Promovează mâncarea românească într-un oraș cu 99 de naționalități | Claudia Țocu (funcționar la primăria din L’Alfàz del Pi): „Când merg în România, prima dată mănânc covrigi”

E o mică localitate la 60 de km de Alicante și 100 de km de Murcia, cu vreo 20.000 de locuitori, așezată la doi pași de mare și cu muntele în partea opusă. Ce face special acest loc, pe lângă peisaje și atmosferă, sunt oamenii: în L’Alfàz del Pi peste jumătate din cei care trăiesc aici sunt străini. Și nu de un singur fel, ci 99 de naționalități, între care și câteva sute, aproape 1000 de români.

Asociația românească din L’Alfàz del Pi promovează România prin gastronomie

Claudia Țocu (care e funcționar la primăria din micuța localitate spaniolă), Delia Burcea și Alina Moga sunt sufletul unei asociații românești, Asociația Română Carpatica,. Cele trei au înființat-o în L’Alfàz del Pi pentru a participa la toate evenimentele organizate pe plan local. Și la care adaugă propriile sărbători.

Darul de nuntă în Spania vs. România, în 2026: diferențe de mentalitate, dar și de buget

Nu mai producem nimic în România? De la televizoare la rachete, industria care a crescut fără să facă zgomot

Primăria de aici încearcă să fie liantul între toate aceste grupuri de oameni veniți din toate colțurile lumii, să-i ajute să se cunoască unii pe alții prin tradițiile și mai ales prin mâncarea de acasă a fiecăruia. Căci limbaj mai universal decât gastronomia nu există.

Așa că anual în L’Alfàz del Pi există Festivalul Naționalităților, unde oamenii vin cu ingredientele de acasă și gătesc fiecare într-un colț, apoi mănâncă toți împreună, gustând din preparatele celorlalți. Ale noastre au încercat să le pună pe masă diverse, inclusiv ciorba de burtă: „Străinii sunt puțini suspicioși când le spui ce mănâncă, dar le place. În mod particular, spaniolii mănâncă burtă. Deci nu este ceva ciudat pentru ei. Dar de exemplu, pentru cei din Anglia sau din Norvegia, presupun că e destul de neobișnuit”.

La Festivalul de Vinuri, tot anual, teoretic e greu de crezut că produse din afară îți pot face loc lângă vinurile locale, faimoase în toată lumea. Dar, surpriză, la firul ierbii, oamenii testează licorile din struguri românești și apoi cer o sticlă întreagă pentru acasă. „Nu ne așteptam să meargă așa de bine. Cunoscând Spania, cunoscând că au vinurile lor, ale noastre vând foarte bine”, a precizat fericită Claudia pentru G4Food.

Evident sarmalele sunt vedeta când vorbim de promovarea mâncării românești: „Întotdeauna promovăm sarmalele, recunoaște Alina. Și niciodată nu dăm greș, nici cu sarmaua de varză, nici cu cea de viță. Deja micii, sarmalele, mămăliga, pălinca sunt niște chestii la ordinea zilei, cunoscute de toți străinii”. Iar Delia adaugă: „Eu am fost surprinsă, varza le place mult. Varza călită cu rață le place. Cel puțin eu am recomandat-o și le-a plăcut. Și chifteluțele”.

Chifteluțele sunt ceva aparte, plac tuturor, localnici sau rezidenți străini. Au și spaniolii chiftele, dar n-au usturoi și verdeață, așa ca ale noastre, spune Delia, care a dus chiftele românești la școală, la o petrecere cu copii de varii naționalități. „Am organizat tot așa o masă românească și am invitat copiii să servească. Printre felurile de mâncare am avut și chifteluțe. Au avut un succes fantastic”.

Ziua României la L’Alfàz del Pi

În lista cu evenimente organizate în Spania de Ziua Națională a României, cel din L’Alfàz del Pi este în fața orașelor cu comunități importante de români. „Este un eveniment la care anul trecut (și în anii anteriori) au fost mai mult de 1000 de persoane. A venit lume din Alicante, tocmai aici la noi, în L’Alfàz del Pi, adică de la 60 de kilometri. Au venit și din Murcia, de la 100 și de kilometri, special la Ziua României”, relatează Claudia.

Cei care vin se bucură de mâncare, muzică, momente emoționante organizate cu copiii, dar nu știu cât de mare e munca din spatele petrecerii. Cele trei femei ambițioase își pun la treabă soții și prietenii, organizează o clacă de pregătit sarmale și prăjituri, iar Delia strânge copiii și are emoții până în ultimul moment: „Să pui vreo 50 de copii din diferite școli să cânte același cântec, să danseze același dans, muzica să fie exact la secunda când trebuie să înceapă, să se audă exact cum vrem noi, toate chestiile tehnice din spate care nu se văd”. Iar Claudia recunoaște că șefa organizării e Alina. „Partea aceasta nu se vede, dar la sfârșit se vede rezultatul, cum a fost: bine sau nu. Toată lumea până acum mi-a spus că e bine”, se mândrește ea.

Acasă se gătește și se mănâncă românește

Cum gătesc acasă? Românește, recunoasc toate. „Copiii, chiar dacă sunt crescuți aici, cu mâncarea spaniolă, le place mâncarea românească”. Ce gătesc? Mămăligă cu brânză și smântănă, mici, sarmale, spune Claudia, iar Delia adaugă și ciorba de perișoare.

Când merg acasă în România, la părinți, rude, sunt multe mâncăruri la care poftesc. „Eu primul lucru când ajung în România mănânc covrigi. Și fructe proaspăt culese din livadă”, spune Claudia, având nostalgia unei celebre covrigării din Galați. Iar Delia se gândește la mâncarea făcută de mama: „Orice gătește mama e bun. Mi-e dor în special de păstrăv și papanași”.

E greu să rezumi în câteva cuvinte o poveste atât de lungă. Iar partea frumoasă nu stă doar în toate lucrurile minunate pe care cele trei femei le realizează, ci și în entuziasmul care le „mână în luptă”, bucuria care li se citește în glas când povestesc despre tot ce fac. Un grup de prietene care la mii de km distanță de casă păstrează tot ce au învățat ele acasă în copilăria și simt că trebuie să împărtășească și cu alții.

Autor: Ioana Costescu, G4food