Propunerea vine într-un moment în care modul în care funcționează această pensie de urmaș este reevaluat. Documentul a fost elaborat de Octavio Granado, fost secretar de stat pentru Securitatea Socială din Spania, și publicat de Fundația pentru Studii de Economie Aplicată (Fedea), în cadrul lucrărilor pregătite pentru conferința dedicată sistemului public de pensii și securității sociale din 25 septembrie. Este vorba despre o propunere de reformă, nu despre o măsură adoptată de autoritățile spaniole, notează Infobae.
Una dintre principalele idei este introducerea unei incompatibilități parțiale între pensia de urmaș și veniturile obținute din muncă. În prezent, în Spania, o persoană poate încasa pensia de urmaș și poate avea în același timp venituri din muncă, inclusiv venituri ridicate.
Autorul studiului consideră că acest mecanism creează o situație dificil de justificat. O persoană care continuă să lucreze poate primi pensia de urmaș fără ca valoarea salariului său să determine reducerea prestației.
Propunerea ar introduce, prin urmare, un sistem în care cuantumul pensiei de urmaș să țină cont într-o anumită măsură de veniturile obținute din muncă. Fedea indică drept exemplu sistemul german și amintește că o reformă asemănătoare a fost discutată și în Spania în 2007, dar nu a fost adoptată după opoziția sindicatelor.
Important este că documentul nu propune eliminarea automată a pensiei de urmaș pentru persoanele care au un loc de muncă. Ideea este limitarea parțială, în funcție de veniturile suplimentare ale beneficiarului.
Potrivit studiului, situația se schimbă atunci când persoana care primește pensia de urmaș ajunge la propria pensionare.
În perioada activă, pensia de urmaș poate fi cumulată cu salariul, dar după pensionare aceasta trebuie cumulată cu pensia proprie de limită de vârstă sau, în anumite situații, cu o pensie de incapacitate. Atunci intră în joc plafonul maxim al pensiilor publice din Spania, iar suma suplimentară pe care ar trebui să o aducă pensia de urmaș poate fi limitată.
Studiul arată că astfel apare o contradicție: aceeași persoană poate încasa pensia de urmaș ani întregi în timp ce lucrează, fără o limitare legată de salariu, dar poate ajunge în situația în care, după pensionare, o parte importantă din beneficiu nu mai produce o creștere efectivă a veniturilor.
Propunerea este ca economiile obținute prin limitarea parțială a pensiei de urmaș pentru persoanele care au venituri din muncă să fie folosite pentru a îmbunătăți situația celor care ajung la pensie și sunt afectați de aceste plafoane.
Raportul folosește un exemplu pentru a arăta cât de mică poate fi, în anumite situații, creșterea efectivă a veniturilor după acordarea pensiei de urmaș.
Este vorba despre un cuplu care lucrează în agricultură și în care ambii soți primesc o pensie minimă de 12.441,80 euro pe an. În calcul este inclus și un supliment acordat pentru atingerea nivelului minim al pensiei, în valoare de 3.341,80 euro anual, aplicat unei pensii calculate pornind de la o bază de 650 de euro pe lună.
După decesul unuia dintre soți, persoana rămasă în viață ar dobândi dreptul la o pensie de urmaș de 4.732 de euro pe an.
Totuși, această nouă pensie se suprapune cu regulile privind suplimentul pentru atingerea nivelului minim. În exemplul analizat de Fedea, creșterea reală a veniturilor persoanei rămase în viață ajunge astfel la doar 99,35 euro pe lună.
Studiul folosește cazul pentru a susține ideea unei redistribuiri a resurselor: o parte din banii economisiți prin limitarea pensiei de urmaș pentru beneficiarii cu salarii ar putea fi direcționată către persoanele care ajung la pensionare și pentru care pensia de urmaș este afectată de plafoane.
Reforma propusă nu se referă doar la soțul sau soția rămasă în viață. Documentul atrage atenția și asupra diferenței dintre pensiile de urmaș pentru adulți și pensiile de orfan, adică prestațiile acordate copiilor după decesul unui părinte.
În 2025, cheltuielile cu pensiile de urmaș pentru soți au fost de aproximativ 13 ori mai mari decât cele pentru pensiile de orfan. În 2005, raportul era de aproximativ 14 la 1. Fedea consideră că această diferență justifică o reevaluare a modului în care sunt împărțite resursele între cele două tipuri de prestații.
Propunerea include, prin urmare, și un reechilibru între pensiile de urmaș și cele de orfan, astfel încât protecția acordată copiilor care și-au pierdut un părinte să fie consolidată.
Documentul merge și mai departe și propune analizarea, în timp, a unui sistem de asigurare voluntară pentru cupluri, care să preia o parte din rolul pe care îl are în prezent pensia de urmaș.
Ideea pornește de la faptul că societatea spaniolă s-a schimbat considerabil față de perioada în care a fost conceput sistemul actual. Femeile au o participare mult mai mare pe piața muncii și își construiesc propriile drepturi de pensie, în timp ce ponderea căsătoriilor și a cuplurilor tradiționale în societate s-a modificat. În același timp, speranța de viață a crescut.
Din aceste motive, propunerea consideră că regulile pensiei de urmaș trebuie adaptate la realitățile actuale.
În prezent, pensia de urmaș reprezintă 15,4% din totalul cheltuielilor cu pensiile din Spania, potrivit datelor prezentate în document. Cu două decenii în urmă, ponderea era de 20,3%.
Pentru moment, toate aceste modificări rămân la nivel de propuneri incluse într-un studiu. Documentul lui Octavio Granado va fi prezentat în cadrul celei de-a II-a ediții a conferinței Fedea dedicată sistemului public de pensii și securității sociale, programată pentru 25 septembrie la Madrid.