Profesorii din Madrid intră în grevă pe termen nelimitat. Ce salarii au cadrele didactice în Spania

Miercuri, 14 octombrie, începe o grevă pe termen nelimitat în Comunitatea Madridului, la care participă cadre didactice din învățământul public. Profesorii au suficiente motive să protesteze: vor reducerea numărului de elevi din clase, a orelor de predare și a volumului de muncă birocratică, pentru a menționa trei dintre principalele revendicări. Este suficient să îi asculți pentru a înțelege cât de nemulțumiți sunt și cât de mult este nevoie de îmbunătățiri.

„Madridul este un bastion al exploatării profesorilor din învățământul public”, a declarat pentru HuffPost Pablo Domenech, profesor de filosofie. Nu este singurul care vorbește în acești termeni.

Domenech și ceilalți profesori consultați de publicație intenționează să participe la grevă. Acțiunea este susținută de un comitet unitar din care fac parte sindicatele CCOO, CGT, CNT, Solidaridad Obrera, STEM și UGT, precum și platformele cadrelor didactice Educación Especial Digna, Menos Lectivas și Queremos FP.

„Este una dintre regiunile care maltratează cel mai mult învățământul public din această țară”, afirmă Domenech. Profesorul atrage atenția asupra creșterii numărului de ore de predare impuse de Ministerul Educației din regiune în 2011, când criza economică a fost folosită drept justificare. Aceste măsuri de austeritate „aveau promisiunea tacită că vor fi reversate atunci când situația se va îmbunătăți, dar acum situația s-a îmbunătățit, iar reducerile se mențin”, reclamă el.

Madridul se numără printre regiunile în care profesorii au cele mai multe ore de predare: 21 de ore pe săptămână în învățământul secundar și 25 în cel primar. În schimb, regiuni precum Țara Bascilor și Navarra funcționează cu 18 ore de predare, exact numărul pe care îl avea și Madridul înainte de 2011. Sindicatele cer reducerea programului la 17 ore în învățământul secundar și la 22 de ore în cel primar.

Organizațiile care au convocat greva solicită și stabilirea unui număr maxim de 20 de elevi într-o clasă din învățământul secundar obligatoriu, 23 în liceu, 13 în învățământul preșcolar, 15 în cel primar și 15 în formarea profesională. Toți profesioniștii intervievați de publicație sunt de acord că aceasta este una dintre schimbările cele mai necesare.

Pentru a înțelege lipsurile sistemului, cel mai bine este să îi ascultăm pe cei care se confruntă cu ele în fiecare zi.

„Majorarea salariului nu este principalul motiv pentru care susțin greva”

Creșterea salariilor este una dintre revendicările organizatorilor și este menționată de numeroși profesori. Aceștia cer o majorare de 600 de euro pe lună, prin intermediul unui spor salarial specific. Cu toate acestea, unii profesori consideră că celelalte probleme sunt mai importante.

„Nu este principalul motiv pentru care susțin greva. Aș accepta o majorare mică în schimbul aprobării celorlalte măsuri și al unui sprijin și al unei recunoașteri mai mari. O parte a societății și a familiilor ni se opune automat”, afirmă Fernando, nume fictiv folosit pentru a-i proteja anonimatul. Acesta este profesor în învățământul secundar.

În orice caz, salariile trebuie analizate și în context. Un profesor din învățământul secundar din Madrid câștigă 2.801,66 euro brut pe lună dacă nu are vechime recunoscută prin sporuri pentru fiecare perioadă de trei ani. Există regiuni care plătesc mai mult, precum Țara Bascilor, unde salariul ajunge la 3.309,09 euro, Cantabria, cu 2.946,63 euro, Castilla-La Mancha, cu 2.906,46 euro, sau Navarra, cu 2.897,97 euro.

Situația este asemănătoare în cazul învățătorilor. În Madrid, aceștia câștigă 2.473,60 euro brut pe lună, mai puțin decât în Țara Bascilor, unde salariul este de 2.858,46 euro, în Murcia, cu 2.559,62 euro, sau în Andaluzia, cu 2.546,48 euro.

„Ca să nu mai vorbim despre sporul pe care îl primim pentru activitatea de diriginte: doar 60 de euro, în condițiile în care investești foarte mult timp de-a lungul anului școlar sunând părinții, întâlnindu-te cu ei sau îndrumând elevii”, explică Pablo, profesor de istorie într-un institut din Madrid.

„Elevii noștri merită să învețe în condiții mai bune”

Când vine luna mai, în sălile de clasă începe să fie foarte cald. Același lucru se întâmplă în septembrie, în primele săptămâni ale anului școlar. Profesorii, elevii și părinții cer de ani de zile îmbunătățirea sistemelor de climatizare. Răspunsul Comunității Madridului? Temperaturile ridicate ar fi „o sursă de inspirație”. Acestea au fost cuvintele rostite în luna iunie de Mariano de Paco, consilierul regional pentru Cultură, Turism și Sport.

„Vara, temperaturile ajung frecvent la 32 de grade Celsius, mult peste ceea ce ar trebui să fie acceptabil într-un spațiu de muncă sau de învățământ, precum o sală de clasă. Acestea nu sunt condiții bune nici pentru a lucra, nici pentru a învăța”, spune Jorge Caballo, profesor de fizică și chimie la un institut din Torrejón de Ardoz.

La lipsa sistemelor de climatizare se adaugă o altă problemă esențială pentru profesorii aflați în grevă: numărul prea mare de elevi din clase.

Comunitatea Madridului susține că a redus numărul maxim de elevi din ultimii ani. De exemplu, în învățământul secundar ar trebui să existe cel mult 25 de elevi într-o clasă. Totuși, normele permit o depășire de 10%, astfel că sălile ajung să fie din nou aglomerate.

„În practică, ajungem la 28 de elevi încă de la începutul anului școlar. Se aplică deja această excepție prevăzută de lege, iar în institutul meu există chiar clase cu 29 de elevi”, explică Jorge Caballo. Profesorul este categoric: „Elevii noștri merită să învețe în condiții mai bune”.

„Nu vrem să muncim mai puțin, vrem să muncim mai bine”

Cererea de reducere a orelor de predare nu este un moft al profesorilor, așa cum susțin cei care îi critică. Probabil ai auzit clișeul potrivit căruia profesorii au deja multe vacanțe și, cu toate acestea, nu vor să muncească.

„Unii cred că vrem să muncim mai puțin, dar, în realitate, vrem să muncim mai bine”, explică Natalia, profesoară de engleză la un institut din Madrid, referindu-se la solicitarea de reducere a orelor de predare.

„Două ore de predare în plus înseamnă, la unele materii, încă 25 sau 30 de elevi pentru care trebuie să corectezi lucrări, să răspunzi nevoilor lor și să faci toate acestea în același program de lucru pe care îl aveam înainte”, adaugă ea.

„Timpul de care dispuneam pentru pregătirea lecțiilor, discuțiile cu părinții sau sprijinirea elevilor cu nevoi diferite devine acum insuficient, deoarece trebuie să petrecem tot mai multe ore predând”, subliniază profesoara de engleză.

Natalia vorbește și despre creșterea numărului de ore de supraveghere și a volumului de muncă birocratică, situație care îi obligă pe profesori să își folosească timpul liber pentru a continua să lucreze. „Dacă nu muncim de trei ori mai mult, nu reușim să facem nimic”, se plânge ea.

„Lipsa resurselor împiedică incluziunea reală”

Profesorii aflați în grevă insistă asupra necesității de a acorda mai multă atenție elevilor cu cerințe educaționale speciale. Cadrele didactice care cunosc direct această realitate văd cum reducerile de resurse îi afectează pe copii.

„Lipsa resurselor din școlile obișnuite provoacă transferul în masă al elevilor către alte centre, pe care le supraaglomerează, fără să asigure o incluziune reală”, spune Raquel Aspano, învățătoare specializată în pedagogie terapeutică într-o școală publică de învățământ special.

Aspano este diriginta unei clase în care învață copii cu tulburări din spectrul autist. Acesta este al patrulea an școlar consecutiv în care are șase elevi, deși limita este de cinci.

„În întâlnirile cu familiile sunt transparentă: atunci când un elev trece printr-un episod de dereglare emoțională sau comportamentală, activitatea pedagogică desfășurată cu ceilalți copii se întrerupe complet”, povestește ea.

Raquel Aspano și colegele sale care susțin greva solicită și un spor salarial pentru condiții de muncă periculoase.

„Suntem expuse zilnic unor situații de risc, fără protocoale clare și fără personal de sprijin. Trebuie să ne amintim că dizabilitatea nu trebuie să împingă sănătatea mintală pe plan secund”, reclamă profesoara.

„Să fii diriginte sau șef de departament este un chin”

Potrivit unui sondaj realizat la începutul anului 2026 de sindicatul STEs în rândul a 13.213 profesori, 96% dintre cadrele didactice din învățământul public spun că sunt epuizate de birocrație.

Profesorii consideră că documentele administrative le răpesc timpul necesar pentru pregătirea materiilor și spun că nu se simt sprijiniți de administrație.

„Birocrația este exagerată și am impresia că situația se înrăutățește. Să fii diriginte sau șef de departament este un chin, există o mulțime de documente inutile”, subliniază Fernando, exprimând o nemulțumire împărtășită de toți cei consultați.

„Nu există resurse pentru a ne ocupa de elevii cu nevoi speciale, dar, în schimb, nu trebuie să lipsească formularele prin care ni se verifică activitatea”, explică Pablo.

„Dacă situația nu se schimbă, mă gândesc să plec din Madrid”

Faptul că greva este pe termen nelimitat arată cât de importantă este situația. Nimeni nu își pune în pericol mijloacele de trai doar pentru a scanda câteva lozinci sau pentru a obține câțiva euro în plus la sfârșitul lunii.

Pentru mulți profesori, meseria este profesia în jurul căreia și-au construit viața și identitatea. Atunci când nu o mai pot practica în condiții demne, încep să caute alternative.

Acesta este și cazul lui Pablo Domenech. Partenera sa lucrează tot ca profesoară în Madrid, iar copiii lor sunt înscriși la școli publice. În ciuda schimbărilor pe care o asemenea decizie le-ar presupune pentru întreaga familie, cei doi iau în calcul să se mute într-o altă comunitate autonomă.

„Dacă situația nu se schimbă, mă gândesc să plec din Madrid. Am mai multe opțiuni și le voi analiza foarte atent”, spune Domenech, care consideră că „condițiile sunt mai proaste decât în restul Spaniei”. El se referă atât la condițiile materiale din școli, cât și la nivelul segregării dintre elevi.

Până la luarea unei asemenea decizii, profesorii se pregătesc însă pentru grevă și speră să obțină îmbunătățirile pe care le solicită de mult timp.

Domenech lasă deschisă și posibilitatea unui rezultat pozitiv: „Dacă obținem ceea ce cerem, voi putea lua în calcul să rămân și să contribui la construirea unui sistem de învățământ public mai bun aici”.