Sánchez, înainte de alegerile anticipate: adversar al lui Trump și Netanyahu, dar tot mai izolat în UE din cauza migrației și a poziției față de Gaza

Rolul internațional al lui Pedro Sánchez este unul neobișnuit. Premierul spaniol a încheiat legislatura și a convocat alegeri generale anticipate pentru 29 noiembrie, cu locuințele în centrul campaniei, după respingerea în Congres a două proiecte de decret pe această temă, scrie 20minutos.

Sánchez ajunge la alegeri fără buget de stat adoptat în această legislatură și cu mai multe scandaluri de corupție în jurul Guvernului, dar și cu o imagine de lider care s-a confruntat deschis cu Donald Trump, Benjamin Netanyahu și Javier Milei.

În același timp, poziția sa în UE s-a estompat. Potrivit experților consultați de 20minutos, Sánchez nu a reușit să își impună punctul de vedere în mai multe dosare importante, precum cheltuielile pentru apărare, migrația, situația din Gaza și reuniunile internaționale de sprijin pentru Ucraina.

Domeniul din Spania în care AI-ul ar putea lăsa fără job un sfert dintre angajați

Orașul din Spania care pune la dispoziție aproape 700 de locuri de muncă într-o singură zi. Se caută oameni inclusiv fără experiență

Confruntările cu Trump, Israel și alte guverne

Situația lui Sánchez este tensionată și la nivel internațional. Spania s-a remarcat drept una dintre cele mai ferme voci europene în apărarea cauzei palestiniene, poziție care a dus la o deteriorare puternică a relațiilor cu Israelul.

În același timp, premierul spaniol s-a confruntat în repetate rânduri cu Donald Trump de la revenirea acestuia la Casa Albă. Disputele au vizat cheltuielile pentru apărare, tarifele comerciale și situația din Gaza.

În ceea ce Sánchez numește „internaționala reacționară” intră și Javier Milei. Tensiunile s-au extins însă și către Italia, în contextul crizei din Ceuta și al introducerii unor controale la frontieră, precum și către Germania și alți parteneri europeni, din cauza opoziției față de acordarea statutului de limbi oficiale în UE pentru catalană, galiciană și bască.

Nu au fost doar simple divergențe politice. Guvernul spaniol și-a rechemat pentru consultări sau și-a retras ambasadorii din Israel și Argentina în perioade de tensiuni diplomatice puternice.

În cazul Argentinei, Spania și-a rechemat ambasadoarea de la Buenos Aires în mai 2024, după declarațiile președintelui Javier Milei despre Guvernul spaniol și soția lui Pedro Sánchez. Ulterior, relațiile dintre cele două țări s-au normalizat, iar Spania a numit un nou ambasador.

În cazul Israelului, Spania a adoptat măsuri diplomatice de protest în contextul războiului din Gaza și al deteriorării relațiilor bilaterale. Printre acestea s-au numărat rechemarea ambasadoarei pentru consultări și, ulterior, lipsa unui ambasador spaniol rezident în Israel.

Sánchez și-a pierdut din influența în UE

La nivel european, mai multe voci consideră că Sánchez și-a pierdut din influență. Spania a fost, de exemplu, țara care a susținut cel mai ferm cauza palestiniană, însă nu a reușit să îi convingă pe ceilalți mari parteneri europeni să susțină suspendarea acordului de asociere dintre UE și Israel.

În același timp, Guvernul spaniol este singurul dintre cele 27 de state membre care se opune deschis pactului european privind migrația, deși va trebui să îl aplice în contextul crizei din Ceuta.

Pe acest subiect, Sánchez s-a confruntat și cu premierul italian Giorgia Meloni, care a reușit să obțină sprijin pentru politicile sale în domeniul migrației.

Spania a rămas, de asemenea, în afara majorității marilor reuniuni și inițiative de sprijin pentru Ucraina. În privința cheltuielilor militare, Sánchez s-a distanțat deschis de planurile NATO, într-o asemenea măsură încât în cadrul Alianței sunt considerate nerealiste calculele Guvernului spaniol privind atingerea obiectivelor de apărare fără ca investițiile să ajungă la 5% din PIB.

Poate transforma Sánchez izolarea într-un avantaj electoral?

În acest context, Sánchez a convocat alegerile după ce, potrivit analiștilor citați de 20minutos, a identificat o oportunitate electorală.

Ruth Ferrero, profesoară la Universitatea Complutense din Madrid, consideră că premierul spaniol intră în alegeri într-un moment de „mai mare slăbiciune internațională decât în alte ocazii”, pe fondul reculului forțelor progresiste la nivel internațional. Ea indică drept ultim exemplu în acest sens situația din Brazilia, unde Luiz Inácio Lula da Silva ar fi fost învins în primul tur de Flavio Bolsonaro.

Potrivit lui Ferrero, relația lui Sánchez cu administrația Trump este „foarte deteriorată”, în special din cauza poziției privind apărarea și rolul NATO, iar premierul spaniol este mai îndepărtat de orientarea europeană tot mai concentrată pe securitate.

Totuși, cheia campaniei va fi, în opinia sa, dacă Sánchez va reuși să transforme această slăbiciune într-un avantaj politic și să prezinte Spania drept o țară cu o voce proprie, în special în ceea ce privește Gaza, apărarea, migrația și multilateralismul.

Aceeași strategie poate deveni însă o armă pentru Partidul Popular. Feijóo ar putea prezenta această autonomie drept izolare și pierdere a influenței internaționale.

„În materie de migrație, Spania este mai izolată pentru că merge împotriva curentului european, care susține o abordare mai orientată spre securitate și control”, afirmă Ferrero.

În privința Gaza, însă, analiza este diferită. Potrivit profesoarei, Spania s-a aflat mai degrabă înaintea unei tendințe europene care ulterior s-a apropiat parțial de pozițiile sale, chiar dacă Sánchez nu a reușit să obțină un consens important în jurul acestora.

În cazul Ucrainei, elementul geografic este esențial, explică Ferrero, motiv pentru care Spania nu poate avea același rol precum statele baltice sau cele nordice.

Confruntarea cu Trump, posibilă armă în campanie

Ferrero consideră că Sánchez ar putea transforma poziția sa față de Donald Trump într-un avantaj electoral, în special pentru mobilizarea alegătorilor progresiști.

Trump are o imagine foarte negativă în Spania, iar confruntările lui Sánchez cu președintele american, pe teme precum Gaza, Iranul sau cheltuielile militare, au avut un sprijin important în rândul alegătorilor de stânga.

„Sánchez poate încerca să se prezinte drept unul dintre puținii lideri europeni dispuși să îl confrunte deschis pe Trump și pe Netanyahu, transformând o anumită izolare internațională într-o formă de leadership politic”, spune Ferrero.

Partidul Popular va încerca, în schimb, să schimbe perspectiva și să prezinte această poziție drept dovadă a izolării Spaniei și a deteriorării alianțelor sale internaționale.

Politica externă nu va fi probabil tema centrală a campaniei

Adrián Caballero, politolog, profesor asociat la Universitatea Autonomă din Barcelona și director al Simple Política, consideră însă că tema centrală a campaniei va fi locuința și că acesta este principalul motiv pentru care Sánchez a convocat alegerile acum.

„Convocă acum pentru că vede o fereastră de oportunitate”, susține Caballero.

În opinia sa, slăbiciunea internațională a lui Sánchez nu va avea neapărat un rol important în campanie. Politica externă nu este, în mod obișnuit, o temă centrală pentru alegători, astfel că este dificil de spus în ce măsură îi poate afecta rezultatul electoral.

„Sunt multe lucruri împotriva lui Sánchez, inclusiv sondajele, dar nu cred că s-a gândit la slăbiciunea sa internațională atunci când a decis să convoace alegerile”, spune politologul.

Totuși, Caballero crede că premierul va încerca să introducă o anumită confruntare internațională în campanie. Sánchez ar putea face comparații cu Trump, ar putea face referiri favorabile la perspectiva lui Zohran Mamdani, primarul New Yorkului, și s-ar putea poziționa împotriva celor care îl susțin pe Javier Milei, făcând astfel trimitere la Partidul Popular și Vox.

În acest context, Caballero consideră că Sánchez nu este foarte preocupat de faptul că a rămas singur în anumite dosare, precum Gaza sau Ucraina. Premierul poate folosi tocmai această poziție de „voce separată” în avantajul său, susținând cauze precum apărarea populației din Gaza sau reglementarea statutului imigranților.

În schimb, Partidul Popular și Vox probabil nu vor pune politica externă în centrul campaniei, deoarece au alte teme pe care le pot folosi, precum migrația și situația din Ceuta.

În ansamblu, Sánchez a încercat pe parcursul mandatului său la Palatul Moncloa să proiecteze imaginea unui lider cu greutate pe scena internațională și, în anumite momente, a reușit.

Acum însă ajunge la alegerile din 29 noiembrie cu o poziție mai slabă. S-a confruntat cu dreapta radicală, cu Trump, cu Israelul, cu Meloni și chiar cu Germania, dar rămâne de văzut dacă această imagine de lider care merge împotriva curentului îi va aduce un avantaj sau va fi folosită de adversarii săi drept dovadă a izolării internaționale a Spaniei.