele suplimentare ca fiind cele care depășesc durata maximă a programului normal de lucru și nu precizează că orele de odihnă dintre două zile de muncă trebuie tratate astfel.

Cum se aplică în cazul angajaților care lucrează în ture

Pentru companiile care lucrează cu angajați în ture, implicația practică a hotărârii este verificarea programelor de lucru. Cele 12 ore de odihnă dintre zilele de muncă trebuie evidențiate separat și nu pot fi absorbite în perioada de repaus săptămânal.

De exemplu, dacă ultima tură se încheie sâmbătă la ora 22:00, iar angajatul beneficiază de cele 36 de ore de repaus săptămânal prevăzute de Statutul lucrătorilor, la acestea se adaugă cele 12 ore de odihnă dintre zilele de muncă. În acest caz, angajatul nu ar putea reveni la muncă înainte de luni, la ora 22:00.

Dacă respectiva convenție colectivă prevede 48 de ore de repaus săptămânal, revenirea la serviciu s-ar face cel mai devreme marți, la ora 10:00.

În cazul companiilor care lucrează în ture, jumătatea de zi de repaus săptămânal poate fi, în anumite condiții, acumulată pe o perioadă de până la patru săptămâni. Dacă o convenție colectivă oferă un repaus mai mare decât minimul legal, acest avantaj se adaugă, de asemenea, celor 12 ore de odihnă dintre zilele de muncă.

Hotărârea Tribunalului Suprem este datată 12 martie 2026 și oferă un criteriu de interpretare pentru modul în care trebuie organizate aceste perioade de odihnă. Totuși, durata totală exactă a repausului depinde și de prevederile convenției colective aplicabile fiecărui angajat.