Într-un interviu acordat publicației El Mundo la reședința sa din Waterloo, Belgia, fostul președinte catalan povestește cum i-a convins pe socialiști să accepte condiții pe care le respinseseră public anterior, susține că partidul său a avut un rol important în redactarea legii amnistiei și explică de ce negocierile nu au dus niciodată la discuții concrete privind un referendum pentru autodeterminare.
Liderul separatist afirmă că PSOE (Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol) a fost cel care a inițiat demersurile pentru obținerea sprijinului Junts (Împreună pentru Catalonia) și recunoaște că strategia sa a fost să testeze cât de departe era dispus să meargă Sánchez pentru a rămâne la putere.
Relatarea sa scoate la iveală și rolul jucat de José Luis Rodríguez Zapatero și Santos Cerdán în negocieri, la care, susține el, premierul nu a participat niciodată direct.
Puigdemont plasează începutul negocierilor în perioada de după alegerile generale din iulie 2023. Potrivit versiunii sale, Junts nu intenționa să caute un acord cu socialiștii, dar a decis să testeze cât de departe era dispus să meargă partidul lui Sánchez pentru a obține voturile necesare învestiturii.
„Ei au fost cei care au bătut la ușă. Nu aveam niciun interes să mergem la ei”, afirmă el. Fostul președinte catalan explică faptul că partidul său a vrut să afle dacă PSOE era dispus să accepte revendicări pe care le considerase anterior imposibil de îndeplinit.
Discuțiile s-au concentrat pe două teme principale. Prima a vizat aspecte administrative și de competență, precum finanțarea regională, infrastructura și serviciile publice. A doua a cuprins revendicările politice ale mișcării separatiste: suveranitatea, recunoașterea națională a Cataloniei, limba catalană și statutul său internațional.
Junts a cerut, de asemenea, ca negocierile să se desfășoare pe un teritoriu neutru, alegerea căzând asupra Elveției, și să existe o terță parte independentă care să urmărească progresele și eventualele încălcări ale angajamentelor.
„Am vrut să am o conversație politică discretă, calmă și lungă cu președintele Sánchez, ca să văd cât de departe vrea să meargă. O conversație normală cu cineva pe care l-ai numit prim-ministru”, își amintește fostul președinte. „Acest lucru nu se întâmplă niciodată, iar ceea ce mi-au oferit, nu aș spune că m-a ofensat, mi-a dat impresia că nu au înțeles nimic despre cine sunt sau ce cred.”
Puigdemont susține că socialiștii au acceptat în cele din urmă condițiile, inclusiv amnistia, deși anterior excluseseră această posibilitate. „A trebuit să testăm limitele. Percepția mea despre Pedro Sánchez, pe care îl consider o persoană imorală, cu ambiție nemărginită, era cât de departe îl puteam împinge, cât de departe îl puteam duce pentru a putea beneficia”, argumentează el.
Liderul Junts subliniază însă că partidul său nu s-a angajat să garanteze stabilitatea guvernului pe întreaga durată a legislaturii. Acordul, explică el, s-a limitat la învestitură, iar voturile ulterioare au fost condiționate de respectarea angajamentelor.
În ceea ce privește legea amnistiei, Puigdemont susține că Junts a participat direct la elaborarea acesteia și că a reușit să modifice substanțial propunerile inițiale ale PSOE.
„Avem o parte semnificativă a autorului, nu doar în ceea ce privește narațiunea, ci și tehnica legislativă”, afirmă el. Și adaugă: „Am făcut schimb de multe proiecte, iar cele mai critice puncte ale legii sunt ale noastre”.
Puigdemont susține că propunerea inițială a socialiștilor nu garanta o amnistie suficient de largă pentru persoanele implicate în procesul de independență. Această diferență, potrivit relatării sale, explică de ce Junts a votat împotriva unei prime versiuni a legii, determinând reluarea negocierilor.
Liderul separatist identifică trei aspecte deosebit de controversate în timpul redactării acordului politic: includerea termenului lawfare, folosit pentru a descrie presupusa persecuție judiciară a mișcării de independență, rolul mediatorului internațional și referirea istorică la anul 1714, considerat un moment de origine al conflictului dintre Catalonia și Spania.
Puigdemont neagă că ar fi existat un acord explicit privind intervenții la Parchet sau la Curtea Constituțională în favoarea sa.
El mai dezvăluie că, înaintea negocierilor pentru învestitură, a primit propuneri privind facilitarea revenirii sale în Spania printr-o grațiere, posibilitate pe care afirmă că a respins-o.
În ceea ce privește sistemul judiciar, Puigdemont neagă că ar fi existat un acord concret pentru ca Parchetul sau Curtea Constituțională să intervină în favoarea sa. Susține însă că Junts a avertizat PSOE că va considera orice obstacol în aplicarea amnistiei o încălcare a acordului.
În ciuda concesiilor pe care Puigdemont susține că le-a obținut de la PSOE, liderul separatist recunoaște că organizarea unui referendum privind autodeterminarea Cataloniei nu a fost negociată oficial.
„Nu, dar despre asta am vorbit și este scris în acordul de la Bruxelles pe care îl susținem”, răspunde el când este întrebat dacă referendumul a fost pus vreodată în discuție în cadrul negocierilor dintre cele două partide, în contextul deteriorării relațiilor dintre acestea.