România bate Spania la reciclare: performanța neașteptată a sistemului SGR
România și Spania pornesc din puncte diferite în cursa pentru reciclarea ambalajelor, dar au același obiectiv impus la nivel european: atingerea unei rate de colectare separată de 90%. În timp ce sistemul românesc de garanție-returnare (SGR) a ajuns deja la rezultate de peste 80% în mai puțin de doi ani de la lansare, Spania abia își pregătește infrastructura și mizează pe anul 2029 pentru a atinge această țintă.
În România, SGR a devenit rapid unul dintre cele mai eficiente sisteme din Uniunea Europeană. Lansat la finalul lui 2023, acesta a reușit să mobilizeze populația într-un timp scurt, cu miliarde de ambalaje returnate și o rată de colectare care a crescut constant, depășind pragul de 80% în 2025. Rețeaua extinsă de puncte de returnare și automatizarea procesului au contribuit decisiv la acest rezultat, transformând sistemul într-un model de bună practică la nivel european.
Sistemul de Depozit, Devoluție și Returnare
În paralel, potrivit merca2 Spania pregătește cea mai amplă reformă a reciclării ambalajelor din ultimii ani, prin introducerea Sistemului de Depozit, Devoluție și Returnare. Miza este uriașă: aproximativ 17 miliarde de sticle și doze puse anual pe piață vor trebui colectate și reintegrate în circuit. Pentru a face acest lucru posibil, autoritățile și industria planifică o rețea de aproximativ 500.000 de puncte de colectare și instalarea a circa 25.000 de automate de returnare.
Termenele reprezintă una dintre marile provocări. Deși inițial implementarea completă era programată pentru 2026, autoritățile spaniole au admis că acest calendar este nerealist și au mutat orizontul către 2029. Regulamentul european privind ambalajele, care intră în vigoare în august 2026, obligă toate statele membre să atingă pragul de 90% până la finalul deceniului, iar Spania încearcă acum să recupereze rapid diferența.
Obstacole administrative importante
Complexitatea sistemului spaniol este amplificată și de factori externi, precum fluxul anual de aproximativ 100 de milioane de turiști, care vor trebui integrați într-un mecanism de returnare simplu și ușor de utilizat. În plus, coordonarea între cele 17 comunități autonome și armonizarea legislației reprezintă obstacole administrative importante.
Comparativ, România are avantajul unui sistem deja funcțional și testat în condiții reale, care poate fi optimizat în continuare pentru a atinge și chiar depăși ținta de 90%. Diferența dintre cele două țări nu este doar de calendar, ci și de maturitate a infrastructurii: în timp ce România ajustează un mecanism existent, Spania construiește unul aproape de la zero.
În acest context, experiența României ar putea deveni un reper pentru alte state europene care întârzie implementarea sistemelor de garanție-returnare. Iar pentru Spania, următorii ani vor fi decisivi în transformarea unui plan ambițios într-un sistem funcțional capabil să gestioneze miliarde de ambalaje anual.