Presa spaniolă, despre copilăria lui Zlatan Ibrahimović: Fura biciclete înainte să ajungă faimos în fotbal
Zlatan Ibrahimović este astăzi unul dintre cei mai cunoscuți atacanți din istoria fotbalului european, însă începuturile sale au fost departe de imaginea unui viitor star. O retrospectivă publicată de presa internațională readuce în atenție perioada în care fotbalistul suedez a crescut în Rosengård, un cartier din Malmö în care familia sa s-a confruntat cu probleme financiare și cu lipsuri, notează Infobae.
Una dintre imaginile care au rămas în memoria lui Ibrahimović este cea a frigiderului aproape gol. După antrenamente sau meciuri, fotbalistul povestește că se întorcea acasă și nu găsea aproape nimic de mâncare. A ajuns să strângă dozele de bere goale lăsate de tatăl său, pe care le vindea pentru a face rost de bani pentru mâncare.
„În casa mea nu era voie să te plângi”
Ibrahimović s-a născut la Malmö, în 1981, într-o familie cu origini în fosta Iugoslavie. Părinții săi s-au despărțit când el avea doar doi ani, iar copilăria sa s-a desfășurat în condiții dificile.
În autobiografia sa, fotbalistul a descris o familie în care nu exista obiceiul de a vorbi despre probleme sau de a oferi prea multe dovezi de afecțiune. „Dacă cineva te trata cu cruzime, nu era voie să te plângi. Trebuia să strângi din dinți”, a povestit Ibrahimović despre perioada respectivă, potrivit Infobae.
Mama sa lucra ca femeie de serviciu și, potrivit relatării lui Ibrahimović, uneori își lua copiii cu ea pentru a strânge gunoiul din locuințele unor vecini și a câștiga câțiva bani în plus. În familie existau și alte probleme, iar fotbalistul a descris o copilărie în care a trebuit să se descurce singur în multe situații.
Lipsurile au făcut ca mâncarea să devină o preocupare constantă. Ibrahimović a povestit ulterior că tocmai experiența frigiderului gol a contribuit la obsesia sa de adult ca în propria casă să existe întotdeauna suficientă mâncare.
Cum a ajuns să fure biciclete
Copilăria în Rosengård a venit și cu o serie de furturi. Ibrahimović a povestit că a început să fure biciclete după ce propria sa bicicletă BMX, pe care o primise de la fratele său vitreg, i-a fost furată.
În loc să renunțe, a început să fure la rândul său biciclete. Obiceiul a continuat, iar el a recunoscut ulterior că a devenit foarte priceput la astfel de furturi. Într-un interviu acordat UEFA, Ibrahimović a spus că, înainte să ajungă să câștige bani din fotbal, obișnuia să fure biciclete și a caracterizat acea perioadă drept una în care făcea „lucruri stupide”.
Un alt episod relatat în materialul despre copilăria sa s-a petrecut într-un magazin din Malmö. Ibrahimović și un prieten au intrat să fure palete de tenis de masă, dar au fost prinși. Fotbalistul a recunoscut în autobiografia sa că, dacă nu ar fi ajuns fotbalist, nici el nu știe unde ar fi ajuns și că exista riscul să devină infractor.
Furturile nu s-au limitat la biciclete. O relatare publicată anterior de Los Angeles Times, bazată pe declarațiile lui Ibrahimović, menționează că acesta a învățat în copilărie să fure biciclete și chiar să descuie anumite încuietori. Fotbalistul a spus atunci că îi plăcea senzația de a fura lucruri.
Fotbalul a schimbat totul
În tot acest timp, fotbalul a reprezentat pentru Ibrahimović principala ieșire din realitatea în care crescuse. A început să joace organizat la șase ani, iar ulterior a trecut prin mai multe cluburi locale înainte să ajungă la Malmö FF.
Chiar și atunci, comportamentul său era considerat dificil. Părinții altor copii se plângeau de stilul său agresiv și de trucurile pe care le folosea pe teren, însă Ibrahimović continua să joace în felul în care învățase în cartier.
La 13 ani a ajuns la Malmö FF, clubul care avea să-i ofere prima mare șansă. Potrivit relatării sale, mergea la antrenamente inclusiv pe una dintre bicicletele pe care le furase. Debutul în prima echipă a venit în 1999, iar de acolo cariera sa a intrat pe o traiectorie care avea să-l ducă la Ajax, Juventus, Inter, Barcelona, Milan, Paris Saint-Germain, Manchester United și Los Angeles Galaxy.
Ibrahimović a devenit ulterior unul dintre cei mai importanți fotbaliști suedezi, cu 62 de goluri pentru naționala Suediei și o carieră de peste două decenii la cel mai înalt nivel. În 2007, a finanțat construirea unui teren de fotbal cu gazon artificial și nocturnă în Rosengård, cartierul în care crescuse.
Povestea copilăriei sale rămâne astfel legată de două imagini foarte diferite: un copil care căuta soluții pentru a avea ce mânca și care fura biciclete prin cartier și fotbalistul care, ani mai târziu, avea să transforme același cartier într-un simbol al originilor sale.